278 matches
-
pe care spiritul uman le poate valorifica. Voi lăsa deocamdată deoparte Islamul, asupra căruia mă întreb și eu, ca și Alain Besançon, dacă nu cumva el este "cazul extrem al unei idolatrii care se ascunde în spatele refuzului categoric al idolatriei politeiste" (p. 12), o concentrare asupra zeului unic care produce fanatism și intoleranță. Islamul nu vede decît dimensiunea geloziei divine, omul nu e văzut ca o imagine a lui Dumnezeu, ci complet separat de El, fără trecut și fără viitor; ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
-mă cum vreți, nestorian, eretic, dar până-n secolul al IV-lea nu s-a vorbit despre Treime, un cuvânt nu scrie despre asta în Evanghelii! Grecii au inventat-o, fiindcă-i interesează teoriile filozofice, nu Dumnezeul Unic, și fiindcă sunt politeiști! Și chiar trebuie să le mulțumim pentru că n-au livrat trei dumnezei, ci doar trei persoane! Care persoană? Ce-i aceea persoană? El se încruntă și zice: - Sfântul Augustin a scris... Îl întrerup: - Îmi plac grozav textele midraș. Parabolele. Este
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
R. Turcan). De asemenea sunt excluse din analiza sa, pe bună dreptate, iudaismul și creștinismul, expresii ale unei religii monoteiste dificil de integrat într-o discuție referitoare la forme de propagare, integrare și control social ale unor religii în sistemul politeist al Imperiului Roman. Capitolul „Stadiul cercetării” (I. 2. Estado de la cuestión, p. 37-70) este un excurs istoriografic care trece în revista principalele contribuții ale autorilor români și străini în domeniul ales drept subiect de cercetare. Rezultă de aici o bună
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
este pusă în contextul unei crize generale a lumii, surprinsă în momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul creștin. Surprinzător e să descoperim că lumea dacică, trăind în cultul zeului unic, Zamolxe, era mai pregătită pentru această transformare decât Roma politeistă. Se vede că e un roman cu o miză copleșitor de mare (nașterea creștinismului și răspândirea lui în Dacia), obligându-l pe autor la explicații didactice (rezumatul evangheliilor despre viața și misiunea lui Isus) și chiar la rezolvări schematice. Jurnalul
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
fost nevoie de o desfășurare epică, psihologică, socială și spirituală de dimensiuni mai mari. Romanul lui Vintilă Horia mi se pare prea mic pentru o miză atât de mare. Nu e de ajuns că în exil, Ovidiu, venit din Roma politeistă, se întâlnește cu religia dacică a lui Zamolxe și devine receptiv la ea. Pe filiera zeului unic merge mai departe, chiar prea departe față de mentalitatea sa originară: îl așteaptă pe Mesia, crede în Mântuitor. E puțin prea mult și se
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
ele este episodul XXVI în care, amenințat cu moartea, vrăjitorul Nahor trebuie să-și "mărturisească" legea creștină în fața filosofilor idolatri. Cuvântarea lui demnă de... nepotul lui Rameau - vrăjitorul este și el un alter-ego al autorului - în care demontează "maieutic" religiile politeiste, este pur și simplu antologică. De altfel, însăși confruntarea dintre împăratul anticreștin și fiul său ține de expresivitatea unei retorici a imprecației bine șlefuite: "Ascultă tu, prăpastie fără fund a înșelăciunii, mai întunecată decât întunericul, sămânță babilonească, nepotul facerii turnului
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
considerată pericol public; b) social-morale: creștinii erau acuzați pe nedrept de canibalism pentru că se împărtășeau cu Trupul și Sângele Domnului; mulți creștini proveneau din clasele modeste; erau acuzați pe nedrept că se căsătoreau frați cu surori. c) religioase: romanii erau politeiști și practicau cultul împăratului; creștinismul aducea o religie nouă, monoteistă, morală; creștinii săvârșeau cultul în catacombe; romanii nu puteau înțelege o religie fără idoli și zei; calamitățile erau puse pe seama creștinilor. - n.n. footnote> „Dacă Tibrul se revarsă peste maluri, dacă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
că jos la ea sunt gândaci și gaze de eșapa ment din stradă. După care, privind pe deasupra mea, peste balcon, a văzut de partea cealaltă a străzii minaretul. Tocmai îi povesteam despre kafirii din Nuristan, în nor dul Afganistanului, rămași politeiști până mai ieri și care vorbesc un idiom apropiat de sanscrita Vedelor, când mi-a zis: — Nu mă culc cu tine decât în minaret... Sau pe o macara, undeva. Găsește. Inventează. Și-a examinat unghiile. — Patul e doar pentru nani
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
te blochezi. La monoteiști este clar: „Ceea ce spune Dumnezeu că e rău, e rău.“ Până la urmă și ei sunt nedumeriți. „Oare de ce suprema divinitate a creat răul în lume?“ Acesta este un mare semn de întrebare pentru ei. Pentru noi, politeiștii, un lucru văzut dintr-o parte pare rău și dacă-l mai rotim puțin pare bun. Definirea răului este o misiune grea. E ușor să scrii o carte despre răutatea copiilor. Aș fi vrut să scot o carte în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic? Bogdan deci, cred că v-ați prins deja, era un băiat de treabă. Mă chema cu soldățeii afară să ne războim împreună, lucru cu adevărat nesănătos, pentru că, or fi soldățeii de toate felurile, dar în mod sigur nu sunt politeiști, au nevoie de un singur Dumnezeu care să știe totul, cu mai mulți dai în bălmăjeală și bătăliile își pierd tot farmecul, încercam să-i explic toate astea, dar lui i se părea frumos și așa, fiecare cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ne creează personalitatea. Prin credință, manifestată sau nu religios, realitatea transcende lumea materială, făcând apel la imaginarul nostru la care participă mesajul și limbajul religioase. Mesajul și limbajul religioase sunt componente de bază ale fiecărei religii. Creștinismul, mozaismul, islamismul, credințele politeiste orientale sau alte concepții de natură religioasă ne sunt prezentate diferențiat, nu numai printr-o doctrină specifică, ci și prin mesaj și limbaj diferențiate. Dacă diferențierea ar fi fost doar doctrinară, religiile lumii ni s-ar fi prezentat ca simple
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Această apropiere nu este până la urmă chiar atât de surprinzătoare, dacă ne gândim că, până la revoluția industrială, societatea umană se definea prin raportare la forțele transcendente, ritualurile religioase (cultul strămoșilor, toate formele de divinație și de credință, fie ele monosau politeiste) constituind elementul coagulant în edificarea unei tradiții. Fumul sacrificiilor de ieri prefigurează viitorul și asigură continuitatea comunității. Trasând, evident, într-o manieră simplificatoare, profilul a ceea ce îmi permit să numesc o "societate religioasă", se poate constata că atât raporturile sociale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
caracterizează prin vopsirea lemnului cu un strat de lac întotdeauna transparent, astfel încât fibra lemnului să rămână vizibilă. Acest stil a apărut în secolul al XVI-lea în zona actualului oraș Takayama din prefectura Gifu. În Japonia credința tradițională animistă și politeistă shintō coexistă și astăzi cu budismul. Temple shintō. Călugări budiști. Vindecătorul sufletelor în panteonul budist, una din ipostazele în care este înfățișat Budha. Mai ieftin, vă rog! (în limba spaniolă în original). Nu vreau să cumpăr. (în limba spaniolă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o parte doctrinară, pur ideală. Majoritatea adepților creștini, la-nceput, era formată din iudei, apoi din păgână recrutați dintre Romani, Greci și alte națiuni. Iudeii monoteiști veneau în creștinism cu o doctrină bine fixată și cu tradiții milenare, pe când păgânii politeiști și idolatri aduceau cu ei obscurantismul și o filozofie aparte, ce corespundea vremii și mentalității de pe atunci. Sarcina Apostolilor deci legatari ai Noului Așezământ 217 era nespus de mare. Pe deoparte, ei înșiși nu discernuseră bine noua și ideala doctrină
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se distingeau atât prin crudelitas, violentia, truculentia, cât și prin inormitas corporum. Începând din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foudrait l’inventer”, iar oamenii chiar așa au procedat. Și-au construit din piatră, aur sau alte materiale „chipuri cioplite” pe care să le venereze. Diferența fundamentală între religiile păgâne și religia creștină este că indiferent dacă erau mono sau politeiste întregul mecanism funcționa pe principiul fricii. Sacrificiile umane, ofrandele depuse la temple se întreceau în măreție și culminau cu jertfa umană, cea mai satisfăcătoare în cazul zeilor sângeroși din mitologia greacă. Abia în momentul apariției creștinismului oamenii au găsit Dumnezeul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
o Sectă Laică decât Religioasă; cu toate acestea, dincolo de aparențe, caracterul ei devoțional și chiar jertfelnic se revelă destul de clar unei cercetări atente. Faptul că aparține clasei celor care se Închină la Fetișuri, a celor care au cultul Eroilor, a Politeiștilor sau oricărei alte clase poate să rămână neclarificat (schweben) În stadiul actual al cunoștințelor noastre. Este destul de clară o anumită tentă de Maniheism, ce-i drept, nu sub formă Gnostică: ci (Întrucât Eroarea umană e ciclică și reapare la anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de ei către monoteism. Primul fusese traducerea Septuagintei. Pentru ce îi interesase pe ei Septuaginta? Nu pe ei. Pe evreii care îi voiau pe greci monoteiști. Așa că încreștinarea grecilor de către Apostolul Pavel a fost decisivă pentru viața întregii Europe. Religiile politeiste, prin imoralitatea lor (subliniez) au făcut loc moralității proprii Creștinismului. Nu este pisc fără prăpastie. Poate că te plictisesc... Nu. Nici într-un caz... Într-un cuvânt, domnule Gerard, Maica Domnului n-are ce căuta între astfel de divinități perverse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
politeismul păgân al slavilor se reflectă în conservarea, în limba română, a termenului boz (pl. bozi)-"idol", care derivă din slavul vechi bozi (pl. bogu)în momentul în care slavii păgâni au venit în contact cu strămoșii românilor, ei erau politeiști. Pentru românii creștini, divinitățile noilor veniți erau idoli vulgari. Ca urmare, așa-zisul adstrat slav al culturii populare românești, mai ales cel mitologic și religios, trebuie înțeles drept niște calcuri pe un fond străvechi, care în anumite condiții social-politice (dominații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marea masă merge pe calea opiniei comune și săvîrșește cele cerute de religia admisă, la nivelul latenței, în adîncuri, se infiltrează și pătrund în memoria colectivă ideile lui Moise, ajungînd să devină tradiție. În forul lor lăuntric, indivizii suferă schimbări: politeiști văzuți din afară, ei devin înlăuntrul lor monoteiști. Apare aspirația de a regăsi unitatea pierdută, impusă de Moise, de a repara pierderea suferită. În cel de-al treilea timp, reînvie imaginea lui prin mijlocirea celui de-al doilea Moise. Tulburată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
A fost o sarcină grea, foarte grea, cerînd din partea lor multe sacrificii. În măsura în care a convertit popoarele la ele acasă ajungînd să fie religia regilor păgîni și a unor vaste mulțimi, religia creștină a trebuit să reia o sumă de credințe politeiste, de rituri magice și idolatre, la fel cum, în împrejurări asemănătoare, socialismul și-a anexat ideologii religioase și naționaliste. Astfel încît religia creștină se opune religiei mozaice, precum un monoteism de masă față de unul al minorităților, cu tot ce implică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vreau să lungesc șirul exemplelor, dar unele din aceste nume se întîlnesc (chiar și Rada) la mulți poeți de la sfîrșitul secolului al XIX lea și începutul secolului XX. Subiectul e interesant și, odată, ar merita stăruit asupra lui. De la Elenca „politeistului” Conachi (al cărui „repertoriu” cuprindea 13 nume de femei) pînă la Ileana celor citați e nu numai o distanță de două generații, ci și de numeroase prefaceri sociale și de mentalitate. în Bacovia e, în măsuri aproape egale, și proletarul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e decît psihism, sufletul lumii. El are în mîinile sale cele două forțe contradictorii ale omogenului și eterogenului, universurile macro-fizice și biologice. Doar că, pînă acum, nu am cunoscut decît universul omogenizant al monoteismului, sau, dimpotrivă, universul etero-genizant al religiilor politeiste". Potrivit lui Lupasco, simbolul crucii "reușește această reunire a celor două materii într-o materie psihică". L-am întrebat atunci dacă tot ce există în lume este material. Lupasco mi-a răspuns: "Este materie-energie în sensul celor trei materii. Dar Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
1740). Însă în aceste împrejurări se stabilesc coaliții, ligi între statele amenințate de posibila hegemonie a tronului aflat în avantaj. Astfel, din secolul al XVI-lea pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, statele naționale ocupă scena europeană în mod "politeist", nu numai prin desființarea definitivă a oricărei speranțe privind o restaurație imperială sau teocratică, ci și prin evitarea hegemoniei unui singur stat asupra Europei. În ciuda faptului că provoacă în mod inevitabil pierderi de vieți și distrugeri masive, războaiele europene reprezintă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care au influențat Occidentul) prin ciclurile miturilor prezente în Vechiul și în Noul Testament. În conformitate cu cele afirmate mai sus, este inevitabil să discernem și în perioada politeistă două faze, caracterizate prin diferențe considerabile. Sensul agrar al primei faze reprezintă mai curînd o alegorie. Semnificația etică a celei de a doua faze,care se referă la conflictele funcționării motivante intime, esle trăsătura cea mai caracteristică a simbolismului. Acest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]