259 matches
-
De la un anumit moment, elitele religioase (preoțimea iahvistă) au încercat să suprime credințele populare în suflet (care să nu uităm, era perceput ca o conștiință întrupată) și continuarea existenței după moarte. Motivația era simplă: iudaismul născut fiind într-un mediu politeist, orice practică și credință legată de cultul morților și într-o viață după moarte, presupunea acceptarea existenței șeol-ului (iadul iudaismului timpuriu), care în credințele canaaneene era sub dominația unui zeu de resort, ori preoții iahviști voiau să stârpească monolatria (henoteismul
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
văzută în mod tradițional ca fiind Zeița Întreită) și a unui Zeu (în mod tradițional, Zeul Încornorat). În unele accepțiuni, cei doi apar ca și aspecte ale unei singure Divinități de natură panteistă, manifestându-se sub forma mai multor zeități politeiste. Alte trăsături ale religiei wicca sunt folosirea rituală a magiei, codul moral și cele opt sărbători din cursul anului, care reflectă schimbarea anotimpurilor. Există mai multe sub-curente wicca, denumite tradiții. Credințele și ritualurile fiecărei tradiții variază în diferite măsuri. În
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
spune adevărul despre acești oameni din antichitate [evreii — n.n.].” Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof. dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel. Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina (Țara Israelului), care includea și etnii semite locale asimilate de evrei. Răspândirea creștinismului printre eleni, romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus, care se considerau la început evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credință, misionară, cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme, unele
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
cărți însemnate în domeniul teologiei și istoriei. În secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
dar al-harb). Important este Djihad că bellum justum ( legimitarea războaielor dintre musulmani), trecerea de la djihad ofensin la defensiv, stimulentele doctrinei și somația ( da wa). Singurele discriminări utilizate în vremea Profetului sunt cele dintre „credincioși” sau musulmani, si necredincioși, sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu infidelul (kafir) care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau în anumiți Profeți, însă nu și în alții. Cei
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
la Islam. Această chemare era însoțită de o serie de drepturi și obligații reciproce: cei care se converteau trebuiau să se supună, să celebreze slujbele religioase, să achite zakat-ul, să cedeze cincimea din pradă etc., însă era protejat de Allah ( politeiștilor arabi care treceau la Islam le erau recunoscute posesiunile). Somația religioasă era valabilă timp de 3 zile. A patra zi, șosea somația politică, si anume supunerea față de Islam. Dacă refuzau convertirea la Islam, atunci nemusulmanii ( doar popoarele Cărții) erau invitate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Islamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii, îi consideră pe creștini politeiști. Cât despre zoroastrism și credința Bahá'í, religii practicate la granița dintre Orient și Occident - de exemplu în Iran și Pakistan - ele sunt caracterizate printr-un anumit grad de sincretism.
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
dintre versiuni sunt minore, dar există. O a treia versiune prezintă diferențe majore față de celelalte două. Formularea poruncilor, în special aceea referitoare la închinarea la un singur dumnezeu, sugerează că mediul în care Decalogul a fost conceput era unul preponderent politeist. Conducătorii politici în lumea antică orientală puneau în mod frecvent codurile de legi create de ei pe seama unui zeu, pentru a le spori astfel autoritatea. Vechiul Testament nu face nici el excepție, Decalogul, ca și întregul cod de practici enunțate în
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
bizantine. Profesorul Ortaylı considera că pretențiile rușilor pur teoretice, iar pe cele otomane îndreptățite, de vreme ce sultanul Mehmed și-a bazat politica imperială de cuceriri pe ideea fondării unei a treia Rome islamice, în condițiile în care prima Romă a fost politeistă, iar cea de-a două creștină. Mai trebuie amintit că Soliman Magnificul, după ce l-a învins pe împăratul Sfântului Imperiu Roman Carol Quintul, a ajuns să se considere succesorul de drept al Cezarilor. Ca dovadă stă faptul că marele vizir
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
intelectualii păgâni. Mulți dintre ei - cei despre care există informații - s-au convertit la maturitate. Erau oameni educați, capabili să poarte un dialog polemic în termenii filosofiei vremii lor. În secolul al doilea au apărut unele controverse intre creștini și politeiști care au mărit procesul de prigonire. Faptul că creștinii se întâlneau pe întuneric, înainte de ivirea zorilor, sărutându-se pe gură și numindu-se „frate” și „soră” a dat naștere zvonului că creștinii se țin de orgii incestuoase. Faptul că ei
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
gură și numindu-se „frate” și „soră” a dat naștere zvonului că creștinii se țin de orgii incestuoase. Faptul că ei mâncau carnea fiului și beau sângele lui a dat naștere zvonului că creștinii sunt canibali de copii. Conflictele dintre politeiști și creștini s-au accentuat. Ca urmare, împăratul Teodosie I a decis în anul 386 e.n. ca singura religie legală a imperiului să devină creștinismul, politeismul roman să fie abolit și templele să fie distruse, iar în anul 393 a
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
ul ("paganus" în limba latină are sensul de "locuitor de la țară" sau "rustic" ) este un termen generic folosit de obicei de creștini pentru a desemna diferitele tradiții religioase politeiste, idolatre, indigene, etnice și non-avraamice. Frică creștinilor de credințele non-avraamice a fost atât de mare încât au transformat cuvântul "vilain" în Franceză veche sau Engleză veche "villein" care însemnau "țăran" dându-i o conotație negativă însemnând "ticălos", "canalie", "nemernic", "mișel
Păgânism () [Corola-website/Science/319255_a_320584]
-
Civilizația aztecă a recunoscut o mitologie politeistă, care cuprindea în convingerile lor religioase mai multe zeități și zei (peste 100) precum și creaturi supranaturale . Cultura aztecă este, în general, grupată împreună cu complexul cultural cunoscut sub numele de Nahuatl, din cauza limbii comune pe care au împărtășit-o. Conform legendei
Mitologie aztecă () [Corola-website/Science/319293_a_320622]
-
nu a avut succes în profesia de negustor. În 610 Muḥammad a început să propovăduiască mesajul islamului. ‘Umăr, alături de alți oameni din Mecca, se opunea islamului și amenință că îl va ucide pe Muḥammad. Decisese să își apere religia tradițională politeista, era cel mai de neclintit în a-l ucide pe Muḥammad și foarte proeminent în persecutarea musulmanilor. ‘Umăr a fost primul care a decis ca Muḥammad trebuie să fie ucis pentru că islamul să ia sfârșit. El credea cu tărie în
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
, religie politeistă, a fost o formă mai evoluată a religiei sumero-akkadiene. Regele Hammurabi, care a fost și un mare organizator religios, după ce a făcut unificarea politică, întemeind primul stat independent în Mesopotamia, a izbutit să unifice variatele culte locale, dând naștere la
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
orașe-stat precum Ur, Uruk, Lagash ș.a., orașe prin unirea cărora se vor forma temporar state puternice ca Sumerul, Babilonul s.a. Perioade de înflorire: Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei. Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără deschideri, cu terase artificiale și
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
Ramses al II-lea, unul dintre marii constructori ai Noului Regat, realizează templul de la Abu Simbel, săpat în stâncă și delimitat de patru statui colosale care îi poartă efigia. Faraonul Amenophis al IV-lea (numit și Akhenaton) a înlocuit religia politeistă cu religia monoteistă și a mutat capitala la Amarna. Domnia acestuia constituie un moment important în evoluția artei antice egiptene, încât putem vorbi de "stilul amarnian". Pe locul unde s-a situat acest oraș s-au descoperit numeroase vestigii (palate
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
İzmitul actual, unde au fost și executați. Lor li s-a alăturat și cel ce avea să fie Sf. Teoctist. Consemnările religioase descriu amănunțit torturile incredibile la care au fost supuși, în general, cei care refuzau să revină la credințele politeiste. Trupurile lor au fost duse, în secret, la Roma, unde au fost și îngropate, locul devenind scena ""multor tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo"". Biserica Sfântul Ciprian sau Biserica Zlătari, situată în București, pe Calea Victoriei, între străzile Stavropoleos și
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica. Împăratul
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
descoperit-o, dar și admirația sa pentru natura și pentru istoria acestor țări care îi aminteau de "Părinții Bisericii". Într-o scrisoare, el a descris Roma ca fiind „locul cel mai minunat de pe Pământ”, dar religia catolică romană ca fiind „politeistă, decadentă și idolatră”. În timpul acestei călătorii, Newman a scris mai multe scurte poeme care mai târziu au fost publicate sub titlul de "„Lyra Apostolica”". De la Roma, Newman se întoarce singur în Sicilia, unde cade bolnav la Leonforte. Ceea ce era la
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Școala "" a căutat să țină seamă de această diversitate religioasă prin conectarea sa la situația socială și economică a unui anumit grup. De obicei religiile au fost împărțite în etape de progres, de la societăți simple la complexe, în special de la politeiste la monoteiste și de la nepregătite la organizate. Dar sunt acum afirmații că "ideea că religia a evoluat de la politeism către monoteism a fost acum discreditată" (p. 1763, "Man, Myth & Magic (Omul,Mit și Magie)", 1995) Cele mai vechi dovezi ale
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
fiind jignitoare față de musulmani. Este vorba de o renarare transformată a vieții lui Mahomed (denumit în roman „Mahound” sau „Vestitorul”) la Mecca („Jahilia”). În centrul ei se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelație în favoarea vechilor zeități politeiste, după care o retractează ca fiind o greșeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind și un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraș, Baal se ascunde într-un
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau regiștri. În registrul de jos, sau pe nivelul patru este o figură de femeie cu mâinile așezate pe capetele a doi lei care stau așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie poate
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]