482 matches
-
locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și ale unchiului său. Acesta era primul domeniu pe care îl stăpânea de când devenise capul familiei la moartea tatălui său. Țăranii de aici, cu ochii lor duși în fundul capului și cu pomeții lor ieșiți în afară ca și ai lui, munceau tăcuți ca niște vite, de dimineață până seara, fără vrajbă și fără răzmerițe. Lucrau pământurile neroditoare și își plăteau birul la vreme, deși pentru aceasta mai dădeau și din bucatele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de Yozō. Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi pe țărani. Chipurile lor, la fel ca și al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și miroseau a pământ. Erau chipuri care vreme de ani de zile înduraseră viscole, foamete și trudă. Erau chipuri mult obișnuite să îndure și să renunțe. Dintre acești țărani samuraiul trebuia să-și aleagă însoțitorii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima oară pușca în mână. Yozō cel cu ochi duși în fundul capului, cu pomeți ascuțiți și mirosind a pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tine dintre soli pe Hasekura Rokuemon. Pe seniorul Hasekura? În clipa aceea, misionarul își aduse aminte de chipul unuia dintre solii cu care se întâlnise atunci în grădina interioară a castelului. Un chip cu ochii duși în fundul capului și cu pomeții puțin ieșiți în afară cum au țăranii, un chip ce putea să îndure orice, să renunțe la tot și să-și primească soarta. Ceva îi spunea că omul acela era Hasekura Rokuemon. Ca să-și arate și mai bine curtenia față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ntorci. Bineînțeles c-o să mă-ntorc. — Bine, atunci du-te. — Vorbești serios? Nu-i venea să creadă, dar părea fericită. — Du-te, spuse el și propria voce i se păru ciudată. Se uita la ea, la forma gurii și la pomeții curbați, la ochii ei, la felul cum Îi stătea părul pe frunte, până la marginea urechii, și la gâtul ei. — Nu-mi vine să cred. O, ești prea drăguț. Ești prea bun cu mine. — Și să-mi povestești totul când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dar cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Și tot așa, tot așa am ajuns la margine..." Și cum fața piticului se posomorî un pic, fetița îi întinse cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia-ți covorașul subsioară și hai cu mine." Piticul nu așteptă să fie poftit de două
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unui picior! Obiectivul se mișcă În sus. Posesorul ciotului are și un ochi cusut. Și fetița aceea, oribil, oribil, e ciungă. Celuilalt Îi lipsește o parte din picior. Și aceluia, laba piciorului. Camera trece peste fața unui tânăr Îngândurat. Are pomeți netezi, ochi mari, aproape negri. Arată ca un zeu asiatic. Și știe engleză, dar din cauza accentului și a vocii care de-abia se aude, e greu să Înțelegi ce spune: Când mina explodat, mina nu mai e pericol, iar soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a renunțat la tot și s-a alăturat sectei. În cadrul sectei aparținea de Ministerul Științelor și Tehnologiei, Departamentul de Chimie. La proces Toyoda Tōru stătea în boxa acuzaților, era tuns periuță, purta o cămașă albă și o jachetă neagră. Avea pomeții foarte proeminenți și era tras la față. Avea privirea aspră, scrutătoare, a unui tânăr serios. Părea că este în căutarea adevărului. Probabil că e genul de om care, odată că își pune în cap un lucru, nu se lasă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
punctul de a-l ucide. La prima vedere, ai fi zis că era un hun ca toți ceilalți, cu ten măsliniu, cu pieptul larg, cu grumazul gros și umerii puternici; chiar și chipul îi era tipic neamului său: lat, cu pomeții înalți și brăzdat de cicatrici lungi, cu ochii migdalați și nasul turtit. Cu toate acestea, era ceva în el - poate privirea sa hotărâtă și de o vie inteligență, ușor ironică, sub sprâncenele încruntate, ori poate siguranța dezinvoltă pe care fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în grădină, căci, după cum constată, avea puțin peste douăzeci de ani, dar citi în ochii săi închiși la culoare și inteligenți hotărârea și cumpătarea unui bărbat deja matur; apropiindu-se, văzu apărând pe chipul său bronzat, cu trăsături puternice, cu pomeții înalți și bărbie voluntară, un zâmbet de simpatie. îi zâmbi și ea. Care e numele tău, soldatule? îi răspunse că se numea Mabertus. Hippolita făcu semn către prizonier și îl întrebă dacă era într-adevăr era unul din cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de o vie emoție, fu parcă orbit de înfățișarea sa. Atila era de statură modestă, dar foarte robust. Mai mult decât mădularele sale, încă pline de forță, cei cincizeci de ani ai săi i se citeau pe chipul larg, cu pomeții pronunțați încadrat de o barbă scurtă și albită pe alocuri și brăzdat de riduri adânci. Părul său era la fel de albit, dar încă des și lung până pe umeri, așa cum l-ar fi purtat un războinic tânăr. Avea pielea închisă la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș ocupa un pic de soarta ei. Dar mai bine nu, se răzgândi el. Cine știe ce complicații mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
primire unui „Hercule” care-și cunoștea bine meseria și mai știa cum să stoarcă banii clientului. După ce-l bărbieri, lucrătorul Îi fâcu baie la cap, urmată de inevitabila frecție În care oasele gâtului erau masate sistematic, apoi luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai domnul Sammler era Îngrijorat. Era preocupat de testul fărădelegii pe care Cavalerul Credinței trebuia să-l dea. Ar trebui oare ca acest Cavaler al Credinței să aibă puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt mulțumit de vesta ta de salvare. Ar trebui plutească mai bine. Le schimbăm. Jinei au început să-i clănțănească dinții în gură; frigul i se răspândea prin trup. Durerea a început să-i invadeze maxilarul și-a urcat către pomeți. S-a aplecat înspre în față și și-a lipit capul de pieptul lui Zach. Și el era ud. Plin de apa râului și cea a ploii. Jina, a șoptit el. Mamei ei își privise rareori soțul în ochi, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a îndreptat de spate. Da. Vreau un tablou perfect al trupului acestui bărbat. Mary a râs, iar IRene a observat că prietena ei slăbise în timpul excursiei. Pierduse destule kilograme cât să-și sculpteze câte-un gol sub fiecare dintre pomeți și-o curbă în formă de S în dreptul taliei. Tot nu-mi vine să cred, a declarat Mary. Toată excursia asta a fost suprarealistă. Vă zic, râul ăsta pune laba pe tine și te duce unde vrea el.V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
haina și-am pornit... a pornit și ea... În dreptul perdelei lămîiatice chipul i se Înnegri, părul i se albi, buzele albe și ele, irișii ochilor albi și albul ochilor negru, pistruii deveniseră pete albe precum praful ce se așterne pe pomeții unei statui. Am pornit și eu... Încercînd să nu fac nici cel tai mic. zgomot, am luat-o spre ușă. Am oprit Încet... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar eu nu mă uitam la el, ci la Aidan Maddox, care își amintise numele meu, deși trecuseră șapte săptămâni de când ne întâlniserăm. Nu era exact așa cum mi-l aminteam. Fesul strâns îi scotea în relief osatura feței, mai ales pomeții și linia fină a maxilarului, iar în ochii lui era o licărire care nu fusese acolo data trecută. — Dispare, a spus Aidan. Dar apoi - ca prin minune - apare din nou. Îmi luase numărul de telefon, dar nu mă sunase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a făcut inima să mi se oprească în loc, l-am văzut pe Aidan. Era așezat pe scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]