320 matches
-
care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi nimeni la el. O dată, însă, eram aici, în sufragerie, cu Niki, ne beam, ca de obicei, cafeaua, și eu, într-o doară, l-am întors. Și ce să vezi ? Pe urmă a tot mers
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el ar putea să le procure... Dar cum, prin cine?!... Doris! exclamă fericit, cu un ton pe care trebuie să-l fi folosit Arhimede cînd a strigat evrika! Merge la sediul ceapeului și-i telefonează. Doris pare foarte reținută; nici pomeneală să se mai entuziasmeze ca altădată, să-l întrebe unde se află și dacă poate veni să-l ia cu mașina. De altfel, Mihai se grăbește să-i spună ce-i cu el și de unde telefonează. În receptor, Doris murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bine? a întrebat-o el. Ea a dat din cap în semn de aprobare. Am crezut că te-am pierdut. —Sunt bine, insistă Ashling. Clodagh nu a început să scrie poezii, nu? spuse ea, forțându-se să zâmbească. —Clodagh! Nici pomeneală, râse Dylan, de parcă își dăduse seama dintr-odată ce presupunere prostească făcuse. Deci, dacă se apucă să scrie poezii, ar trebui să încep să îmi fac griji? Dar până atunci, nu-ți bate capul. Probabil e doar obosită și are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat prilejul să pricep expresia manu militari readucîndu-mă cu brutalitate la locul meu. A doua zi, am izbutit să ajung pînă la cabina telefonică. M-am tîrÎt pe sub paturi, am Înaintat tîrÎș pe culoare precum un soldat de elită? Nici pomeneală. Cu un remarcabil sînge rece, Îmbrăcat În pijamaua furnizată de armată, am Împins ușa dormitorului rămasă Întredeschisă și m-am Îndreptat cu un pas hotărît spre cabină. Tocmai eram gata să ridic receptorul cînd am văzut venind un ofițer. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
școala din... — Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l Înghit pe cine le are. Trebuie canalizate. Sprijinite. Mă Înțelegi, Fortunato? — Vă Înșelați În privința fiului meu. De geniu, nici pomeneală. De-abia trece la geografie... Dascălii Îmi tot spun că are capul plin de păsărele, și e foarte obraznic, la fel ca maică-sa, dar aici, cel puțin, va avea mereu o slujbă onorabilă și... — Fortunato, mă plictisești. Chiar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reintegreze la locul său de muncă. Avea pielea gălbuie și presărată cu vînătăi, șchiopăta rău și se mișca asemenea unei păpușe stricate. — Dumneata vei merge În pat chiar În clipa asta, Fermín, pentru numele lui Dumnezeu, zise tata, Îngrozit. — Nici pomeneală. Statisticile o dovedesc: mai mulți oameni mor În pat decît În tranșee. Toate protestele noastre se duseră pe apa sîmbetei. În scurt timp, tata cedă, Întrucît ceva din privirea lui Fermín sugera că, deși oasele Îl dureau Îngrozitor, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca și cum aș vrea să vă șoptesc un secret, însă, ca un făcut, chiar există un secret: persoana știută mi-a dat de știre că ar dori foarte mult să aibă o întâlnire secretă cu dumneavoastră. — De ce să fie secretă? Nici pomeneală. Mă duc chiar eu la ea, pot s-o fac și astăzi. — Ba nu, ba nu, zise Lebedev dând din mâini, nu se teme de ceea ce vă închipuiți dumneavoastră. Apropo: monstrul vine în fiecare zi nesmintit și se interesează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
referi... Și mie îmi trecea prin minte ideea asta și adormeam liniștit. Dar acum văd că aici sunt unii care gândesc mai corect și nu mai cred în sminteala ei. Femeia-i arțăgoasă, să zicem, dar e chiar rafinată, nici pomeneală de nebunie. Ieșirea ei de astăzi, când a spus vorbele acelea despre Kapiton Alexeici, ne demonstrează clar acest lucru. În ce o privește, afacerea-i o potlogărie, adică e cel puțin o faptă iezuită, făcută cu scopuri speciale. — Care Kapiton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt un stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce să privească spre partea dreaptă a cabinei. — Parcă ziceai că nici pomeneală de bezele. Atunci, de ce ne mai pierdem vremea pe-aici? Arată cu mîna cele cinci rochii ce Împodobesc pereții cabinei excesiv de mari. Toate sînt imense, albe și ca turnate din bezea. — Asta o face fericită pe mama ta, răspund eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cînd Dan și cu mine ieșiserăm În oraș să luăm cina cu ea și cu Marcus. Băieții o porniseră Înaintea noastră, lăsîndu-ne să lenevim În soarele de mai, să ne uităm la vitrine și să sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți pur și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În plus, ai strălucirea pe care ți-o dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
face cuvintele. Apoi, mă ia În brațe și Marcus. După ce Îmi dă drumul, ne privim toți trei și zîmbim larg. — Ce bine să te vedem, Ellie, spune el. Începusem să ne gîndim că era ceva În neregulă cu noi. — Nici pomeneală. Eu sînt o prietenă mizerabilă. Îmi pare rău. — Nu-ți face griji, mă Îndeamnă Fran, dîndu-i un cot lui bărbatu-său. Dumnezeu știe că ai destule pe cap. Deci, noi ne-am gîndit la ceva prin apropiere, așa-i? Restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și a crezut că s-au prăpădit în focul războiului. De-abia când s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă să vie acasă. Au trecut însă pe rând săptămânile, și de întors acasă nici pomeneală. S-a rugat pe la toți, s-a umilit, s-a ploconit... În zadar. Ba că e zona frontului, ba că românii sunt suspecți, ba așa, ba altfel... În sfârșit a cerut voie să-și aducă barem și familia acolo, lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu știu ce să fac, iar el spune, poate... să mai așteptăm o zi, dar eu mă opun imediat, ca și când nu aș fi fost chiar eu cea care, cu numai câteva clipe în urmă, complotam să îl țin aici pentru totdeauna, nici pomeneală, nici nu se pune problema. Dar cum vom merge, eu nu pot să mă mișc, scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă joc de-a "Monștrii în labirint". Fața fratelui ei se schimonosi. ― Atunci te joci singură. Trișezi mereu. ― Nu-i adevărat! făcu ea punându-și pumnișorii în șoldurile slăbuțe. Zici așa pentru că sunt mai tare și te oftici. ― Nici pomeneală. Tu te ascunzi prin niște conducte pe unde nu se poate trece. ― Și ce dacă? De-aia sunt cea mai bună. Mama lor își luă ochii de la pupitrul de control, cât să zică: ― Astâmpărați-vă amândoi. Iar dacă vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ea se opri și-l privi, neîncrezătoare. ― Nu e ce gândesc? Nu e ce gândesc? N-am nevoie să gândesc, Burke. Am fost brutalizată, insultată și stoarsă de gașca voastră de incompetenți și acum vreți să mă-ntorc acolo? Nici pomeneală! Vocea-i tremura și Gorman se înșeală asupra cauzelor acestei reacții. Pentru el aceasta era pricinuită de furie și nu de o spaimă viscerală. Ripley era terorizată și încerca să-și ascundă sentimentele în spatele indignării. Burke trebuia să știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
expoziții cu tâlc mai mult sau mai puțin. Palazzo Fortuny, de pildă, găzduia o splendidă expoziție intitulată ArtTempo, ce recapitula arta de-a lungul vremurilor, oferind gurmandului și totodată gurmetului cel mai grozav salon-hală de tip suprarealist, imaginat vreodată. Nici pomeneală să-și poată închipui cineva așa ceva (la Centrul Pompidou din Paris am văzut expuse frânturi din cabinetul lui André Breton, dar acestea sunt mignone pe lângă salonul lui Mariano Fortuny, celebrul stilist catifelar și mătăsar, prieten cu Leonor Fini, una din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
că este momentul propice, m-am prezentat la unul din șefi și, cu o figură îngrijorată, mi-am exprimat temerea că Mircea Răceanu ar intenționa să-și schimbe poziția avută până atunci în anchetă, desigur, sub aspectul recunoașterii faptelor (nici pomeneală de așa ceva!). Șeful s-a bătut cu palma peste frunte și a exclamat cu năduf: „Și eu intenționam să ți-l dau chiar azi în anchetă pe Silviu Brucan!”.
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
era minunată. Pluteau în ea - să vezi și să nu crezi - bucăți de carne de porc, de vită, de curcă și iar de porc, de vită și de curcă, de nu mai știai ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am mâncat și noi și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prima oară? — Nu știu - zise Barzovie. Ramza-Pașa ridică ochii de pe firman: — Nu pot scrie asta. Trebuie să fi fost o cauză. Ai plătit tributul? — Până la ultimul șfanț - răspunse Vodă. — Te-ai înțeles cumva împotriva Porții cu Ieșii, cu moscalii? — Nici pomeneală de-așa ceva! - zise Barzovie. Atunci ce să fi fost? - medită turcul, rozând un capăt al penei. Când zici c-ai fost mazilit? — Anul trecut, în octombrie - răspunse Vodă. Turcul socoti ceva pe degete, apoi spuse: — Ai dreptate, n-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
meu mai puțin bolnăvicios, fratele meu mai vesel, fratele meu mai deștept, fratele meu mai glumeț, fratele meu mai generos... să nu credeți însă că pe fondul acestui bombardament comparativ subconștientul meu ar fi dezvoltat vreo aversiune față de Victor. nici pomeneală. orice aplicare a teoriei freudiene se prăbușește în fața cazului meu. nicio secundă nu mi s-a dezvoltat în adîncul sufletului vreo reacție de respingere sau, Doamne ferește, de ură față de fratele meu mai mare. nu, dimpotrivă, toată viața l-am admirat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la început spunîndu-i despre Arsenal și Aeronautică. Era clar că știa totul, că nu exista nici un secret pentru el în ceea ce privește mișcarea subversivă a complotiștilor și totuși prințul Basarab Cantacuzino nici măcar nu se arătase surprins de asta. Cît despre îngrijorare, nici pomeneală. "Excelență, ceea ce vă comunic acum este deocamdată... confidențial. Depinde de dumneavoastră ce se va întîmpla cu aceste informații extrem de grave și de periculoase pentru stabilitatea de stat." Basarab Cantacuzino pufni de două ori "am alehrgie la polen, îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu pe el, pricepea și îl amuza, dar a doua parte a înjurăturii, mă-sa adică, ce rol mai avea? După un timp deveni curios de lecturile mele și îi povestii că ei, ardelenii, dăduseră mari scriitori. Îi cunoștea? Nici pomeneală, dar curând începu să-i citească, să-și dea și el seama de ce stăteam eu cu astfel de cărți în loc să ies duminicile în oraș cum făceau toți și să mă laud pe urmă că am făcut cunoștința cutărei fete... Literatura
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a lui eu nu cumpăr nici o testea de linguri de la rudari. Ce să vie împăratu crapilor în balta lui Mitrea? Nu zic, la undița dumnitale poate să dea, că dumneata ești boier; dar în vârșele mele nu poate fi nici pomeneală; nici n-a fost, nici va fi. La vârșele mele, ca la un rumân sărac, dă numai câte un crap de cei suletici, cărora noi le spunem ofițeri. Unde vă duceți voi, bă ofițerilor? Apoi ne ducem la Fundul Lintiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ba chiar un poet care își câștigă viața făcând pe brânci traduceri pentru Editura Humanitas s-a indignat că vreau să cheltuiesc banii contribuabililor. Am sperat ca sub Constantinescu, colegul meu de facultate, proiectul să fie luat în serios. Nici pomeneală! Când i-am făcut o aluzie în acest sens a început să se vaiete și m-a îndemnat să vorbesc cu nevastă-sa despre chestiile astea minore. Și în același timp negocia cumpărarea de armament sofisticat de la americani. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
vorbesc românește. Pentru mine, româna e limba literaturii, nu e limba de toate zilele, cum e franceza... Oricum, nu m-am întors la limba română ca să fiu, cum se zice, primar în sat. În primul rând că nu sunt, nici pomeneală să fiu. Nu figurez pe „lista lui Manolescu”, alături de marele romancier Dumitru Popescu-Dumnezeu. Apoi, nici la oraș nu sunt un simplu văcar. Cu toate că n-am scris decât trei cărți direct în franceză, celelalte au fost traduceri, am reușit să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]