312 matches
-
dracului te afli. D-apoi unde te duce? Dar... ce să-ți fac, băiete, dacă ai reușit la toate încercările la care te-au pus când te-au ales să te facă cercetaș? Bănuiai tu atunci ce te așteaptă? Nici pomeneală. Voiai numai să le arăți că nu ești din cei care trebuie să le ridice altcineva fundul ca să se poată mișca... Uite că și locotenentul Făgurel împarte aceeași soartă cu noi, pe când câinele cela de sărjănt a rămas să mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
una din seri, s-a dus la șeful magaziei. Ce s-o întâmplat? Nu ai somn? Am nevoie de o foaie de hârtie și un creion. Vreau să scriu o scrisoare. Da’ cui vrei să scrii? La vreo fetișcană? Nici pomeneală. Vreau să-i scriu unui prieten de pe front. Ce prieten? Îmi este ca un frate adevărat, că dacă trăiesc astăzi și pot merge pe picioarele mele apoi el m-o salvat... Îi o poveste lungă... Să-i dea Dumnezeu sănătate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Când ai să-l auzi, ai să cazi ca frunza de pe copac la vremea brumei. Acum ești dumirită? Buștean! - a răspuns Maranda, privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică-său, dar acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la cârlanii noștri. Încotro ne vom îndrepta pașii astăzi? ― Apoi, pregătește-te de drum lung, părinte. ― Dacă mi-i spune unde ne vom opri, oi răsufla mai liniștit. ― Păi, eu aș ruga pe sfinția ta să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la dzile însemnate trei epitropi, anume: egumenul de la Trei Sfetiteli și egumenul de la Golâia și egumenul de la Dobrovăț, și să trimită la Sfânta Gora la toate mănăstirile”... ― Să nu crezi că alți voievozi au stat cu mâinile în sân. Nici pomeneală. La 15 noiembrie 1736, Grigorie Ghica voievod scrie: “De vreme ce părinții călugări de la svi(n)tele m(ă)n(ă)stiri a Sf(â)nta Gorii ne-au scris carte și ne-au rugat pentru... m(ă)n(ă)stire Trei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a lipsi dintr-această moșie... unii ca aciia să fie trecleți și”... sfinția sa nu se oprește pănă nu spune un neadevăr: “pentru că patrierșiia noastră mai mult am dăruit decât am dat. Aceasta scriem”. E drept că a dat și nici pomeneală de “dăruit” o “moșie, de care nici mănăstirile nu prea au folos și agiutori de la dânsele”... Eu înțeleg să faci lucruri nepotrivite cu rangul tău de patriarh, da’ să și scrii în detaliu nedreptatea pe care ai făcut-o unor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prea sunt prezent și a întrebat: ― Ce ți-a distras atenția, fiule? Cum văd, nu prea ești de față la ceea ce vorbim. ― Încercam să socotesc cam câtă avere se ascundea sub cei 74.000 de galbeni. ― Și ai aflat? ― Nici pomeneală, părinte. ― Atunci, să mergem mai departe, dragule. ― Iaca ce mai scrie domnul profesor Vlăducă: “Alt fapt arbitrar îl săvârși guvernul în 1859, luând averile bisericești ale mănăstirilor Neamțul, Secul, Agapia, Adam și Verona, sub pretext de administrație rea, trecându-le
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu ne dădea pace, clocotea în noi, neastâmpărată ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame... ― Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Ne-am așezat gravi la o măsuță, jucând rolul unei perechi proaspăt căsătorite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Amăgiți de aceeași promisiune a lui. Și sperând ca, de data aceasta, ea să se materializeze. Situația devenise de un hilar absolut. Nu mai amintea prin nimic de o urmărire penală. Se transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
adevăr, căci știa bine cum stau lucrurile. Si apoi a plecat pentru totdeauna, lăsându-i să judece și să condamne, cu iertarea pe buze și cu osânda în inimă. Căci nu se poate spune că mila a pierit, nu, nici pomeneală, de dimineață până seara nu vorbim decât de ea. Numai că nimeni nu mai este declarat nevinovat. Pe leșul nevinovăției viermuiesc judecătorii, judecători de toate soiurile, cei ai lui Hristos și cei ai lui Antihrist, laolaltă înfrățiți în carceră. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și mai neaoș: Măndița. La nervii nepoatei, bunica răspundea mânioasă: “Ce l-o fi apucat, maică, pe ginere-meu ăsta să-și pocească copilul?! Unde naiba o fi dat de sfântul ăsta Pirimanda? Că la noi, în calendarul ortodox, nici pomeneală de el! Odată cu trecerea anilor... 2.”Odată cu trecerea anilor, în colectivul profesoral al Liceului nostru s-au încetățenit niște lucruri, pe cât de nelalocul lor, pe atât de dăunătoare bunului mers al muncii pedagogice din instituția noastră. Multitudinea aspectelor negative ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
devină niște specialiști eminenți...” “Dar toți, absolut toți, trebuie să muncească, acuma și mereu, căci viața nu dă nimănui nimic fără efort...” “Totuși, cele trei ore de pregătire suplimentară pe săptrămână încarcă masiv programul elevilor. Și-ncă ce pregătire! Nici pomeneală să se rezolve efectiv ceva în clasă, la tablă! Ci elevii vin cu câte un minimum 20 de exerciții și probleme rezolvate, la oră discutându-se doar dificultățile întâmpinate de unii dintre ei. Dacă elevii sunt puși să se descurce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai bine volanul bobului. Dar, parcă-i un făcut! ,,Bolidul” se-ndreaptă cu maximum de viteză în direcția de nimeni dorită. Ionică face eforturi disperate să-l redreseze dar nici pomeneală de așa ceva! Paul, aflat lângă ,,șoferul” ghinionist, încearcă el să repună bobul pe direcția cea bună. Îi dă ajutor, cum poate Titi Paraschiv. Chiar și Gheorghiță, aflat în spate, încearcă să facă ceva spre a evita prăbușirea. Ce lungi par
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
colectiv?” “Ei, nu chiar toată lumea suferă. Ci numai cei vizați. Uite, acum, după cât am reușit să aud, cică se leagă de faptul că, mai demult, au existat bani pentru refacerea gardului. Că banii s-au dus, dar de gard, nici pomeneală. Și mai spune că, tot ceea ce s-a achiziționat pentru îngrădire, a mers, de fapt, la cimitir...” “De ce tocmai acolo?” “Pentru că, deh!, cavoul unei anumite familii ar fi avut nevoie de grilaj metalic și...” “Și care-o fi adevărul?” “Adevărul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acea seară, cele două femei plecară împreună. Karin o conduse pe Barbara la mașină. —Ascultă. Nu știu cum să ți-o spun. Îți sunt datoare. Niciodată n-am să-ți pot mulțumi pentru chestia asta. Niciodată. Barbara strâmbă din nas. —Pff. Nici pomeneală. Mulțumesc că-mi dai voie să mai trec din când în când. —Vorbesc serios. Fără tine ar fi pierdut. Eu aș fi... mai rău. Prea mult: femeia dădu înapoi, gata s-o ia la fugă. Nu e mare lucru. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
etajul doi. Imediat vă servesc, dragii mei. " Fii liniștită, Melania, tot ce ți-a spus până acum nu sânt decât baloane de săpun. Le poți spulbera cu o singură suflare. De data asta ai avut ghinion, dar de greșit, nici pomeneală! Să-ți arate cea mai mică gafă!" ― Acestea sânt desigur, momentele esențiale, preciză maiorul râzând. Momentele față de care dumneavoastră presupuneți că sînteți invulnerabilă. ― În sfârșit, domnule maior, îmi dau seama cât v-ați străduit ca să-mi explicați punctul dumneavoastră de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta. Va urma un exod în masă spre Mexico City mâine dimineață. Dar Mexico City e atât de minunat de sălbatic! — Sper din tot sufletul că nimeni dintre cei prezenți nu a încercat să strecoare vreo instigare la război. — Nici pomeneală de așa ceva. Sunt bucuros să aud acest lucru. Dumnezeu știe ce opoziție va trebui să înfruntăm chiar din capul locului. S-ar putea să avem vreun inamic în interior. Să nu fi ajuns cumva vestea la unitățile militare naționale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dat prilejul să pricep expresia manu militari readucîndu-mă cu brutalitate la locul meu. A doua zi, am izbutit să ajung pînă la cabina telefonică. M-am tîrÎt pe sub paturi, am Înaintat tîrÎș pe culoare precum un soldat de elită? Nici pomeneală. Cu un remarcabil sînge rece, Îmbrăcat În pijamaua furnizată de armată, am Împins ușa dormitorului rămasă Întredeschisă și m-am Îndreptat cu un pas hotărît spre cabină. Tocmai eram gata să ridic receptorul cînd am văzut venind un ofițer. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
folosi, dar cărora nu le acordai Încredere. Aici noi vorbim de un raport Între cavaleri, construim planul unei cavalerii spirituale, și am putut să ne imaginăm că Templierii din Provins introduc În afacerea asta oamenii de mâna a doua? Nici pomeneală.“ „Dar toată magia din Renaștere care se apucă să studieze Cabala...“ „Se Înțelege, doar suntem de-acum aproape de a treia Întâlnire, toți mușcă zăbala, se caută niște răsturnări, ebraica apare ca o limbă sacră și misterioasă, cabaliștii au lucrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce pare o bandulieră, iar În spate două biluțe vibratile susținute de două baghete cu arc, poate că pe-atunci făceau atingere, ieșeau niște scântei, poate că Frankenstein spera că astfel ar fi putut da viață golemului său, dar nici pomeneală, semnalul ce trebuia așteptat era altul: fă conjecturi, lucrează, sapă, sapă, cârtiță bătrână... O mașină de cusut (ce altceva putea fi, din acelea cărora li se făcea reclamă prin ilustrații, Împreună cu pilula pentru creșterea sânilor, și cu acvila aceea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt un stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce să privească spre partea dreaptă a cabinei. — Parcă ziceai că nici pomeneală de bezele. Atunci, de ce ne mai pierdem vremea pe-aici? Arată cu mîna cele cinci rochii ce Împodobesc pereții cabinei excesiv de mari. Toate sînt imense, albe și ca turnate din bezea. — Asta o face fericită pe mama ta, răspund eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cînd Dan și cu mine ieșiserăm În oraș să luăm cina cu ea și cu Marcus. Băieții o porniseră Înaintea noastră, lăsîndu-ne să lenevim În soarele de mai, să ne uităm la vitrine și să sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți pur și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În plus, ai strălucirea pe care ți-o dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
face cuvintele. Apoi, mă ia În brațe și Marcus. După ce Îmi dă drumul, ne privim toți trei și zîmbim larg. — Ce bine să te vedem, Ellie, spune el. Începusem să ne gîndim că era ceva În neregulă cu noi. — Nici pomeneală. Eu sînt o prietenă mizerabilă. Îmi pare rău. — Nu-ți face griji, mă Îndeamnă Fran, dîndu-i un cot lui bărbatu-său. Dumnezeu știe că ai destule pe cap. Deci, noi ne-am gîndit la ceva prin apropiere, așa-i? Restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Un vis devenit realitate Ioane, scoală-te! Nu auzi cum cântă cocoșul? Acum se crapă de ziuă! Mamă, mai stau puțin! Mi-e somn rău! Nici pomeneală, îi răspunde mama. Du-te și înjugă boii, să nu ne prindă ivitul zorilor! Ion se dă jos din pat înfășurat în cămașa lui cea lungă, aruncă doi pumni de apă pe față și merge de înjugă boii. Diii, măi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aduceau cu cei de acasă!), la umbra frunzișului. Poteca Încă se Întindea În fața mea și nu știam cine o făcuse și de ce. Și dacă o făcuse cineva care știa că, odată, o să-i fie de trebuință lui Krog? Pfuuh... Nici pomeneală! O făcuseră oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]