334 matches
-
voi doi așez memoria mea lătrătoare/ ca-ntr-un pat conjugal:/ nu m-ați dorit/ dar mi-ați prezis jupuirea” (Fericita vârstă adultă). În paralel cu etalarea visceralității, devenită concomitent pretext de autoscopie și de autopsie, P. accentuează acum destructurarea poncifelor feminității, corodate de acizii lucidității și ai ironiei: „Creierele noastre sunt izomorfe: știm - femeile/ prețuiesc sentimentul nu dorința/ carnea noastră expertă/ nu e însăși iubirea” (Scrisoare către dragostea unui bărbat II). Puseele destabilizatoare ale eului liric, experimentate cu precădere asupra
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
expresiei artistice participă Andrei A. Lillin, Sorin Titel, Ovidiu Cotruș, Crișu Dascălu, Șerban Foarță, Nicolae Ciobanu. Accentul cade pe criteriul estetic și pe talentul autentic, fiind vizibilă o tendință de surmontare a prejudecăților ideologice, de emancipare de sub chinga opresivă a poncifelor epocii. Ancheta Ce se întâmplă cu cronica literară? adună opinii variate, formulate de Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Al. Piru, Emil Manu, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu, Mirela Roznoveanu, Laurențiu Ulici. În pofida diversității opiniilor, numitorul comun este concluzia vizând importanța etică a
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
seară de noiembrie anunță cealaltă axă de evoluție a prozatorului, care se va orienta către satira corozivă și sabotarea sistematică a clișeului, concretizate deocamdată prin persiflarea zeloșilor agenți ai regimului (în fapt, măcinați de frustrări și resentimente) sau prin parodierea poncifelor realist-socialiste. Probând afinități vădite cu scrierile lui Teodor Mazilu sau ale lui I. D. Sârbu, această componentă caricaturală atinge un nivel superior în culegerea de schițe Făpturi neînsemnate (1978) și în romanul Micelii (1981), din care cenzura a suprimat un capitol
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
parte, Copilăria și tinerețea. Biograful dorește să evidențieze genialitatea poetului, manifestată din copilărie, ba chiar posibila geneză involuntară, încă neconștientizată, a unora dintre imaginile marilor opere de mai târziu. Dat fiind momentul apariției, lucrarea este aproape meritorie, în pofida prezenței unor poncife și a stilizării nereușite a graiului moldovenesc. În 1938 apare Problema Eminescu, volum de studii elaborate între 1928 și 1932, prezentat cu modestie drept o minimă contribuție în direcția sintezei pe care epoca, atât de bogată în studii eminesciene, pare
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
că este într-adevăr astfel (Chandler, 1977, p. 61). Perfect adevărat: bătălia pentru nou necesită nu doar strategii ale seducției, ci și formule de mascare a adevăratelor intenții. Într-un studiu agresiv, pompos-ideologizat, dar nu lipsit de subtilitate, hrănit cu poncifele „corectitudinii politice”, Peter Wolfe insistă asupra „ambivalenței” lui Raymond Chandler: „conștiința socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu o accentuată dominantă psihanalitică. Absența tatălui, imaginarele pulsații homoerotice, machismul agresiv și alte speculații mai mult sau mai puțin dubioase slăbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe însuși ar putea fi învinuit pentru o lungă listă de abateri de la „dreapta cale” propovăduită de noua intoleranță ideologică a postmodernității. Peter Wolfe a reușit să pună în evidență - deși demersul său e unul mai degrabă demolator, minat de poncifele resentimentare ale inchizitorilor ideologici postmoderni - un element de continuitate între romanele lui Chandler. Pasiunea devastatoare pentru o fostă soție duce la crimă atât în The Lady in the Lake, unde Al Degarmo o ucide pe Mildred/Muriel, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
știre) se dovedește a fi extrem de important: „Informația nu a fost confirmată de oficialități” sau „Reprezentantul guvernului a refuzat să comenteze” etc. Concizia ține de o bună și atentă utilizare a limbii. Expresiile tautologice, repetarea aceleiași idei, insistența, ticurile verbale, poncifele, elementele de legătură folosite excesiv - toate au menirea de a încărca textul, obturând semnificația și mesajul. Tânărul jurnalist nu trebuie să se lase tiranizat de această exigență. Este adevărat că plăcerea și avântul scrisului ne pot păcăli (paranteze descriptive sau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pentru luna februarie, și asta dacă până atunci dosarul va fi depus. Așa că cea mai sigură cale rămâne cea prin care persoanele interesate să le depună personal” (Curentul, nr. 3 383, p. 6). Cele două defecte ale expresivității jurnalistice sunt: poncifele, retorismul și emfaza (abuz de elemente și figuri stilistice): M. Tupan observa că studiul atent al literaturii române dezvăluie numeroși autori care își iau drept modele scriitori cu potențialități comice sau inventate de semnatari. O condiție obligatorie în astfel de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
îi dă un aspect obositor și neelegant. În alte situații, ghilimelele devin indici textuali ai opiniei: „Democratul” Băsescu. Mare atenție la diferite capcane semantice. De pildă, a aduce aportul este pleonastic. Vindicativ înseamnă „răzbunător” și salutar înseamnă „salvator” etc. Evitați poncifele. Limbajul jurnalistic uzează extrem de repede sensul anumitor cuvinte. Voit sau nu, se ajunge la un nedorit „limbaj de lemn”. Goana ziariștilor după adjective eclatante, dar și mimetismul lor verbal pot duce la o cumplită monotonie de limbaj: megastar, superstar, galactici
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară - ori topica enunțurilor, cât fixații snoabe, cu precădere latinomania, formele corupte, citatele maltratate, sintagmele aberante, poncifele contribuie la portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș ș.a.) urcă ceva din sevele comediei burlești aflate în subsolul Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu. G. Călinescu detecta la B., descendent al lui Victor Vlad Delamarina întru
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și valoare, tradiție și inovație ș.a.). Criticul, pus pe disocieri, își propune să clarifice o noțiune sau alta, combătând astfel „poncifele”, „prejudecățile” care-l supără. O carte întreagă, Noi și clasicii, își subminează însă efortul de a reinterpreta creații de vârf ale literaturii noastre prin dilatarea abuzivă, cu ifos globalizant, a noțiunii de „clasic”, în care B. înghesuie scriitori fel de
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
atât antagonismul - urmat de respingere - este mai agresiv și mai violent. Acesta este sensul cel mai profund și mai general al „activismului”, al „luptei”, „opoziției” și „rupturii” pentru care pledează a.: o contestare absolută a tot ceea ce este „învechit”, a „poncifelor” de orice natură. Iar o asemenea negație se menține arareori, poate niciodată, în sfera esteticului pur: este vorba întotdeauna de un refuz global, cu implicații mai mult sau mai puțin artistice, mai mult sau mai puțin teoretice. Pornit la vânătoarea
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
unor concesii pe care autorul le face comandamentelor noului regim politic: acțiunea e plasată în mediu rural, personajele - unele, totuși, abil conturate - conlucrând la alfabetizarea și comunizarea celor mulți (există aici și pagini de un realism care ar putea rezista); poncifele proletcultismului devin însă determinante. Sub semnul lui Homer, romanul Cetatea de pe stânca verde (1959) demonstrează abilitatea lui A. de a percepe simpatetic neliniști și pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N.
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
n-a fost să fie! Mai ții minte ce ți-am scris pe răvaș, de ziua ta? "Viața omului e prețioasă. Pentru a supraviețui, să dăm Timpului pecetea petrecerii eu-rilor noastre!" Tu mi-ai zis că astea-s făcături, rahaturi, poncifuri, clișee ordinare, mă rog... Toate se leagă. Calea pe care am ales-o, este numai una. Nu-i așa? Hagakure! Ca la samurai. A trebuit să se sfârșească lumea, ca să putem muri laolaltă. Mi-a luat mai mult s-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a prefera obiectele superflue celor considerate necesare. Dar și hedonismul ambient al distracțiilor, faimoasele "produse pentru îngrijirea corpului", dezvoltarea cosmeticii, a vestimentației, a turismului, toate lucruri frivole care îi stupefiază pe economiștii experimentați. Într-o perioadă de "criză" (încă un poncif atât de uzitat!), este uimitor să vezi cum totul devine o ocazie pentru "distracție". Și deci pentru risipă. În ma-ghernițele din Rio lipsesc cele necesare și se risipește acest necesar absent pentru a confecționa costumul costisitor ce va fi purtat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe o realitate ostilă, unde eram obligat să trăiesc departe de părinți, de sora mea, de foștii mei colegi de la școala primară din Lisa și de Calea Secii. Pe la cincisprezece ani, am scris cam o jumătate de roman, după toate poncifele sămănătorismului, pe care, mai târziu, am aruncat-o în foc. Căci, pe măsură ce complexele mele s-au mai atenuat, n-am mai suportat nici spectacolele cu țărani de carnaval sau de operetă, nici acadelele folclorice, în fapt, aveam aproape toate datele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
transnațională, în vreme ce alianța ei cu politicul implică determinări locale. Potrivit lui Simion Mioc, „Pe Vinea și colaboratorii săi nu-i șochează relația dintre fascism și futurism, deoarece ei se conduceau după ideea greșită a Faclei: arta e una, politica alta”. Tributar poncifelor marxizante ale epocii, criticul ține să adauge că „Independența artei este o iluzie. Estetica marxist-leninistă a fundamentat științific determinările” (Opera lui Ion Vinea, Ed. Eminescu, București, 1972, p. 79). Separarea, oricît de relativă, dintre estetic și politic este totuși reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intitulată — pe urmele revistei din 1928 a lui Geo Bogza — Urmuz, în care personalitatea autorului „Fuchsiadei” e recompusă, pastișată și elogiată ludic. Articolul de fond, semnat de același Nichita Stănescu („Urmuz în toate culorile lacrimei”), amestecă, într-un lirism confuz, poncife comunizante cu citate foarte aproximative din Bacovia: „Urmuz a fost o culme a inteligenței ironice românești, tocmai de aceea a fost asasinat cu propria sa mînă de către mizera lui epocă, sau cum ar spune contemporanul său Bacovia, «Sînt mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale lui Eminescu și Macedonski. Pașoptiștii erau, în marea lor majoritate, retorici și teatrali; pentru semănătoriști și poporaniști poezia se rezuma la un simplu ritual formal, lipsit de profunzime și gravitate metafizică, reducându-și în fond rolul la vehicularea unor poncife ideologice, în timp ce primii simboliști se arătau seduși mai cu seamă de latura facilă și grațioasă a expresiei, promovau o poezie convențională, sentimentală, lipsită de profunzimea trăirii și de curajul marilor viziuni. În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fond, „neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini”322, putând fi, la rigoare, asimilată unei terapii sui-generis. „Tulburători ai ceremoniei lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească transcrierea detaliilor derizorii, acești autori reușesc în cele din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri noi, „nu mai puțin proiectate în ordinea sublimului”324. Cazul cel mai interesant este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență „textului lumii”, adeseori sufocat de poncife livrești. Poate că ar trebui să insistăm din nou, la acest punct, asupra funcției intertextualității în scrierile lui Mircea Ivănescu. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor „rescrieri” ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de exemplu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și de celebrarea neobosită a cuvântului ca logos. Pe bună dreptate s-a vorbit despre o dublă polemică (indirectă) purtată de autor în aceste pagini: pe de o parte, împotriva retoricii tradiționale a poeziei românești (tributară unei serii inepuizabile de poncife și efuziuni pășuniste), pe de alta, împotriva „liricii moderne”, prea adesea înclinată să distrugă orice punte între semn și referent, făcând din limbaj un cod pentru inițiați. În legătură cu cel din urmă aspect, s-a discutat pe larg de vădita înclinație
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
teritoriului dintre Prut și Nistru, ca și șansele democrației în România, depind de capacitatea locuitorilor acestor țări de a ieși din comoditatea suficienței, a ignoranței și a proastelor obiceiuri. România și Basarabia trebuie să se despartă de straiele patriarhale, de poncifurile unei ideologii perimate, comuniste și naționaliste, care i-au ținut pe români în mizerie și înapoiere, făcându-i inapți să susțină examenul comparației, să întâmpine, cu folos, provocarea alterității. Diversiunea fondului autohton, conservator și intolerant, îmi pare, pe termen lung
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
faptele unui om ne-au îndemnat să-i ridicăm o statuie, ci invers, prezența materială și cotidiană a statuii este cea mai bună dovadă în sprijinul unei istorii vechi și imprecise. Cu toate că școala există tocmai pentru a combate astfel de poncife 183, ea nu face decât să le conserve. Și astfel, cei docili intră de timpuriu în canoanele gândirii prescrise, putând să confirme că "statuia lui se poate vedea și astăzi, dovadă de respect". Legenda cea mai cunoscută, pe care au
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
romancierul Lovinescu "uzează de o dialectică proprie aparatului critic" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 297). 47 Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, vezi capitolul " Ponciful și geneza romanului", pp. 106-110. În opinia exegetei clujene, pe care o justifică și sensul argumentației din paginile de față, "[...] plecând de la clișeu, romancierul întrevede posibilitatea unei scriituri uniforme și în același timp a unei scriituri mecanice, care nu riscă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]