334 matches
-
ba chiar manifestele semnate de personalități infinit mai ponderate, precum Alecsandri ori Kogălniceanu - toate au trecut la stilul excelsus al prozei, cultivat atunci de Heliade. Originalitatea lui Heliade poate fi însă măsurată prin faptul că el nu a rămas prizonierul poncifelor biblice din propriile cărți memorialistice. Cea mai savuroasă dintre ele, Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine, își extrage interesul tocmai din relatarea vie și colorată a evenimentelor Revoluției, realizată de un martor ocular subiectiv, iritat și bîrfitor. Să nu
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
ea corespunde realității. Într-adevăr, inteligența artistică se împacă perfect cu sugerarea stărilor subliminare ale conștiinței, explorate de Poe și de lirica modernă". Cu o remarcabilă larghețe, Șerban Cioculescu punctează metamorfoza poeziei care, dintr-un discours al conștiinței rațiocinante, exploatînd poncifurile sentimentului, trece într-o viziune a registrului sufletesc în ansamblu, compus însă din "motive fragmentare și discontinue": "impresii, sentimente, stări de vis, stări subconștiente și iraționale". Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără a-i
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
spațiu cultural (Sacher- Masoch, Gombrowicz, Krleza, Broch, Kundera, Kis, Konrad, Magris, dar și Slavici sau Cioran). Istoria secretă a literaturii române (2007) are meritul de a încerca să schimbe unghiul de percepție a fenomenului literar, de a pune între paranteze poncife ale receptării, de a recupera fețe inedite ale textelor literare, de a revela dedesubturi și de a dezamorsa ambiguități, prin percepția dinamică, vie, proaspătă a unei opere, a unui scriitor, sau a unei epoci literare. Revalorizare, reevaluare, restituire - acestea sunt
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider absolut al poeziei contemporane. "În anii ^80, cînd terminăm liceul - scrie G.A. - cu toate ca Nichita Stănescu fusese suficient omologat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
săi; România și Occidentul; Europa și America; Globalizarea. Pe urmele lui George Duby care a oferit imaginea unui „alt Ev Mediu”, Sorin Antohi și Virgil Nemoianu pun într-o lumină oarecum inedită situația culturală din anii ’50. În răspăr cu poncifele istoriei literaturii, Sorin Antohi afirmă că, `n ce privește reconstituirea mediului social, romanele realismului socialist din anii ’50 sunt superioare celor publicate în anii ’70 pe tema obsedantului deceniu. Dincolo de tezele propagandei comuniste, scrie Sorin Antohi, „ansamblul societății din România
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
despre ambițiile ficțiunii de față. Romanul lui Gabriel Chifu se dorește într-adevăr a fi un roman postmodern, în care să se amestece așadar ludicul și seriosul, parodia și registrul grav, imaginația populară și imaginația livrescă, apelându-se adeseori la poncife și la citate, la informații și chiar la pagini scrise de alții. Lucrurile despre care se scrie și se meditează devin, la fel, lucruri scrise, cu alte cuvinte, temele sunt încorporate, absorbite la propriu în țesătura și stilul romanului, ,,Puterea
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează: Tehnica se consumă, spune el, și este consumată. Valoarea ei este uitată. Creația tehnică însemnă evoluție, înseamnă colectiv. Arta nu poate fi consumată, valoarea
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
ripostă la anumite alianțe și acțiuni americane specifice?" Istoria infamiei a reținut arareori exemple mai scabroase de josnicie umană. Și totuși, astfel de personaje continuă să fie prizate în numele unei penibile exaltări a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului, Rob Riemen le opune figura luminoasă a câtorva creatori pentru care "noblețea spiritului" a reprezentat valoarea supremă. Și atunci când Socrate refuză să abjure credința în simplitatea vieții, demnitate și libertate asumată
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează. Toate aceste aserțiuni, făcute cu un amestec de siguranță și de precauție, pregătesc, de fapt, un amplu exercițiu al continuității în opera lui Mattis-Teutsch
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală irepresibilă. În totul, cartea e o colecție de poncife corecte cum găsești în genere în manualele de filosofie, apatia comentariilor strecurîndu-se în mintea cititorului sub forma unei sațietăți de ordin teoretic. Pur și simplu nu mai vrei să dai paginile și, săturat de tente speculative, ți se face poftă
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
a scos decât perle, emițând pompos tot felul de teorii îngurgitate pe nemestecate și dovedind un urechism înspăimântător. Rareori am văzut un mirean folosind un limbaj popesc atât de grețos și risipind atâta energie pentru a susține cele mai jalnice poncife ale fundamentalismului de drept teoctistic. în pană de inspirație, Mădălin Voicu a lăsat-o mai moale, admițând că dacă el și ai săi nu vor fi forțați "să ia lumină" la malul mării, totul e O.K. Biruit de argumentele
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
ne va salva. La Blaga credința e inexistentă, Marele Anonim e un principiu rău și impersonal, revelația nu intră în obiceiurile unui zeu ascunzător, mîntuirea e o pleașcă consolatoare bună de amăgit bătrînii, iar așteptarea plină de speranță e un poncif psihologic. De aceea, filozofia lui Blaga nu numai că nu-ți insuflă speranță, dar te împinge în marginile deznădejdii, și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
ori contradictorii. 7) Fie în variantă onirică, free-improvizatorică, suprarealistă sau sincretică, deviza avangardelor muzicale de astăzi este redescoperirea pe cale experimentală, empirică, subiectivă, a unor mecanisme și episoade originare, cu valoare arhetipală. Dar experimentul nu propune și nici nu prezervă instaurarea poncifului artistic. Compoziția muzicală trebuie judecată în funcție de prezența ori de absența autenticității, de buna sau proasta rânduială a metabolismului ei esențial. Se poate ca însuși rezervorul de sinceritate și autenticitate să se mai fi golit, sporind în schimb emanațiile de histrionism
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
așa este. N-am idee ce-a însemnat expresia la origine, pentru că n-am citit cartea care a consacrat-o, dar știu sub ce formă a fost preluată în presa culturală: ca o etichetă aplicată oricui are îndrăzneala să ironizeze poncifele corectitudinii politice. Scenariul e comic, de n-ar fi penibil: carele va să zică, noi, ăștia, muncitorii, truditorii, furnicile, mestecătorii de bibliografii, posesori de doctorate și paradoctorate în "cultural studies" și alte bazaconii ce se mai poartă pe la periferia sistemului universitar occidental
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
textului ceea ce rămânea ascuns în adâncimea poemului eminescian”, cum spune autoarea. Cartea oferă cititorului român perspectiva unui eminescolog care așează lectura sa simpatetică și avizată pe un foarte larg orizont literar european. Poziția autoarei, care păstrează un spirit liber de poncifele școlii noastre, dar este o cunoscătoare până în detaliu a eminescologiei românești (versiunea românească cuprinde în plus față de cea originală o foarte bogată și utilă bibliografie, care o dovedește, dacă mai era nevoie), are și calitatea de a stimula discuția asupra
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
le-au avut și crime pe care nu le-au făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le pomenește ideile și apoi trece mai departe. În totul, sunt opt poncife pe care istoricul le demontează: 1) că a existat o predispoziție beligerantă în temperamentul poporului german, care a stat la originea celor două conflagrații; 2) că vinovăția le aparține în întregime; 3) că au fost campionii naționalismului în Europa; 4
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
stânga. S-a întâmplat să văd o emisiune la televizor în care se reîncălzea supa deja răcită a manualelor alternative. Mai precis, a celor de istorie. Combatanții - un amestec straniu de protocroniști (încruntatul Mihai Ungheanu, debitând cu voce monotonă aceleași poncife național-securiste, Dan Zamfirescu, eternul comic al geto-dacismului aflat la baza culturii mondiale, negurosul Ion Coja, un om de extremă dreaptă despre care-ți vine să juri că e de extrema stângă, și, evident, caracuda istorică bicefală Răzvan Theodorescu - Dan Berindei
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
pe toți, (...) maestrul absolut al sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul care a reușit sinteza între un hedonism cînd neoclasic, cînd baroc, și poncifele marxiste". E adevărat că exegetul se distanțează de alte aserțiuni, din unghiul d-sale de vedere, "oarecum gratuite, greu de susținut cu argumente serioase", precum următoarea ce nouă ni se pare demnă de luat în considerare: "Poezia anilor '60 este
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
a proiectat insignifianța operei, vorbesc de ,vetustețe", de ,respingerea modernității" și de blocarea ,dezbaterilor de idei". Afirmații una mai gogonată decât alta. E păcat că un critic în al cărui talent am crezut multă vreme ajunge să papagalicească astfel de poncife resentimentare. Însă ce mă întristează cel mai mult e că din umorul de altădată al lui Virgil Podoabă au rămas doar umorile.
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
dreaptă, pentru că majoritatea roadelor creșterii economice a țărilor capitaliste au luat drumul bogatului și o redistribuire rațională a bunurilor se impune". Maladia literaturii timpului său este evazionismul, scriitorul trebuie să rămână lipit de realitate (trecută sau prezentă) și să vehiculeze poncifele totalitarismului (spunem noi, acum. Preda ar fi zis "să insufle spiritul revoluționar"). Multe articole sunt transcrise integral în Marele singuratic care, printre altele, prezintă un peisaj idilic al închisorii politice: "Ce făceau? Păi, dimineața era scularea. Pe urmă masa. Pâine
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
mai bine de o treime din corpul noii ediții și, cum vom vedea, nu sunt lipsite de interes, fie și numai pentru a urmări sinuozitățile gândirii vianești. În special după 1948, când cărturarul face un slalom, nu întotdeauna nevinovat, printre poncifele epocii. Textele sunt înșiruite în ordinea apariției, indiferent de caracterul lor sau de data elaborării (ce poate fi mult anterioară tipăririi). Excepție fac, evident, ineditele, deoarece manuscrisele de la MNLR nu sunt datate, iar editorul nu și-a propus să suplinească
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
a deschis câteva poteci, dar ar fi fost el însuși un perfect personaj de literatură hard-boiled! Când s-a decis să revină - într-un regim lingvistic eliberat de tabuurile sexualității - la matricea care l-a consacrat, Chandler a recăzut în poncifele uitatei perioade pulp. În 1958, Playback pare anexa unui scenariu hollywoodian - ceea ce și este -, amintind frapant de strategiile unui Harold Robbins. Timid la nivelul inventivității literare, dar curajos pe latura entertaining, conștient că se adresa unei audiențe noi, „unei generații
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]