213 matches
-
jurnal liric nu acumulează niciodată declarații patetice ori detalii voit sensibilizatoare ale dublei suferințe a femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor, am încurcat-o de tot. Ultimul lucru de care avem nevoie e să înceapă să ne facă reclamă negativă față de toți clienții lor! Știți doar că eu am dat comanda pentru piesă, și am dovada, nu vreau să trag ponoasele din cauza furnizorului! Să vedeți ce scandal va face clientul, îmi imaginez deja. Iar eu sînt cel care o va încasa!... Șeful tău, văzînd că tu reacționezi exagerat, se va strădui să te liniștească el pe tine. Adesea, cînd strategia „din
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei, modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
troian, o calitate pe care o admiră și pe care și-o dorește și ea. Troilus este perceput de tânăra femeie ca un punct de sprijin: „Simțea la dânsul și că-i zid de-oțel,/ S-o apere de orișice ponos.”985 Cresida mereu ezită dacă să-l accepte sau nu pe îndrăgostit în viața ei, și, în cele din urmă, se lasă convinsă mai mult de forțe externe: imaginea lui Troil călărind, cântecul de dragoste, privighetoarea, Pandar și șiretlicurile lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Într-un tîrziu „priza de conștiință” asupra faptei sale; altfel, nu va resimți nici un regret și Își va păstra stima de sine. * „E absolut totuna, de ești o persoană distinsă ori fără Însemnătate: pentru omenescul din tine vei trage oricum ponoasele.” (J.W. Goethe) Fără Îndoială că și Într-o situație, și În alta, invidia omenească este pregătită să perceapă și să sancționeze, În primul rînd, slăbiciunile omenești. * „Posedați toate lucrurile ca și cum nu le-ați avea.” (Miguel de Cervante) Pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
alții. Exemplificăm : ,, CÎt trăiești neică pe lume Nu striga mîndrei pe nume. Ci strigă: ăă Trei foi de ceapă >> Nimenea nu te priceapă, Și strigă-i: ăă Trei foi de vie >> Nimenea să nu te știe. ” Ochii și sprîncenele poartă ponosul dragostelor. Exemplificăm : ,, Frunză verde mărăcine CÎnd te văd neică pe tine Eu În ochi nu-ți pot privi Nici cu tin- nu pot vorbi. Căci ochii Înșelători Nu-i pot uită pînă mor. Ochii tăi sunt de iubit Sprîncenele de-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fără râma Fără umbră de fărâma. Ce se facă? Hai să ceară La furnică, pan’ la vară, Niscai boabe de secara! Pe cuvânt de lighioana, Voi plăti cinstit, cucoana, Cu dobânzi, cu tot ce vrei!.... Dar furnică, harnica Are un ponos al ei: Nu-i din fire darnica, Și-i răspunde cam răstit: Asta vară ce-ai păzit? Dacă nu e cu banat Zi și noapte am cântat. Pentru mine, pentru toți.... Joacă astăzi dacă poți! (La Fontaine) 112 BIBLIOGRAFIE 1
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
noi elevii un bun prilej de a ne amuza. Uneori ne și «certa», iar expresia spusă de profesor care îmi vine cel mai des în minte era «fiți expeditivi!», ca și cum din nefolosirea eficientă a timpului se nasc toate ponoasele...cată dreptate avea... Generația mea păstrează în minte figura lui, gesturile lui...din cea mai frumoasă etapă a vieții noastre, cea de liceean. Vă mulțumim domnule profesor ! Și de acolo din ceruri poate că sunteți mulțumit de noi, de sacrificiile
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
Iată de unde vine bunăoară, capacitatea sa de a defini În formule proverbiale de inspirație populară, inegalitățile societății divizate În clase: «pentru unii mumă,/pentru alții ciumă, pentru unii miere,/pentru ăilalți fiere, voi cu durerile,/ei cu averile, voi cu ponoasele,/ei cu foloasele și cu ordânele lor ticăloasele». Problema poeziei festive, prezentă În chip destul de supărător la un moment dat În câmpul liricii noastre, pare a căpăta un răspuns satisfăcător În volumele de versuri discutate mai sus. Astăzi, poate oricine
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ocazia obraznicei lăbărțări a pictorului-activist în sălile-tabu ale Muzeului. Urmarea? Una tristă. Coțofănoiul ministerial și-a făcut numărul "în provincie", și-a luat tălpășița, s-a întors la ale lui, cele guvernamentale și ne, iar marele Muzeu a rămas cu ponoasele. Singura întrebare legitimă nu poate suna decît așa: de ce i s-a permis personajului iresponsabil să-și desfășoare infatuarea în nobilele încăperi? De ce? Doar pentru că stă cocoțat într-un scaun ministerial? E nedemn pentru cel mai vechi Muzeu românesc de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totuși mai rămăsese un loc de lățimea unui îngust cotor în care să încapă cartea nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul nume avea să-i aducă, pe lîngă substanțiale beneficii, mai cu seamă după moartea hulitului bunic, și ponoasele aceluiași nume, mai cu seamă în anii cruzi ai copilăriei și adolescenței, sufocați de apăsătoarea tutelă). Crescînd în umbra colosului discreționar, acesta, mai întîi cu cei apropiați, apoi cu inombrabilele cohorte de admiratori Marina a fost și singura supraviețuitoare a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și bată joc de sistemul academic internațional? Dar a profitat de pe urma acestuia! Nu știu, habar n-am. Mai tristă mi se pare situația celor care, eventual, vor fi susținut dizertații sau doctorate sub coordonarea sa, pentru că vor avea de tras ponoase pentru o vină care nu e a lor. Când a fost chestia cu Securitatea, l-am iertat fără mari eforturi, însă doar în nume propriu și în ceea ce mă privește... acum ce naiba aș putea să fac? Nu mai e vorba
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]