353 matches
-
episcopii greco-catolici și catolici au fost închiși, acest sprijin a fost recepționat de către români. Nu este cadru adecvat, dar s-a remarcat o ușoară relaxare față de catolicii din România, manifestată după vizita lui N. Ceaușescu la Vatican (în 1973), în timpul pontificatului lui Paul al VI-lea. Iar în ceea ce-l privește pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei căruia, s-a aclamat în București minute în sir, „Unitate”, într-o țară majoritar ortodoxă, acesta este într-adevăr un moment
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
primul născut”, al puternicei congregații „De Propaganda Fide” (creată în 1622), și de aceea a avut parte și de protecția ei, într-un anumit sens. 5. Sfântul părinte Leon al XIII-lea, prin deschiderile pe care le-a promovat în pontificatul său, a legalizat relația dintre franciscanism și Biserica Greco-Catolică din România, ale cărei merite se reflectă în istoria poporului român. 6. O.F.S. în lumea întreagă a avut un rol uriaș, începând cu secolul al XIII-lea. Este interpretată ca
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
capitolelor respective, în scopul de a înțelege atât sensul structurii mitico‑literare, cât și funcția teologică, chiar ideologică, a figurii Anticristului. Irineu redactează Aduersus haereses - tratat adresat unui confrate din Asia Mică - sub domnia lui Commodus (180‑192) și sub pontificatul lui Eleuterius (175‑189), într‑o perioadă cuprinsă între anii 180 și 189. Antonio Orbe propune, cu aproximație, anul 185. Autorul, un oriental educat probabil în Smirna, emigrează, destul de tânăr fiind, în Occident unde este numit episcop de Lyon, succesor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi avut niciodată o poziție antipapală și nu și‑ar fi sfârșit zilele în Sardinia, în vremea persecuției lui Maximin Tracul. Dimpotrivă, el ar fi fost un preot de origine egipteană, alexandrină probabil, și ar fi mers la Roma, pe timpul pontificatului lui Zefirin, aderând aici la schisma novațiană. Erudiția sa poartă, negreșit, amprenta culturii alexandrine a epocii. Teza a fost respinsă de marea majoritate a specialiștilor. La 27 februarie 1975, Margherita Guarducci prezintă la Academia Romana di Archeologia o comunicare despre statuia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care au fost unși în primele șaizeci și nouă de săptămâni, începând cu domnia lui Cyrus. Primele șapte săptămâni sunt delimitate de domniile lui Cyrus și Darius; cele șaizeci și două de săptămâni care rămân se întind de la domnia lui Darius până la pontificatul lui Alexandru, „pontiful‑rege”. După moartea acestuia din urmă apar disensiunile, iar pontificatul se desparte de regalitate (o dată cu Hyrcan și Aristobul). Ultima săptămână se împarte în două perioade de câte trei ani și jumătate: prima, în timpul căreia este întărit cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
domnia lui Cyrus. Primele șapte săptămâni sunt delimitate de domniile lui Cyrus și Darius; cele șaizeci și două de săptămâni care rămân se întind de la domnia lui Darius până la pontificatul lui Alexandru, „pontiful‑rege”. După moartea acestuia din urmă apar disensiunile, iar pontificatul se desparte de regalitate (o dată cu Hyrcan și Aristobul). Ultima săptămână se împarte în două perioade de câte trei ani și jumătate: prima, în timpul căreia este întărit cultul lui Dumnezeu prin predica lui Cristos; a doua, după Patimi, atunci când „jertfele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa religioasă, al cărei protector este împreună cu Papa, regele francilor apare ca șeful incontestabil al Creștinătății, stăpîn al Occidentului și adevărat urmaș al lui Constantin. Nu-i mai lipsește decît titlul pentru ca, astfel, să fie recunoscut drept moștenitor al Angliștilor. Pontificatul lui Leon III (795-816) îi permite să rezolve și aceasta problemă. Preol de origine modestă, ales pe neașteptate la moartea lui Adrian I, acesta din urmă este incapabil de a opune regelui francilor pînâ și cea mai mică rezistență. Încă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui miChelanGelo în istoria artei 84 al X‑lea l‑a încurajat, iar Michelangelo era încântat de modul favorabil cu care erau primite ideile, de altfel avea să scrie mai târziu: pe urmă papa Iuliu a murit, iar la începutul pontificatului papei Leon, cum Aginensis, cardinalul de Agen, de altfel executorul testamentar al papei Iuliu al II‑lea voia să mă‑ rească și mai mult mormântul, a fost încheiat un nou contract. Noul proiect cuprindea 32 de statui ilustrând triumful bisericii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
atât de celebre. 4.5. Cupola Bazilicii Sfântul Petru După moartea lui Antonio da Sangallo, papa Paul al III‑lea încredințează con‑ ducerea lucrărilor de la bazilica sfântului Petru din Roma, tot lui Michelangelo. Ideea construirii acestei mari bazilici apăruse în timpul pontificatului papei Iuliu al II‑lea care inițial a vrut să adauge doar o capelă vechii bazilici din timpul lui Constantin 79. Dată fiind însă starea construcției, papa hotărăște reconstrucția totală a bazilicii, oferindu‑i lui Donato Bramante alcătuirea proiec telor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
acceptă aceste partide ca un rău mai mic, pentru Vatican fiind de neînlocuit datorită succesului lor. Papa Pius al XII-lea este cel care în mesajele radiodifuzate de Crăciun în 1942 și 1944 recunoaște importanța democrației creștine. Un câștig al pontificatului său este și autonomia de care se bucură partidele politice, continuată și de Ioan al XXIII-lea. Paul al VI-lea este mai atașat de democrație, influența familiei fiind esențială. Tatăl său l-a sprijinit pe Sturzo și a tradus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1834, prin lucrarea Cuvintele unui credincios, condamnată printr-o altă enciclică, Singulari nos (25 iunie 1834). El a murit în 1834, certat cu Biserica. Condamnîndu-l pe Lamennais, Papa recuza moștenirea revoluționară și așeza Biserica în tabăra adversarilor societății moderne. Pontificatul său, marcat și de scrisoarea papală Superiori annus din iunie 1832, care condamna revolta polonezilor catolici și consimțămîntul lor de a se supune puterii rusești, ancora catolicismul în conservatorism și în reacțiune. Totuși, cu toate că era blamat, curentul catolic liberal a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al milei, reiterat în 1920 în enciclica Pacem Dei munus. Personalitatea papilor a fost astfel determinantă în evoluția democrației creștine. Atenția deosebită acordată de papa Pius al X-lea riscurilor reale sau presupuse ale descătușării creștin-democraților și deviațiile integriste ale pontificatului său nu se mai regăsesc la Benedict al XV-lea. Acesta, care l-a primit cu simpatie în audiență pe Marc Sangnier, i-a lăsat pe creștini-democrați să ia inițiativele. În Italia el a renunțat la Non expedit: chiar dacă puterea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Pius al XI-lea vedea în angajarea laicilor în societate un mijloc de a instaura Domnia lui Cristos, cu condiția de a face din această angajare un instrument docil al Bisericii. Orientarea a fost dată, chiar din primii ani ai pontificatului, de o scrisoare adresată de cardinalul Gasparri episcopilor italieni, la 2 octombrie 1922 (Sfîntul Scaun, spunea el, "a fost și va rămîne întotdeauna străin de Partidul Popular și de orice partid politic") și de prima enciclică a domniei lui, Ubi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este direct legată de acordul semnat cu regimul nazist în iulie 1933, ci ținea de evoluția proprie a partidului, căutarea unui acord cu dictatura demonstrează această preocupare prioritară în favoarea Acțiunii Catolice și pentru acțiuni pe care le credea astfel protejate. Pontificatul papei Pius al XI-lea din perioada interbelică, confruntat cu regimurile totalitare, n-a fost deloc favorabil democrației creștine. Totuși, bilanțul ei nu este doar negativ, dacă ținem cont de faptul că aceasta a fost alimentată de învățămintele pontificale și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un rău mai mic. Din acest motiv, pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură în istoria democrației creștine. Prin mesajele radiodifuzate de Crăciun (1942 și 1944) Papa vorbea de o "democrație adevărată și sănătoasă" și punea capăt perioadei deschise de Graves de communi 3. De acum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
față de partidele numite "laice" (dar moderate) și refuza alianțele electorale compromițătoare pe care le dorea Pius al XII-lea și o parte din anturajul lui, în vederea alegerilor municipale de la Roma din 1952. Acest episod l-a costat încrederea și stima pontificatului, dar demonstrează că Papa nu mai era în măsură să-și impună preferințele în democrația creștină. Pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură: partidele creștin-democrate s-au dezvoltat, s-au impus în anumite țări, profitînd de conjunctura postbelică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
XII-lea și o parte din anturajul lui, în vederea alegerilor municipale de la Roma din 1952. Acest episod l-a costat încrederea și stima pontificatului, dar demonstrează că Papa nu mai era în măsură să-și impună preferințele în democrația creștină. Pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură: partidele creștin-democrate s-au dezvoltat, s-au impus în anumite țări, profitînd de conjunctura postbelică, funcționînd ca un zid împotriva comunismului, beneficiind de deschiderea Vaticanului și de susținerea oferită la cel mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și din "far al civilizației", conform lui Pius al XII-lea, ea devenea "expertă în umanitate", după Paul al VI-lea, ceea ce antrena în mod firesc o redimensionare a relațiilor cu partidele de inspirație catolică. Paul al VI-lea, sub pontificatul căruia a fost promulgată Gaudium et spes, a confirmat această tendință. El apărea totuși ca un papă mai atașat de democrația creștină, legat de ea prin legături intelectuale, familiale și amicale. Provenit dintr-un mediu înrădăcinat în tradiția catolică lombardă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bătăliei deschise dintre Biserică și imperiu. Pe aceștia i-aș ruga, totuși, să ia în considerare dacă aceste rele nu erau mai degrabă unul dintre motivele pentru care Biserica se abținea de la acțiuni extreme 216 în secolul care a precedat pontificatul lui Grigore. În acest caz, faptul că Biserica nu dorea să acționeze în înaintea veacului lui Grigore al VII-lea (secolului al XI-lea) nu poate fi folosit ca un argument împotriva jurisdicției ei atunci cînd, în cele din urmă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
întreb pe istoricii care sînt inamici ai Pontifilor, pe scriitori protestanți; îi întreb pe Hume și Robertson, iar aceștia n-au cum să nu recunoască faptul că "regenerarea societății omenești ajunsă la maximă degradare și a Bisericii coincide cu epoca Pontificatului lui Grigore al VII-lea"229. Era de ajuns să privești obiectiv ca să îți poți da seama că această coincidență nu a fost întîmplătoare și că ea se explică prin acele fapte umane și sublime ale Pontifului, împotriva cărora s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dureze mai mult decît viața unui om, o predicare neobosită și curajoasă, în adevăr înfăptuită de inima apostolică a multor Pontifi care au urmat și care dădeau impresia că același Pontif ar fi fost nemuritor în toți aceștia, după cum și pontificatul era unic, așa încît a putut sfărîma prejudecățile, a putut stăpîni patimile și a făcut să pătrundă pînă și în inima suveranilor forța lentă a rațiunii, aducîndu-i la Cristos, în cele din urmă, cum s-a întîmplat cînd s-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii: "fiindcă păstorirea creștinilor trebuie să fie cu totul diferită de cea a păgînilor în privința lucrurilor rele, necuviincioasă și deșartă" Hom. Matei XX, 25. Această doctrină a Evangheliei este aceeași la toți Părinții. 138 Există încă ceremonia prin care, în cadrul Pontificatului Roman, Episcopul cere celor care îl hirotonesc să îi spună dacă se bucură de prețuire din partea credincioșilor. (Dar ce am spus atunci cînd am spus că rămîne doar o ceremonie!?) 139 Origen, în Omilia XXIII asupra Numerilor și în cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rile mai îndep...rtate. Jurnalul Național 28 septembrie 2005 O fort... moral... excepțional... Se afirm... c... acest pap... a influențat decisiv istoria secolului trecut. Henry Kisssinger, o voce cu autoritate în lumea politic... mondial..., are în vedere nu atât lungimea pontificatului - de peste un p...trar de veac -, ci mai ales rolul jucat de primul p...rinte (de origine slav...) al Bisericii Catolice în c...derea comunismului. Vizitele sale în Polonia sub comunism și sprijinul dat mișc...rii Solidarnoïä au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
inculpații erau pedepsiți cu lovituri de linie la palmă chiar de către profesor, care, radios, gusta din plin, se pare, aceste mini-execuții. Când mi-a venit rândul, profesorul Totoiu se opri din procesul justițiar și povesti clasei următoarea anecdotă istorică: „Pe timpul pontificatului lui Paul III, sculptorul Benvenuto Cellini comisese un omor. Adus în fața papei, acesta îi spuse: — Meriți moartea! Dar, pentru că ești Benvenuto Cellini, te iert!“ și, pentru că eu eram eu, domnul Totoiu mă iertă la rândul său. Asupra importanței pe care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Războiul Rozelor. Henric al VII-lea, rege al Angliei. 1491 Se naște Íñigo López de Loyola la Azpeitia, în provincia bască Guipúzcoa, Spania. 1492 Recucerirea Granadei și sfârșitul Reconquistei. Cristofor Columb descoperă America. Evreii sefarzi sunt alungați din Spania. 1492-1503 Pontificatul lui Alexandru al VI-lea Borgia, a cărui istorie a reținut mai mult poveștile de alcov - nu puține reale, dar mult întunecate de o legendă în care își găsesc locul Lucrezia și Cesare Borgia, doi dintre cei patru copii ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]