377 matches
-
spune Const. Loghin în „Istoria literaturii române din Bucovina 1775-1918”. Editura Alexandru cel Bun, Cernăuți - 1996. Acestora li se dă cuvenita atenție. Se publică legende poporale, una despre imigrarea lui Bogdan Dragoș în Moldova de L.G.B. (Gherasim Buliga), Cimilituri române poporale de Ion B. (Bumbac?), dar mai ales un număr foarte mare de poezii poporale, culese din toate părțile Bucovinei. Și ceea ce e mai important, poeziile acestea, probabil la îndemnul lui Gh. Hurmuzachi, care are și o notă în sensul acesta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cernăuți - 1996. Acestora li se dă cuvenita atenție. Se publică legende poporale, una despre imigrarea lui Bogdan Dragoș în Moldova de L.G.B. (Gherasim Buliga), Cimilituri române poporale de Ion B. (Bumbac?), dar mai ales un număr foarte mare de poezii poporale, culese din toate părțile Bucovinei. Și ceea ce e mai important, poeziile acestea, probabil la îndemnul lui Gh. Hurmuzachi, care are și o notă în sensul acesta, se publică așa cum circulau în popor, fără a fi atinse de mania îndreptării, pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
credință și datini.” Semna versuri: Eusebiu Camilar (Grădina pustie, nr.1/1933). În numărul 5-12/1931-1932 apare articolul: S.Fl. Marian, Amintiri cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de la moartea lui. O carte necunoscută de S.Fl. Marian „Poezii poporale” din Bucovina. * Țara Fagilor, revista dlui Const. Milici își continuă - desigur cu sacrificii - apariția. Pentru Bucovina, o nouă revistă literară nu poate fi decât îmbucurătoare. Totuși Țara Fagilor a deziluzionat pe cititorii de literatură bucovineni. Contribuțiile originale ale colaboratorilor acestei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
februarie 1909 - 27 noiembrie 1910); Viața nouă (6 ianuarie 1912 - august 1914). PARTIDUL CONSERVATOR ROMÂN DIN BUCOVINA Creat la 16 martie 1900 - președinte Ioan Volcinschi; organ de presă: Timpul. La 20 iunie 1902 se creează o conducere unică cu Partidul Poporal Național Român din Bucovina iar în iulie 1902 se unesc. PARTIDUL DEMOCRATIC AL UNIRII DIN BUCOVINA Este fondat la 15 septembrie 1919, președinte prof. Ion Nistor; membrii marcanți în conducere: Iancu Flondor, Doru Popovici, Vasile Bodnărescu, Dimitrie Marmeliuc. Organ de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
conducerea lui Aurel Onciul. Organ de presă, succesiv: Privitoriul, Voința poporului, Foaia poporului. După februarie 1903 P.Ț.D. colaborează cu autoritățile austriace și celelalte naționalități din Bucovina, în 1904 încheie o înțelegere cu ucrainenii, germanii și evreii împotriva Partidului Poporal Național Român și a Partidului Conservator Român, iese victorios în alegerile din iulie, dar în interiorul tovărășiei realizate se ivesc neînțelegeri în ce privește împărțirea funcțiilor, diferende în urma cărora P.Ț.D rupe colaborarea și creează împreună cu Partidul Conservator, la 17 iulie 1905
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
inspecție în satul Chetrosu, jud. Hotin, din 12-13 februarie 1920). 204 Astfel, circulara emisă de Revizoratul Școlar al Județului Botoșani cu nr. 676, din 30 noiembrie 1919, recomanda un număr de 22 de subiecte pentru "conferințile și convorbirile de la întrunirile poporale". Lista începea cu: "1. În negura vremilor (vremuri de nevoi, lupte cu străini, viața socială, păstrarea credinții); 2. Deșteptarea neamului; 3. Unirea Principatelor; 4. Regatul României; 5. Spre înfăptuirea idealului național, (războiul mondial, cauzele lui, rezultatul la care am ajuns
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
studiile în noiembrie 1886, întorcându-se acasă - în redacția ziarului, la Sibiu. Începe astfel o etapă hotărâtoare în formarea poetului - „cei mai rodnici ani”. Mișcarea de la „Tribuna”, orientată de idealul restabilirii unității culturale a românilor, a dus, prin cultivarea „realismului poporal” și a accesibilității limbii, la precizarea poziției lui C. față de scris: folclorul va constitui, definitiv, temelia beletristicii sale. În „Tribuna” (1888-1889) i-au apărut unele dintre cele mai izbutite creații: Nunta Zamfirei, Rada, Numai una!, Mânioasă, Fata morarului, însă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate de factori la imuabila schemă mitologică. Adevărata sa contribuție în domeniul folcloristicii apare când valorifică experiența și observația directă. El este autorul unor substanțiale analize asupra ghicitorii (Ghicitorile poporale), a proverbului (Nașterea proverbilor), al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Vasile Stănescu-Arădanul. Totodată este „colaborator intern” la revista acestuia „Gura satului” și semnează cu pseudonimele Borlescu, Ioan Ciocârlan, Ioani Lenei Savului a lui Mihai Bogii, Nasone Sclavix și Laviciu Nipocopo. După modelul Junimii, organizează în Arad un ciclu de „prelegeri poporale”. Din august până în noiembrie 1873 este secretar consistorial la Episcopia din Oradea. Pleacă din nou la Viena, unde își tratează o boală gravă, care îl reține în spital și apoi în sanatoriu o bună parte a anului 1874, încercând, probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Cele mai reușite nuvele, tipărite mai întâi în reviste - Popa Tanda, Scormon, La crucea din sat, 1876, Gura satului, 1878, Budulea Taichii, 1880, Moara cu noroc, 1880, Pădureanca, 1884 -, toate cu subiecte extrase din mediul sătesc, au impus un „realism poporal” cu adânci rădăcini în specificul național și în realitățile epocii. Lumea satului este reconstruită după precepte realiste, de obicei prin aglomerarea de amănunte caracteristice. Un loc aparte îl ocupă ideea atotputerniciei tradiției și a obiceiurilor. Întâmplările se succedă după un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
în circulație cu această ocazie este cu siguranță inestimabilă. Și poate că se va găsi cineva care să cerceteze soarta lucrărilor respinse de referenții Academiei și circumstanțele refuzurilor. De pildă, se știe că în anul 1913 a apărut volumul Cîntece poporale românești din comitatul Bihor (Ungaria), cîntece culese și consemnate de Béla Bartók. Mai puțin cunoscute sînt eforturile lui Ion Bianu, susținut de D.G. Kiriac, de a publica și colecția de piese muzicale din Bihor adunate de Bartók. Insucces total! Și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Universitatis „Babeș-Bolyai”. Historia, 31, 1986, fasc. 2. Popa, Mircea, „Ipostaze ale iluminismului românesc”, În Echinox, 1976, nr. 9-10. Popa, Mircea; Tașcu, Valentin, Istoria presei literare românești din Transilvania de la Începuturi până În 1918, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Popa, Septimiu, „O gazetă poporală românească În anul 1848”, În Societatea de mâine (Cluj), 1928, nr. 4. Popescu Teiușan, Ilie; Netea, Vasile, August Treboniu Laurian, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970. Popescu-Boteni, Stelian, Relații Între România și SUA până În 1914, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Prodan
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ioan Rațiu XE "Rațiu" , op. cit. (v. nota 318); Alexandru Lupeanu-Melin XE "Lupeanu-Melin" , „Începuturi ale ziaristicii românești În Ardeal”, Almanahul presei române, Cluj-Napoca, 1926, pp. 46-47 (tot aici, vezi și articolul „O carte de reculegere”); Septimiu Popa XE "Popa" , „O gazetă poporală românească În anul 1848”, Societatea de mâine, Cluj, 1928, nr. 4, pp. 82-83. Ion Breazu, „Lamennais XE "Lamennais" la românii din Transilvania, În 1848”, În Mircea Curticeanu, Studii de literatură română și comparată, vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1861 la Satu Nou. Nu se înțelege cu superiorii, și în 1869 se stabilește în Oravița, ca avocat. Aici, M., om cu o întinsă cultură, are prilejul de a impulsiona viața intelectuală a românilor. A redactat un „Calendar iulian-gregorian și poporal român” (1882, 1883), a publicat numeroase lucrări de etnografie și folclor în „Albina”, „Luminătoriul” și „Familia”, precum și în „Romänische Revue”. În 1890 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Prieten cu At. M. Marienescu, M. a cules folclor literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
București, 1904; Întru memoria lui George Barițiu, Sibiu, 1904; Pețitorii, Sibiu, 1905; Sara, Miază-Noapte și Zorile, Sibiu, 1908; Negru Vodă și epoca lui, București, 1909; Țara Severinului sau Oltenia, București, 1910; Novăceștii, îngr. Eugen Blăjan, București, Minerva, 1970. Culegeri: Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; ed. București, 1861; Doi feți cotofeți sau Doi copii cu părul de aur, Pesta, 1871; Arghir și Ileana Cosânzeana, Pesta, 1872; Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Sara, Miază-Noapte și Zorile, Sibiu, 1908; Negru Vodă și epoca lui, București, 1909; Țara Severinului sau Oltenia, București, 1910; Novăceștii, îngr. Eugen Blăjan, București, Minerva, 1970. Culegeri: Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; ed. București, 1861; Doi feți cotofeți sau Doi copii cu părul de aur, Pesta, 1871; Arghir și Ileana Cosânzeana, Pesta, 1872; Poezii populare din Transilvania, îngr. Eugen Blăjan, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
f.a.; Balade și legende, București, 1937; Craiul pruncilor, București, f.a.; O sută de frați și o sută de surori, București, 1938; Cei doi grofi, București, 1938; Strigături bătrânești, București, 1938; Doine din Bihor, București, f.a.; Hore bihorene, București, 1938; Poezii poporale din Bihor, București, 1938; Chiuituri bihorene, București, 1938; Flori din Bihor, București, 1939; Comoara cu povești frumoase, București, 1939; Soacra tirană, București, f.a.; Frumusețea chiuiturilor de pe plaiurile bihorene, București, 1939; Bihorul în cântecele sale poporane, București, 1939; Hai la joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
în Bucovina”, „Literatorul” ș.a. Poezia populară îl impresionează, smulgându-i exclamația, luată de mulți în serios, că „românul e născut poet”. În folclor, el vede o sursă a regenerării literaturii naționale. Față de exaltările romantice din comentariile sale la culegerea Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești) adunate și îndreptate (1852-1853), în ediția de Poezii populare ale românilor (1866), considerațiile capătă un aspect mai metodic (se vorbește, de pildă, despre circulația internațională a unor subiecte și motive). Piesele sunt recoltate din toate regiunile locuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
1841; Modista și cinovnicul, Iași, 1841; Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, Iași, 1844; Creditorii, Iași, 1845; Un rămășag, Iași, 1846; Piatra din casă, Iași, 1847; Nunta țărănească, Iași, 1850; Repertoriul dramatic a d-lui..., I, Iași, 1852; Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; Doine și lăcrimioare, Paris, 1853; ed. 2, Iași, 1863; Potpuri literar (în colaborare cu Matei Millo), Iași, 1854; Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautés Danubiennes), pref. A. Ubicini, Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
locuite de români, precum și un sistem de comunicare directă cu cititorii, prin intermediul scrisorilor adresate redacției. S-a editat, urmărindu-se în primul rând acțiunea propagandistică și de culturalizare, dar fără să se piardă din vedere aspectul financiar, și o „Bibliotecă poporală”, alcătuită din broșuri (patruzeci și șase în 1884-1887 și în 1890) în care se republicau scrierile literare tipărite mai întâi în foiletonul ziarului. T. a mai scos, așa cum făceau și gazetele de peste munți, un calendar („Calendarul poporului”), mai multe suplimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
V. Alecsandri, M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, O. Goga. Surse: Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866; ed. îngr. și introd. Gh. Vrabie, București, 1965; ed. îngr. și pref. D. Murărașu, București, 1971; S. Fl. Marian, Poezii poporale române, II, Cernăuți, 1875; I. Pop-Reteganul, Trandafiri și viorele, Gherla, 1884; J. Urban Jarník, Andrei Bârseanu, Doine și strigături din Ardeal, București, 1885; ed. îngr. și introd. Adrian Fochi, București, 1968; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
și introd. Adrian Fochi, București, 1968; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; Mihail Canianu, Poezii populare. Doine culese și publicate întocmai cum se zic, Iași, 1888; Victor Onișor, Doine și strigături din Ardeal, Iași, 1890; Enea Hodoș, Poezii poporale din Banat, I, Caransebeș, 1892; Ștefan Munteanu, 100 doine și strigături culese din gura soldaților români din Țara Ardealului, Brașov, 1892; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I-II, București, 1900; ed. îngr. și introd. Iordan Datcu, I-III, București, 1980-1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
de pe Pogonici, Brașov, 1908; Béla Bartók, Cântece populare românești din comitatul Bihor, București, 1913; N. I. Dumitrașcu, Flori de câmp. Doine oltenești, Bârlad, 1914; Horia Teculescu, Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături), Sighișoara, 1929; Vasile Bologa, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936; E. Nicoară, Vasile Netea, Murăș, Murăș, apă lină, I, Reghin, 1936; Mathias Friedwagner, Rumänische Volkslieder aus der Bukowina, Würzburg, 1940; Gh. Cernea, Doine de jale, Sibiu, 1941; Gh. Ciobanu, Vasile Nicolescu, 200 cântece și doine, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
BALADĂ, specie a epicii folclorice, în versuri. Termenul a fost introdus de V. Alecsandri, în 1852, în culegerea sa Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, substituindu-l denumirilor populare cântec bătrânesc, cântec haiducesc sau cântec vitejesc. În Europa apuseană, b. însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
de Curte, antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale de gândire și mentalitate, au fost împărțite în b. aparținând gândirii și mentalității mitice (sau magice), gândirii și mentalității eroice, gândirii concrete și comportamentului realist. Surse: V. Alecsandri, Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; At. M. Marienescu, Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; S. Fl. Marian, Poezii poporale din Bucovina, Botoșani, 1869; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]