213 matches
-
mai scris că și Sadoveanu și Stere erau împotriva minorităților etnice, în special membrii ai comunității evreiești, pe care îi considera exploatatori, dar că, în calitate de umaniști, au avut o formă de „simpatie umană” față de evrei și străini luați individual. Aspectul poporanist al literaturii lui Sadoveanu a fost, de asemenea, subliniat de Garabet Ibrăileanu la sfârșitul anilor 1920, atunci când s-a referit la contribuțiile sale ca dovadă că cultura românească s-a reîntors cu succes la originalitatea sa specifică. În esență, Crohmălniceanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mihail Sadoveanu oferea propria definiție a politicii sale într-o conversație cu scriitorul Ion Biberi (1946). „Nu am intrat în politică pentru a fi singura persoană care controlează lumea.” „Sunt o persoană de dreapta, care urmează zelul poporanist în spiritul revistei "Viața Românească", dar unul adaptat noilor circumstanțe.” Cioroianu observă în aceste afirmații că, încercând să scape de trecutul său, Sadoveanu se includea în grupul intelectualilor socialiști care erau „dornici să se lase cuceriți de șarmul indescriptibil și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și a câștigat un loc de deputat. A rămas independent până în 1906, când s-a alăturat Partidului Conservator, încercând pentru ultima oară să schimbe cursul "Junimimii". Mutarea sa a fost contracarată de un grup de naționaliști de extremă-stânga din facțiunea poporanistă, care au intrat în Partidului Național Liberal, și, la scurt timp după aceea, au intrat în conflict deschis cu Iorga. Deși făcea parte din aceeași familie culturală ca "Sămănătorul", teoreticianul poporanist Constantin Stere a fost desființat în articolele lui Iorga
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de un grup de naționaliști de extremă-stânga din facțiunea poporanistă, care au intrat în Partidului Național Liberal, și, la scurt timp după aceea, au intrat în conflict deschis cu Iorga. Deși făcea parte din aceeași familie culturală ca "Sămănătorul", teoreticianul poporanist Constantin Stere a fost desființat în articolele lui Iorga, deși Sadoveanu a încercat să rezolve această problemă. Campania naționalistă a lui Iorga a cunoscut vârful în acel an: profitând de un val de francofobie în rândul populației urbane tinere, Iorga
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din nou adversar al Partidului Național Liberal, care îl făceau pe Iorga instigator. Istoricii și-au amintit de Stere, care a fost numit în postul de prefect al Iașului împotriva intereselor partidului, a inaugurat o colaborare informală cu Iorga și poporaniștii. Clasa politică în ansamblu a fost destul de reticentă privind relațiile lui Iorga cu Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor și politica iredentistă, din cauza căreia aveau de suferit relațiile cu Austro-Ungaria care ocupa Transilvania și Bucovina. Totuși, popularitatea lui Iorga
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
sa cu Vasile Sion din octombrie 1915, un fizician germanofil, Iorga și-a justificat suspiciunile avute despre Germanii din România și i-a felicitat pe românii care plecau din armata austriacă. Antantiștii care doreau Transilvania înapoi s-au întors împotriva poporaniștilor, care deplângeau soarta românilor din Basarabia, regiune aflată sub opresiunea Imperiului Rus cu consimțământul aliaților. Teoreticianul poporanist Garabet Ibrăileanu, editor al publicației " Viața Românească", l-a acuzat pe Iorga că nu a venit deloc în sprijinul basarabenilor. Iorga a reflectat
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Germanii din România și i-a felicitat pe românii care plecau din armata austriacă. Antantiștii care doreau Transilvania înapoi s-au întors împotriva poporaniștilor, care deplângeau soarta românilor din Basarabia, regiune aflată sub opresiunea Imperiului Rus cu consimțământul aliaților. Teoreticianul poporanist Garabet Ibrăileanu, editor al publicației " Viața Românească", l-a acuzat pe Iorga că nu a venit deloc în sprijinul basarabenilor. Iorga a reflectat asupra temelor politice în raportul predat Academiei în 1915, intitulat " Dreptul la viață al statelor mici" și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Mari, Iorga a expus public colaboratorii inamicilor din război. Subiectul a fost dezbătut într-un discurs din 1919 pe care l-a ținut în fața membrilor Academiei, unde a fost criticat de academicienii germanofili, opunându-se primirii calității de membru a poporanistului Constantin Stere. Nu a obținut sprijin în demersul de a scăpa de profesori germanofili de la Universitate, demers care a reaprins conflictul dintre el și Alexandru Tzigara-Samurcaș, care a făcut parte din administrația numită de germani după ocuparea Bucureștiului. Cei doi
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, " Divina comedie". A tradus foarte mult
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
vremii, că emanciparea femeii presupunea înlăturarea domiației capitalului și a proprietății private (Robirea femeii și emanciparea ei, Azi totu-i marfă, etc). Radicalismul feminist al Sofiei Nădejde va evolua spre un liberalism democrat, mai ales datorită legăturilor sale cu gruparea poporaniștilor, în frunte cu C. Stere de la Evenimentul literar (Iași, 1893 - 1894), revistă aflată sub conducerea ei. După ce, împreună cu alți intelectuali, Sofia Nădejde va părăsi mișcarea socialistă (momentul așa-zisei “trădări a generoșilor”, 1899 - 1900), se va consacra, în primul rând
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
după Răscoala din 1907, s-au conturat mai multe orientări, chiar și contradictorii în privința rezolvării acestei probleme, însă atât în 1907, cât și în urma manifestului-program, liberalii se pronunță împotriva realizării unei ample reforme agrare, idee susținută în special de cercurile „poporaniste”, avându-l în frunte pe Constantin Stere. La fel ca și liberalii, doar o parte din membrii Partidului Conservator susțin menținerea actualului sistem moșieresc. Constantin Garofild propune primul plan de împroprietărire, prin exproprierea a 500.000 de ha teren agricol
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
un grup de intelectuali entuziaști care îi mai cuprindea și pe Aurel Diaconovici, avocatul George Pârvulescu, locotenentul Emanoil Părăianu, doctorul Ion Urbeanu, avocatul Ștefan Dobrinean și tipograful Nicu D. Miloșescu. Referindu-se la acest grup, Iuliu Moisil scria: De factură poporanistă, grupul era influențat și de iluminismul târziu sau socialismul utopic. La inițiativa profesorului Piekarski, Nicu D. Miloșescu a deschis în 1894 prima tipografie modernă din Târgu Jiu. Tot în 1894 Piekarski a contribuit, prin realizarea ilustrațiilor, la apariția revistei "Jiul
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
literatura română”, „Nuveliștii ruși în România: V. Garșin și V. Korolenko”, „Dostoievski în România”) și asemănările între folclorul românesc, folclorul ucrainean și folclorul rus („Jertfa zidirii la ucraineni și ruși”, „Lumea bâlinelor”, „A. I. Iațimirski și folclorul român”). A cercetat curentul poporanist inițiat de Constantin Stere și opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu. Studiile sale au fost publicate în revistele "Cadran", "Litere și arte", "Jurnalul literar", "Gândirea", "Lumea", "Viața Românească", "Limbă și literatură", "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", "Revista de
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]