224 matches
-
venit în Nordul Moldovei, la 1763, din împrejurimile Năsăudului (Ilva Mare). Ei s-au așezat într-un sat deja existent, dar proporția lor a ajuns să fie foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este fiul lui Porfir Solcan și al Todosiei (născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
împrejurimile Năsăudului (Ilva Mare). Ei s-au așezat într-un sat deja existent, dar proporția lor a ajuns să fie foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este fiul lui Porfir Solcan și al Todosiei (născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe țăranii suceveni în structurile democratice ale vremii
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este fiul lui Porfir Solcan și al Todosiei (născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe țăranii suceveni în structurile democratice ale vremii. A fost constrâns de dificultățile materiale să renunțe la activitatea politică. Avea faima de bun cunoscător al evenimentelor din acele
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
este mărginit pe două nivele de șiruri grațioase de coloane. La dreapta și la stânga navei centrale, la parter, se aliniază câte un rând de coloane din granit, aduse de la Efes. Nișele circulare de la colțurile spațiului central posedă opt coloane de porfir provenite de la Baalbek. Cea mai mare parte a coloanelor se termină cu capiteluri bizantine composite, ornate cu frunze de acant. Monogramele cuplului imperial, Justinian și Theodora sunt gravate pe fața și spatele capitelurilor. În total, biserica posedă 107 coloane, din
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Înălțimea coloanei era de 23,40 metri, iar monumentul în ansamblu atingea circa 37 de metri, incluzând soclul și statuia. La origine coloana era alcătuită dintr-o bază înaltă peste care se ridica fusul alcătuit din opt tamburi suprapuși din porfir, fiecare prevăzut în partea inferioară cu un cerc cu frunze de laur. La vârf se termina cu un capitel și un soclu peste care era așezată o statuie a împăratului, reprezentat drept zeul Apollo-Helios. Impăratul ținea o lance în mâna
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Pe cap purta o coroană cu șapte raze ce sugerau pe cele ale soarelui. Statuia se asemăna cu reprezentarea aceluiași mare dinast de pe monedele emise până în anul 326 e.N. Coloana era așezată pe un postament în trepte, realizat tot din porfir. Pentru a simboliza uniunea religiilor, împăratul a dispus cuprinderea în fundația coloanei a unor diferite relicve grecești, evreiești și creștine: fragmente din statui ale zeițelor Atena și Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Cei șase tamburi ce au subzistat sunt legați astăzi cu inele inestetice de fier, de la care a provenit și numele de Coloana încercuită. Un incendiu, din anul 1779, a lăsat pe coloană scurgeri negre inestetice și rezistente. De aceea culoarea porfirului nu se mai poate distinge. A nu se înțelege că turcii s-au ocupat de revigorarea monumentului cu metode moderne. Date suplimentare despre Constantinopol și acest subiect se pot obține pe blogul Vladimir Rosulescu.
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Editura Universității de Vest Timișoara, 2011; Claudiu Mesaroș, Ilona Bârzescu (coord.), Portret de grup cu filosofia. Studii de istoriografie filosofica. În memoriam Viorel Colțescu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005, 300 pagini Este colaborator la ediția Pierre Abelard: "Comentarii la Porfir. Despre universalii împreună cu fragmente corespondențe din Porfir, Boethius și Ioan din Salisbury", Ediție bilingva. Traducere din limba latină de Simona Vucu. Notă introductiva, tabel cronologic și note de Claudiu Mesaroș și Simona Vucu. Postfața de Claudiu Mesaros, Editura Polirom, Iași
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]
-
Mesaroș, Ilona Bârzescu (coord.), Portret de grup cu filosofia. Studii de istoriografie filosofica. În memoriam Viorel Colțescu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005, 300 pagini Este colaborator la ediția Pierre Abelard: "Comentarii la Porfir. Despre universalii împreună cu fragmente corespondențe din Porfir, Boethius și Ioan din Salisbury", Ediție bilingva. Traducere din limba latină de Simona Vucu. Notă introductiva, tabel cronologic și note de Claudiu Mesaroș și Simona Vucu. Postfața de Claudiu Mesaros, Editura Polirom, Iași, 2006.
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]
-
o parte a apelor revărsate pentru a le folosi la irigarea pământului în perioada de secetă. Egiptul are și alte bogății naturale. În munții aflați la est și vest de Nil existau variate soiuri de piatră (calcar, granit, diorit, bazalt, porfir etc), la fel aramă (în Peninsula Sinai), aur (Nubia).
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
privind transportul de la Syene la Alexandria a coloanelor destinate unui monument al lui Dioclețian. Palatul din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane de granit roșu, roz sau gri, de porfir, unele tipuri de marmură provenite din Egipt. Această particularitate poate fi pusă pe seama trecerii împăratului prin Egipt, în care caz construcția palatului nu ar fi putut fi anterioară anului 298. Rămâne în tot cazul o singură ipoteză: nicio dată arheologică
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de granit roșu de Assuan, surmontate pe un capitel corintian și o arhitravă supraînălțată, care dau acestui ordin o înălțime totală de . El este, la rândul său, surmontat, fără bază, de un mic ordin format din opt coloane — patru de porfir și patru de granit egiptean gri — patru capiteluri compuse și patru capiteluri neocorintiene, și o a doua arhitravă supraînălțată, la o înălțime de . Cele două ordine combinate ating o înălțime de de la bază până la cupolă. Coloanele nu au nicio funcțiune
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Dispunerea instalației funerare a lui Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale zeului Cupidon, ghirlande și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui imperiale de porfir, ornamente) permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
distrugând de asemenea logetta. Din fericire, nimeni nu a fost ucis, cu excepția pisicii îngrijitorului. Din cauza poziției campanilei, prejudiciul rezultat a fost relativ limitat. În afară de logetta, doar un colț al Bibliotecii Marciane a fost distrus. "Pietra del bando", o coloană de porfir mare de pe care se citeau legile, a protejat bazilica. În aceeași seară, consiliul local a aprobat alocarea a peste 500.000 de lire pentru reconstrucția campanilei. S-a decis să se reconstruiască turnul exact așa cum a fost, adăugându-se unele
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
în anul 1956 a fost restaurată complet. La fel ca și celelalte moschei imperiale din Istanbul, Moscheea Suleymaniye este precedată de o curte interioară în partea de vest. Curtea moscheii este una excepțională fiind decorată cu coloane de marmură, granit, porfir și peristil. La cele patru colțuri ale curții se află cele patru minarete. Tot în curte, în spatele moscheii, se află două mausolee unde sunt îngropați sultanul Soliman I, sultana Hurrem, sultana Mihrimah, sultanul Soliman al II-lea, sultanul Ahmed al
Moscheea Suleymaniye () [Corola-website/Science/330453_a_331782]
-
1683, celălalt în anul 1764, și au fost refăcute în anul 1767. Moscheea lui Baiazid al II-lea are o curte mare cu portaluri și coloane pe fiecare parte a intrării. Coloanele sunt în număr de douăzeci și sunt din porfir și granit, fiind luate de la ruinele bisericilor antice. Moscheea are aproximativ 40 de metri pătrați și pe acoperișul ei se află douăzeci și patru de cupole mici și o cupolă centrală cu un diametru de 17 metri. Cupola centrală este susținută de
Moscheea lui Baiazid al II-lea () [Corola-website/Science/331687_a_333016]
-
din urmă este posibilă datorită facultății imaginației, considerată în Despre Suflet drept o caracteristică importantă a omului. Chiar dacă Aristotel o vedea ca trăsătură umană universală, ea se aplica în același fel și celor înțelepți, și celor neghiobi, fără nicio distincție. Porfir a redefinit omul drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
nicio distincție. Porfir a redefinit omul drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță, sensibilitate, corporalitate și rațiune, în timp ce persoana era definită ca substanță de natură rațională. Când Descartes ajunge în "Meditații metafizice" la memorabila concluzie „Cuget, deci exist”, se va întreba că „dacă nu cunosc încă cu destulă claritate ce sunt
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
este un grup statuar din porfir a patru împărați romani, datând din jurul anului 300. Începând din Evul Mediu a fost fixat într-un colț al fațadei Bazilicii San Marco din Veneția (Italia). Inițial el a făcut parte probabil din decorațiunile pieței Philadelphion din Constantinopol. Statuile au
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
reprezentându-i pe auguști, care au bărbi, iar ceilalți doi nu au. Grupul este împărțit în perechi, fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor este ornamentată și stilizată. Fețele lor sunt repetitive și ei par să privească într-o stare de transă
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
lângă târgu Trotuș, se găsesc saline foarte bogate, numite în țară ocne. Nu e nevoie de vreun meșteșug deosebit să alegi sarea, dacă sapi în pământ până la unul sau doi coți adâncime, găsești sarea cea mai curată și limpede ca porfirul sau cristalul... Ocnele acestea sunt sunt nesecate, cu toate că în ele lucrează zi de zi sute de oameni." Exploatarea sării în zonă s-a realizat în ocne sub formă de clopot (În zonele cu coperta mică) până în a 2-a jumătate
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]