213 matches
-
s-a ridicat, nemaiasigurând forța verticală necesară susținerii cozii grele. Avionul a cabrat (a crescut unghiul de incidență până la 60° - 70ș), în conformitate cu declarațiilor martorilor oculari, a intrat în limită de viteză (prin urcare viteza a scăzut sub limita care asigură portanța) s-a angajat și s-a prăbușit de la o înălțime de c. 40 m. În momentul impactului cu solul avionul s-a rupt, inclusiv aripile și trenul de aterizare. Odată cu acestea s-au rupt și conductele de alimentare cu benzină
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]
-
o sală de mese pentru echipaj și chiar și un foaier pentru fumat.Harold G. Dick, un reprezenant american al companiei Goodyear Zeppelin își amintește: Inițial, proiectul construcției lui Hindenburg prevedea utilizarea heliului pentru ca era cel mai sigur gaz de portanță, nefiind inflamabil. Însă, la acea vreme, heliul era extrem de scump și se găsea doar în rezervele de gaze naturale ale Statelor Unite. Hidrogenul, prin comparație, era mult mai ieftin, putea fi produs de către orice națiune industrializată și avea o putere de
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
rigide americane care utilizau heliul erau obligate sa conserve cantitațile de gaz cu orice cost, lucru ce le stingherea activitățile operaționale. În ciuda politicii exclusiviste a statului american privind exporturile de heliu, proiectanții germani au prevăzut heliul ca principal gaz pentru portanță în construcția lui Hindenburg, în speranța unei schimbări de atitudine americane; când au realizat că interdicțiile rămâneau în vigoare, germanii au reconsiderat tehnic zeppelinul pentru a folosi hidrogenul. În afara inflamabilului hidrogen niciun alt gaz care să ofere suficientă forță de
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
exploziei dacă era prins și lovit de tirul inamic. Cu aripa de monoplan scurtă și joasă, cockpitul închis și trenul de aterizare retractabil, Zero beneficia de cel mai modern design din lume. Avea o putere ascensională ridicată încărcarea aripii de portanță fiind scăzută (forța de apăsare a aerului asupra aripii în sensul acțiunii forței de greutate, raportată la forța ascensională dată de aerul de potanță din sens invers, sub aripă); combinate cu greutatea sa ultra-ușoară confereau avionului o pierdere de viteză
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
muniție permițând capacitatea a 100 de bucăți pentru fiecare din cele două tunuri de 20 mm. Schimbările asupra aripilor au avut efecte mai mari asupra performanțelor decât se previzionase. Dimensiunile reduse au condus spre un coeficient de rotație sporit iar portanța mai mică a permis vitezei în picaj să atingă 670 km/h (420 mph. Pe de altă parte, manevrabilitatea a scăzut iar raza de acțiune de asemenea, grație reducerii dimensiunilor rezervorului. Piloții s-au plâns pentru ambele probleme. Raza de
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
a țevii interioare a replicii și agăță proiectilele în timp ce sunt propulsate, conferindu-le un efect de rotație invers sensului de deplasare (backspin). Această rotație creează în timpul zborului proiectilului o zonă de presiune scăzută deasupra bile (efectul Magnus), contribuind la o portanță mai mare a proiectilului (rază de acțiune mai mare) și o precizie îmbunătățită. Similar armelor reale cu glonț și replicile airsoft dezvoltă o anumită putere (energie) la momentul ieșirii proiectilului din replică, putere măsurată în Jouli. În calculul puterii dezvoltate
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
populare pe piețele asiatice sub denumirea de arme ”soft-air” sau ”air-soft”. Replicile propulsate pe gaz au evoluat, spre mijlocul anilor 90, în modele electrice (AEG), mai ieftine, și mai apoi au fost dezvoltate și sistemele, din ce în ce mai performante, pentru acuratețea și portanța proiectilului. Jocurile de airsoft variază foarte mult în scenariu și modul de aplicare depinzând de locație, de numărul participanților și de posibilitătile economice, dar în general variază de la jocuri mici tip skirmish, la simulări militare complexe până la reconstituiri istorice. La
Airsoft () [Corola-website/Science/320689_a_322018]
-
a fost publicată în 1967 de John Hess și A.M.O. Smith de la Douglas Aircraft. Aceștia au discretizat suprafețele cu panouri, și au dezvoltat o clasă de algoritmi numită "metoda panourilor". Metoda lor era simplificată și nu trata curgerile care generau portanță, ca urmare a fost aplicată pentru corpuri de nave și fuzelaje de avion. Prima aplicație a metodei panourilor pentru curgeri portante, Panel Code (A230), a fost descrisă într-o comunicare științifică din 1968 de Paul Rubbert și Gary Saaris de la
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
un autogir rotorul este antrenat de forțele aerodinamice prin procesul de autorotație. O elice separată servește fie la tractarea, fie la împingerea fuselajului spre înainte. Primele modele de autogir păstrau și aripile avioanelor, „vinovate" de producerea fenomenului de pierdere a portanței, aducând ca element inovator elicea autoportantă care crea portanța necesară în situația în care aripile o pierdeau în anumite faze ale zborului.
Autogir () [Corola-website/Science/324335_a_325664]
-
procesul de autorotație. O elice separată servește fie la tractarea, fie la împingerea fuselajului spre înainte. Primele modele de autogir păstrau și aripile avioanelor, „vinovate" de producerea fenomenului de pierdere a portanței, aducând ca element inovator elicea autoportantă care crea portanța necesară în situația în care aripile o pierdeau în anumite faze ale zborului.
Autogir () [Corola-website/Science/324335_a_325664]
-
Nava cu aripi portante este o navă de dimensiuni relativ mici prevăzută cu o serie de aripi solidarizate de corp prin intermediul unor suporți metalici, situate sub nivelul apei. La o anumită viteză, mărimea portanței creată de aripi depășește greutatea navei și aceasta se ridică la o oarecare înălțime deasupra apei. Aripile și suporții au forme hidrodinamice și secțiuni reduse, în acest fel rezistența lor la înaintare fiind mult diminuată. În timpul deplasării aripile sunt complet
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
său zburător a fost unul dintre cele mai sofisticate aparate de zbor construite până în secolul al XIX-lea. Toate proiectele de mașini de zbor ale lui Leonardo aveau ca parte principală sisteme de aripi prin a căror mișcare se asigura portanța. Mai mult, Robert Hooke a dovedit în 1655 imposibilitatea zborului uman fără aparat propulsat de motor. În 1670 Francesco Lana de Terzi a publicat o lucrare care sugerează că este posibil zborul cu dispozitive mai ușoare decât aerul. A construit
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
strat de gheață pe o aeronavă. El se datorează condițiilor meteorologice și poate să apară la sol sau în zborul printr-o zonă care conține picături de apă suprarăcită. ul deteriorează calitățile aerodinamice ale aeronavei, de obicei sub forma scăderii portanței, ceea ce induce un mare risc de accident. Informațiile privind condițiile de givraj pot proveni de la rapoartele piloților, de la aeroporturi (ATIS - sau ATC - ), din prognozele meteorologice și din emisiuni radio pentru aviație ca VOLMET () (Otopeni, 126,8 MHz), care difuzează buletine
Givraj () [Corola-website/Science/331038_a_332367]