1,462 matches
-
deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu un uruit. Pășind în stradă din zona de staționare am fost brusc conștient de prezența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ciment al zonei de staționare. După ce trecu de mine, Lincolnul viră, lovind cu partea stângă a barei de protecție din față apărătoarea roții din spate a mașinii abandonate în care stătusem eu. Apoi, desprinzându-se de acolo, rupse din balamale portiera deschisă a pasagerului. Când derapă lateral pe drumul de acces, ridică în aer o coloană de praf și ziare rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale lui Vaughan roteau volanul. Lincolnul urcă din nou pe bordură de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Rupse gardul de lemn pe o porțiune de zece metri. Roțile din spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus. M-am întors la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de hârtie ruptă se învolburau prin aer în jurul meu, lipindu-se în puncte diferite pe panourile zdrobite ale portierelor și pe cutia radiatorului. Capitolul 23 Aeroplane de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se uită la mine cu o privire calmă cum o examinez. Am pipăit zgârieturile de pe portiera stângă și de pe panourile caroseriei și am explorat cu mâna șanțul adânc ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată vizibil amprenta masivei bare de protecție din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pielea ei palidă și la corpul ferm, gândindu-mă la mașina lui Vaughan avântându-se spre mine printre pilonii de ciment ai pasajului superior. Asemenea lui Seagrave, aș fi murit și eu de-o moarte îmbibată în L.S.D.. Am deschis portiera pasagerului, făcându-i semn lui Catherine să urce. - Lasă-mă pe mine să conduc - acum lumina e limpede. - Dar mâinile tale... Ești pregătit? - Catherine... Am prins-o de braț. - Am nevoie să conduc din nou înainte să treacă totul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aștepta pe Catherine la răscrucea dintre Western Avenue și podul rutier. Fără cea mai mică încercare de a se ascunde de noi, înscrise mașina lui masivă în fluxul traficului. Aparent neinteresat de Catherine sau de mine, stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceea era zona preferată a lui Vaughan, și-l priveam cum pornește în trombă după Catherine atunci când ea trecea pe acolo la ora de vârf a serii. Mașina lui Vaughan devenea din ce în ce mai afectată. Partea dreaptă a barei de protecție și portierele erau presărate cu puncte de impact săpate adânc în metal, o ruginie operă de traforaj care devenea din ce în ce mai albă, de parcă i-ar fi ieșit la iveală scheletul de dedesubt. Așteptând în spatele lui într-un blocaj de trafic pe autostrada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întrebă fata. - Un glonte, două poate, în burtă. O să cam mor. - Oh, zise fata, să chem atunci o salvare, nu? - Nu, nu, lasă, merge și-așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină și se apropiară de portiera mea. Erau livizi și transpirați. - Actele dumneavoastră, zise unul dintre ei, supărat nevoie-mare. Am încercat să cobor din mașină, dar m-am dat bătut, observând că nu mă prea țineau picioarele. - Bă, șefule, bă, i-am zis, tu știi, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu ea în apartamentul ei și s-o fută trei zile la rând, chiar dacă asta ar fi însemnat să-și ia concediu. Dar își dădu seama că unele convenții trebuie respectate, așa că o salută prietenește, aproape colegial, și îi deschise portiera. Așezându-se la volan, Shuoke o mai privi o dată pe Suki și își dădu seama că ea era două personaje; de la talie în sus era o colegă de birou, o femeie serioasă (Shuoke interpreta albul pulovărului ca pe un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încuviință dând din cap. Vei fi, spuse ea. Iar eu voi încerca să-ți fiu o nevastă bună. Rămaseră tăcuți un moment, fiecare cu gândurile lui în acest moment crucial. Apoi, domnul J.L.B. Matekoni coborî, înconjură mașina și-i deschise portiera. Vor intra în casă să bea un ceai de rooibos și ea îi va arăta lui Rose inelul și diamantul care o făcuseră atât de fericită și, în același timp, atât de tristă. CAPITOLUL ȘASE Ținutul secetos Mma Ramotswe stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
merg tot într-acolo. Pot să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-l duc și-aduc de la fetițe-n deal, la „Viișoara”... „iubitule”, zice, „un bărbat fără femei e nimic”, zice... zău c-ar merita să-l vezi ce căzătură-i... și toarnă pe el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a lungul autostrăzii spre centru, departe de casa incendiată a lui Evie. În oglinda retrovizoare a Fiatului Spider al lui Manus, casa lui Evie e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele de struț mă biciuiesc în aerul rece al nopții care se revarsă în jurul parbrizului decapotabilei. Fum, numai a fum miros toată. Pușca de pe scaunul pasagerului e îndreptată spre podea. Nu se aude nici o vorbă dinspre încărcătura mea drăgăstoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca un palat uriaș din teracotă smălțuită construite acum o sută de ani, unde portarii poartă frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și piele. Mergând spre est, nu sunt sigură de ce anume fugim. De Evie sau de poliție sau de domnul Baxter sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fost ca și când m-ar fi lovit cineva din toate puterile. Glonțul. Mi-a luat un minut înainte să-mi pot focaliza privirea, dar peste tot pe scaunul pasagerului erau sângele și mucii, saliva și dinții mei. A trebuit să deschid portiera și să iau pistolul de unde-l scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere. Portarul ține deschisă portiera taxiului. Și femeia spune că-și amintește, desigur. Își privește ceasul, ale cărui diamante scapără orbitor în soarele după-amiezii, și spune că în douăzeci de minute trebuie să ajungă în celălalt capăt al orașului. Te întreabă dacă nu vrei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
călcâiului poate cauza impotență sau migrene. Dar nici una dintre astea n-o să-ți aducă bani, așa că de ce să te mai obosești? Taxiul oprește lângă un morman de piatră cioplită, ambasada vreunei economii petroliere din Orientul Mijlociu. Un paznic în uniformă deschide portiera și Lentil coboară din mașină. Cobori și tu. În hol, un alt paznic te controlează cu un detector de metale, căutând arme, cuțite, orice. Un alt paznic dă un telefon de la un birou a cărui tăblie e o lespede netedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În noaptea aia se întâmplă ca o mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
descoperă acolo, încă pe jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i vadă. Șoferul nu se poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]