407 matches
-
Din 1806 țara se transformă în teatru de luptă și furnizoare pentru oștile străine, încleștate în războiul ruso-turc, câștigat de Rusia în 1812, prin izbânzile unor comandanți ca bătrânul feldmareșal Prozorovski, generalii Bagration, Kamenski și Kutuzov, sugestiv caracterizați. Capacitatea de portretizare, calitate principală a cronicarului, merge de la definirea sumară, dar semnificativă, la imaginea amplă, cum e aceea a lui Alexandru Moruzi - natură complexă, însă în „țesătura ei pătată fără lecuire” - sau a lui Mihai Suțu - domn „supțire la minte”, dominat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Așa se naște portretul ideal de comportament eroic ori de frumusețe, preluat și răspîndit în și prin colectivitate. Este de bănuit că, în linii generale, procesul fabulativ a funcționat la fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și prindea „coraj”, ceea ce se întîmpla des, găsea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
până la dezumanizare în fața suferințelor sau chiar a crimelor - fundamental diferit de cel al secolelor XIV-XV, idealizat și îmbrăcat de savantul literat într-o aură eroică, de inspirație clar romantică. Astfel, dacă domnitorul Ștefan Tomșa I beneficiază, din partea autorului, de o portretizare moderată, în care își găsesc loc procesele de conștiință pentru fapte de a căror comitere nu este singurul responsabil, dimpotrivă, Moțoc, ferocis ac turbidi igenii vir (bărbat de o natură sălbatică și furtunoasă), așa cum este descris în biografia de epocă
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
înnoiau cu subtilitate, în lumina veacului al IV-lea, instrumentarul cultural păgân 376. De altfel, vestigiile paleocreștine prezintă numeroase reprezentări ale unor scene ale repertoriului antic, pe care le înzestrează însă cu semnificațiile specifice noii religii. În acest sens, "regăsim portretizări ale lui Orfeu, deghizat în Apolo, ambii văzuți ca zei salvatori, asemenea lui Cristos"377, înfățișat adesea și ca Deus Sol invictus, amintind de cultul divinității iraniene Mithra 378, ce pătrunsese și în Imperiul Roman, fiind celebrat de obicei, asemenea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unei etici inflexibile, atitudine care o îndepărtează de semeni, dar nu aplică aceleași principii când se judecă pe sine, fiind dispusă la autojustificări degradante și la improvizații în propria existență. Grotescul unor scene e salvat de finețea descrierii și a portretizării. Scrierea jurnalului (publicat în a doua parte a romanului) trebuia să însemne o revanșă pentru nereușita în viață a eroinei. Ea distruge, astfel, mental și virtual, toate structurile relaționale (inclusiv cu propria familie) pe care le credea vinovate de eșecurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
scrie versuri critice la adresa unei nepoate de ștab comunist, dansează Hora Unirii pe stradă și ascunde faptul că tatăl său se află în arest preventiv, Paul va fi exclus din UTM, apoi exmatriculat din facultate. Limba de lemn, adecvată în portretizarea unor instructori birocrați, a unor turnători, aduce un deserviciu când e folosită de protagonist și de prietenii lui. Tăcutele neliniști (1979) continuă formula romanului anterior, schimbându-se cadrul și finalul. Tânărul inginer Doru Măgureanu, promovat în Comitetul de Partid al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
lui galerie sunt Titu Maiorescu, venerat ca „maestrul maeștrilor și zeul zeilor, al cărui cuvânt era o vrajă”, tumultuosul N. Iorga, foarte inteligentul, causticul orator P. P. Carp, apoi Take Ionescu, Al. Marghiloman, Duiliu Zamfirescu, ca și Barbu Delavrancea, în portretizarea căruia autorul împrumută inspirat câteva trăsături dominante ale celui evocat, precum patetismul, stilul metaforic. Alteori medalionul rămâne încrustat într-un panegiric (semnificative sunt textele din Momente solemne), concentrând esența morală a personajului, ca în cazul regelui Carol I, al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
scrierile lui, cu extrase din versuri și traduceri. Ultimele două capitole prezintă copilăria, adolescența și anii studenției bucureștene. Valoarea documentară a paginilor constă în reconstituirea atmosferei social-politice și culturale din preajma primului război mondial, accentuată prin intercalarea unor istorioare de epocă, portretizarea unor personalități politice și literare, prieteni ai tatălui, profesori ai fiului etc. Verva intelectuală, stilul ironic alert, bonomia și umorul definesc textul. Rapsodii de vacanță. Călătorie în America de Sud (2002) este un volum atipic de memorii, călătoria fiind mai degrabă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
1930 și 1990. Deși autorul declară că textele ar fi simple demersuri reportericești, „fără pretenții literare”, unde meritele sale sunt doar „sagacitatea și ținerea de minte” care îi sunt proprii, ele se înscriu printre paginile cele mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei moldovene, și evocarea lirică, referința la operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Machiavelli, "principele" ar avea mai mult succes dacă ar manifestă astfel de calități neatrăgătoare într-o măsură mai mare decât de calități opuse. Liderii de succes, încearcă să demonstreze Machiavelli, nu sunt deloc persoane drăguțe. Astfel, se poate spune că portretizarea dura a conducerii puternice că una în mod necesar crudă și insensibila pare și astăzi tot atât de greu de acceptat pe cat a fost la momentul publicării Principelui. Profesorul William Connell amintește faptul că uneori când citim Principele, lecțiile sale nu ne
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
când este forțat să acționeze, principele ar avea mai mult succes dacă ar manifestă astfel de calități neatrăgătoare într-o măsură mai mare decât de calități opuse. Liderii de succes, încearcă să demonstreze Machiavelli, nu sunt deloc persoane drăguțe. Astfel, portretizarea dura a conducerii puternice [sound leadership] că una în mod necesar crudă și insensibila pare și azi tot atât de greu de acceptat pe cat a fost la momentul publicării Principelui. La o lectură a Principelui, este greu să nu împărtășești emoțiile indignării
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
progresivă. Unii cercetători și-au refocalizat atenția pe alte categorii și stiluri, iar alții, precum Dudek și Hall (1991), au tratat grupurile comparate de subiecți cu același respect ca pe grupurile analoge de subiecți creatori, obținând uneori o rigurozitate a portretizării nemaiântâlnită în cercetările de până atunci, să accentuau deficiențele persoanelor mai puțin creatoare. În ultimii 50 de ani, cercetarea creativității a reunit preocuparea față de indivizii creatori cu aplicarea metodologiei empirice și cu sentimentul umanității și demnității subiecților, o combinație prin
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
funcționare în cazuri specifice au implicat practicarea asiduă a metodei studiului de caz, pornind de la un caz și ajungând la multe altele, după cum am menționat în capitolul de față. Descoperirea punctelor comune între cazuri diferite poate fi asociată metodei de portretizare compozită a lui Francis Galton (1883): după ce sunt aduse la aceleași dimensiuni, peste fotografiile portret se suprapun numeroase ipostaze diferite. Portretul compus reprezintă „portretul unui tipologii, și nu portretul unui individ” (p. 222). Galton a aplicat metoda unor tipologii precum
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nici chiar abundența, chiar dacă este atât de mult dorită; trăinicia unui regat este dată de încredere, de încrederea supusului în conducător, de grija conducătorului pentru supus. Încrederea ține regatul laolaltă, nu forța și nici chiar bunăstarea. Arareori am întâlnit o portretizare atât de sugestivă a rolului pe care îl are încrederea în principe ca în pasajul următor. Zi Gong întreabă ce este Zeng Guvernarea. Maestrul răspunde: "Să asiguri hrană îndeajuns, arme cât trebuie și poporul să fie plin de încredere." Zi
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
își duc meseria în tăcere. Nimeni nu mai este interesat de preocupările tradiționale. Cei care mai lucrează în acest domeniu, o fac mai mult pentru menținerea tradiției. Iată ce s-ar putea spune despre ultimul iscusit meseriaș Jenică Chirilă...o portretizare se impune: Mâini cutate și un chip arat de trecerea fugară a anilor, un zâmbet gros de bărbat trăit în mijlocul naturii, la adăpostul norilor în ruperea norilor de vară. Un trup puternic, puțin adus de spate, acoperit de un halat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
59. Textul nu e străin de o intenție polemică. Fundoianu caută să se delimiteze de opinia, deja răspândită în epocă, a unui Arghezi "revoluționar" și încearcă să îi facă o caracterizare în specia "reacționarului". Trebuie remarcată metoda antropologică a acestei portretizări, care recurge la gesticulații ancestrale, ca un soi de demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei argheziene la care se referă e binecunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la capătul unuia dintre subcapitole: ... cuvântul geniu e pretutindeni. Erau poeme și ode închinate geniului, mai ales în primele decade ale secolului, pe măsură ce geniul devine o entitate colectivă care ia multiple forme și care adesea inspiră un mod festiv al portretizării. Erau numeroase descrieri ale geniului și caracterului național - italian, polonez, spaniol, latin, grec ș.a.m.d. dar mai ales francez. Era un geniu al revoluției și unul al păcii celebrate într-o pantomimă interpretată cu ocazia nunții Împăratului Napoleon cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau exprimând personajul său "real""569, personajul din poveste, cu alte cuvinte. În ambele cazuri, continuă criticul, acest gen de criticism nu ține seama de Reagan-povestitorul: să nu uităm, povestea sa și rolul său în poveste sunt prezentate ca "o portretizare realistă și inteligentă a cursului normal și obișnuit al evenimentelor"570. De pildă, zice Lewis, este perfect normal, în logica narativă, ca Reagan-din-poveste să continue să critice, chiar pe parcursul unui întreg mandat, guvernul-din-poveste, personaj al poveștii în aceeași măsură ca
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu ar mai fi cazul să stăruim asupra ei. Este totuși necesar să reamintim câteva dintre cele mai semnificative caracteristici ale muncii managerului pentru a putea înțelege mai bine cum influențează acestea procesul luării deciziilor. Poate că cea mai strălucită portretizare a activităților managerilor a fost făcută de canadianul Henri Mintzberg, care încă din 1973 descria cele 10 roluri manageriale. Studiul lui Mintzberg, confirmat peste timp de mulți alți autori, a înlocuit imaginea managerului meditativ, orientat aproape exclusiv către problemele strategice
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Ce trebuie făcut când avem de-a face cu negociatori dificili, care nu-și dezvăluie adevăratul stil, ci și-l maschează? Unele răspunsuri au fost deja formulate în literatura de specialitate (vezi Ury, 1991; Cornelius, Faire, 1996; Kennedy, 1998 ș.a.). „Portretizarea” psihologică a stilurilor de negociere conduce spre următoarele concluzii: există stiluri de conducere dominante, prioritare, dar nu exclusive, ceea ce înseamnă că o persoană poate practica mai mult de un stil; stilurile de negociere sunt inegal productive; așadar, nu există stiluri
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
școală militară sau simpli soldați. Detașată și sinceră, neevitând scenele atroce și trăirile mai greu avuabile, narațiunea impune impresia de autenticitate. La aceasta mai contribuie descrierea nuanțată, alternând precizia militarului cu sensibilitatea față de natură a unui poet, precum și priceperea în portretizare, inclusiv prin limbaj, mai ales în cazul combatanților veniți de la țară. Remarcabile sunt, astfel, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu și al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și poltron. O bună intuiție are autorul atunci când se oprește asupra câtorva întâmplări hazlii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm. Apar, de asemenea, false epitete laudative, menite să evidențieze contrastul dintre aparență și realitate. Comparată adesea cu epigrama, s. are aceeași formă concisă, redusă la câteva versuri, dar este lipsită de poantă, de efectul final de surpriză, specific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
până la dezumanizare în fața suferințelor sau chiar a crimelor - fundamental diferit de cel al secolelor XIV-XV, idealizat și îmbrăcat de savantul literat într-o aură eroică, de inspirație clar romantică. Astfel, dacă domnitorul Ștefan Tomșa I beneficiază, din partea autorului, de o portretizare moderată, în care își găsesc loc procesele de conștiință pentru fapte de a căror comitere nu este singurul responsabil, dimpotrivă, Moțoc, ferocis ac turbidi igenii vir (bărbat de o natură sălbatică și furtunoasă), așa cum este descris în biografia de epocă
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1728]
-
dublată de aplauze din partea gazdelor și de comentarii malițioase din partea comesenilor, când nu de vreun politicos refuz) felurilor principale de mâncare și băutură servite la cină, precum și înșiruirea modalităților de distracție și amuzarea oaspeților. Structura respectă logica internă a gradației: portretizarea amfitrionului și descrierea casei sale se petrec o dată cu servirea felului întâi ("un măgăruș făcut din bronz de Corint, cu o desagă dublă, care avea într-o parte măsline albe și-n cealaltă măsline negre") și se prelungesc până la desert, mai
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Vineri, ajuns la capătul desăvârșirii educaționale, "învață", deprinde grație civilizării actul suprem al trădării și-și părăsește stăpânul. În cea mai mare parte a romanului, figura lui Robinson, nu a lui Vineri, stă în centrul atenției narative. De aici și portretizarea sa predominantă drept o replică parodică dată personajului lui Defoe. Căci numai în raport cu acesta îl putem privi în oglinda inversă, dar dialogică a parodiei pe protagonistul istoriei lui Tournier, el însuși instanță narativă în jurnalul pe care-l alcătuiește. Din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]