406 matches
-
ai îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția frazei, arta narațiunii și a portretizării, lirismul sau obiectivitatea relatării faptelor, prezența sau lipsa elementelor ornante, alternanța timpurilor verbale și a planurilor în narațiune caracterizează pe un autor sau altul. Diferența dintre stilurile scriitorilor iese în evidență și atunci când aceștia tratează acceași temă, cum este
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
prima data în cotidianul danez "Jyllands-Posten", în care era prezentat profetul Mohamed ca terorist, cu un turban în forma de bombă, și în alte ipostaze considerate de musulmani defăimătoare. Musulmanii s-au simțit jigniți și pentru faptul că Islamul interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret, indiferent de persoana reprezentată. Conceptele liberale occidentale privind libertatea de expresie au intrat deci în conflict cu preceptele musulmane. (...) Caricaturile daneze au fost republicate miercuri în cotidianul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
mai sus ne arată dialectica acceptabilității. În interiorul paradigmei proprii, logica fiecărei părți este validă și bazată pe conținutul cunoașterii comune. Pe de o parte, europenii au ca valori de bază libertatea de opinie și de exprimare, deci le este permisă portretizarea și caricaturizarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, musulmanii își fundează opiniile pe prevederile islamului, care "interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret". Ceea ce pentru un creștin este permis, pentru un musulman
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
cunoașterii comune. Pe de o parte, europenii au ca valori de bază libertatea de opinie și de exprimare, deci le este permisă portretizarea și caricaturizarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, musulmanii își fundează opiniile pe prevederile islamului, care "interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret". Ceea ce pentru un creștin este permis, pentru un musulman este o insultă impardonabilă. Dialogul dintre poziții este imposibil: ceea ce este acceptabil pentru unii este inacceptabil pentru ceilalți
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
proces ce implică impunerea unei grile naționale unice de interpretare a trecuturilor anterior defalcate ale regiunilor istorice românești. Excluderile definesc memoria colectivă la fel de puternic ca și materialul istoric inclus în constituția sa. Deși s-au depus eforturi hermeneutice considerabile în vederea portretizării unei serii de domnitori moldoveni și munteni în unificatori avant la lettre ai neamului românesc, proiectul politic dezvoltat de Sigismund Bathory de a cuprinde întregul spațiu dacic sub autoritatea sa politică este cu totul ignorat. În 1595, Sigismund Bathory realiza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
iar, mai specific și personal, personajele istorice sunt descrise după chipul și asemănarea istoricului: Pe lângă aquestea, cată să scim quo Decebal era un conservator al instituțiunilor Patriei salle, al Națiunii salle, un apperător al aquestora" (ibidem). Este evidentă în această portretizare existența unui "efect de oglindă", întrucât descrierea se potrivește mai degrabă lui Heliade însuși decât conducătorului dac. Această independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scrierea cu inițială majusculă a termenilor: Evanghelia, Cel. 3. Explică sensul sintagmelor: călcând atunci în al patruzecilea an al vârstei; județul nostru nu se va clăti. 4. Transcrie două forme arhaice, la alegere. 5. Menționează două procedee artistice folosite în portretizarea domnitorului din textul A. 6. Ilustrează două modalități de caracterizare diferite prezente în textul B. 7. Precizează două mărci lexico-gramaticale care indică prezența naratorului. 8. Redactează, în 6-10 rânduri, o paralelă între portretul lui Ștefan cel Mare, așa cum apare în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
până la dezumanizare în fața suferințelor sau chiar a crimelor - fundamental diferit de cel al secolelor XIV-XV, idealizat și îmbrăcat de savantul literat într-o aură eroică, de inspirație clar romantică. Astfel, dacă domnitorul Ștefan Tomșa I beneficiază, din partea autorului, de o portretizare moderată, în care își găsesc loc procesele de conștiință pentru fapte de a căror comitere nu este singurul responsabil, dimpotrivă, Moțoc, ferocis ac turbidi igenii vir (bărbat de o natură sălbatică și furtunoasă), așa cum este descris în biografia de epocă
INTERFERENȚE ISTORICE ŞI LITERARE ÎN POEMA HASDEEANĂ ŞTEFAN TOMŞA VODĂ ŞI VORNICUL ION MOȚOC ÎN PRINSOARE LA LEOPOLE (1564). In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1728]
-
RNAEFPP.pdf) sau Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153) se rezumă la concluzii mult mai politicoase față de realiști. Maynard și Worsnip, spre exemplu, observă doar că portretizarea realistă a moralismului este "sever incorectă", că realiștii tind "să interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ale faptelor ei și atunci doar dacă slujesc intereselor domnului sau pe ale fiului său. Chiar ca regentă sau ca mamă obișnuită, nu este menționată decât în cazul în care se dovedește demnă de atributele-tip ale Fecioarei, într-o portretizare oricum impersonalizată, în care nu interesează în niciun fel trăsăturile distinctive sau realizările ei culturale. Așa cum se poate citi și în Cantemir, dar și în cronicile muntenești, personajele feminine sunt adevărate obiecte de interior, ale căror rare apariții publice sunt
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chip omenești. Astfel, în cadrul operei de artă personificarea este prezentă prin intermediul simbolurilor, iar reprezentarea unui animal sau obiect neînsuflețit cu caracteristici omenești are ca scop redarea unei imagini mai intense. Personificarea este strâns legată de mitologie. Alegoria are ca scop portretizarea unui concept abstract prin intermediul unei imagini specifice unitare. Acest trop ontologic apare în special în cadrul fabulei sau a parabolei. Pentru Rosenthal, alegoria este o descriere specifică a unui obiect sau fenomen al realității ce înlocuiesc o idee abstractă sau o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu ar mai fi cazul să stăruim asupra ei. Este totuși necesar să reamintim câteva dintre cele mai semnificative caracteristici ale muncii managerului pentru a putea înțelege mai bine cum influențează acestea procesul luării deciziilor. Poate că cea mai strălucită portretizare a activităților managerilor a fost făcută de canadianul Henri Mintzberg, care încă din 1973 descria cele 10 roluri manageriale. Studiul lui Mintzberg, confirmat peste timp de mulți alți autori, a înlocuit imaginea managerului meditativ, orientat aproape exclusiv către problemele strategice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Ce trebuie făcut când avem de-a face cu negociatori dificili, care nu-și dezvăluie adevăratul stil, ci și-l maschează? Unele răspunsuri au fost deja formulate în literatura de specialitate (vezi Ury, 1991; Cornelius, Faire, 1996; Kennedy, 1998 ș.a.). „Portretizarea” psihologică a stilurilor de negociere conduce spre următoarele concluzii: există stiluri de conducere dominante, prioritare, dar nu exclusive, ceea ce înseamnă că o persoană poate practica mai mult de un stil; stilurile de negociere sunt inegal productive; așadar, nu există stiluri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
monitorizează. Guvernele sunt controlate de către alegători doar în ziua alegerilor, adică la anumite momente în timp. Totuși acestea sunt în mod constant supravegheate de către societatea civilă prin intermediul media. Guvernele sunt percepute ca o oglindă a opiniei publice ca urmare a portretizării lor de către penelul jurnaliștilor sau prin intermediul obiectivului camerei de luat vederi. Este imposibil de conceput un regim cu adevărat democratic fără jurnaliști puternici și independenți. Astăzi putem avea democrație fără partide politice puternice, dar nu fără o presă scrisă sau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
citită urmărindu-i-se latura fantastică, mitică, eludând sau, măcar, marginalizând contextul politic din care derivă multe, dacă nu majoritatea aspectelor ei constitutive. Cu toate acestea, unor etimologii care par sau sunt fanteziste, unor personaje terestre sau din adâncuri, în portretizarea cărora se apelează la mijloace care merg de la caricatural la sublim, referirilor la foc, în calitatea lui de principiu universal ori la axa temporală, de pe care lipește prezentul Eu îți vorbesc acum din viitor și tu ești în trecut, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proces ce implică impunerea unei grile naționale unice de interpretare a trecuturilor anterior defalcate ale regiunilor istorice românești. Excluderile definesc memoria colectivă la fel de puternic ca și materialul istoric inclus în constituția sa. Deși s-au depus eforturi hermeneutice considerabile în vederea portretizării unei serii de domnitori moldoveni și munteni în unificatori avant la lettre ai neamului românesc, proiectul politic dezvoltat de Sigismund Bathory de a cuprinde întregul spațiu dacic sub autoritatea sa politică este cu totul ignorat. În 1595, Sigismund Bathory realiza
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iar, mai specific și personal, personajele istorice sunt descrise după chipul și asemănarea istoricului: Pe lângă aquestea, cată să scim quo Decebal era un conservator al instituțiunilor Patriei salle, al Națiunii salle, un apperător al aquestora" (ibidem). Este evidentă în această portretizare existența unui "efect de oglindă", întrucât descrierea se potrivește mai degrabă lui Heliade însuși decât conducătorului dac. Această independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aș fi avut frate și de mi-ar fi murit, cine știe de mă durea mai mult296. Dacă e vorba, însă, de portretul iubitei de la Ipotești, el ocupă, în spațiul întreg al operei eminesciene, locul cel mai însemnat, între toate portretizările făcute de Eminescu. Referitor la aceasta am acoperit, la capitolul respectiv, imaginea iubitei ipoteștene (al cărei nume rămâne încă necunoscut), în trascrieri poetice memorabile cu predilecție în variante, din care se pot recunoaște trăsăturile definitorii ale acesteia. Încercăm acum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tuturor popoarelor." Avea, în consecință, drept de proprietate asupra întregii Rusii. Nu chiar exclusivă doar în cazul Verei; altfel, absolută, totală și deplină. Drept de viață și de moarte. Carte de istorie fiind, mănunchiul de confesiuni prilejuiește crude și inedite portretizări "din mers" ale unor personalități înfățișate cândva de propaganda sovietică drept corifei ai culturii socialiste: Șolohov (cârcotaș, meschin, înfumurat, ridicol), Gorki (ostenit și dornic de evadare), Ehrenburg (panglicar găunos), Meyerhold (oropsit, marginalizat), Pasternak (surprinzător de umil în fața lui Stalin), Bulgakov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
liric", oferindu-ne "comentarii roditoare și topind amănuntele în masa revelatoare", ca un "genealogist erudit", ca un romantic care "palpează sentimentele, cântărește meritele și radiografiază reacțiile invizibile"; el utilizează cu pricepere și metoda pe care o transformă în "instrument de portretizare și mijloc de sugestie". În același timp "distanțarea tactică de cei pe care îi evocă (mod de a estima esențele) alternează sistematic cu proximitatea tandră, sfârșind în idealitate și iubire". În concluzie, consideră fostul elev de la Fălticeni și octogenarul academician
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
clasa socială căreia îi aparține individul. Iar principalul argument al acestei teorii este evidenta producție de masă care, împreună cu mijloacele de comunicare în masă, crează și informează despre disponibilitatea și existența noilor stiluri vestimentare (Ch.W. King, 1980, 13). O portretizare inedită a modului în care se propagau diverse stiluri vestimentare, caracteristice anilor 1970-1980, se regăsește în lucrarea Bunele maniere. Mic tratat de supraviețuire în societate (2003/2005, 274-276), semnată de prințul Asfa-Wossen Asserate, membru al Casei Imperiale Etiopiane: Punțile estetice
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]