360 matches
-
la Mezzo, sau un superb reportaj despre Gauguin, la TVR Cultural, o magnolie înflorită, o pagină de traducere care ți-a ieșit bine, un porumbel care s-a născut pe balconul tău dintr-un simplu ou, lăsat acolo de o porumbiță... Am mulți prieteni, care îmi telefonează regulat, și din țară, și din străinătate, dar, după cele câteva minute de comunicare telefonică, singurătatea se reinstalează ca la ea acasă. Am devenit dependentă ca de un drog de telefonul pe care de
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
și ultracompromisului Dr. Petru Groza i se găsește o licărire de bună credință: "Geamănu spune: - Pătru Groza e un vulpoi! Replica mea: - Nu-mi face impresia unui vulpoi. Are o inteligență de șarpe și o inimă mai curată decît a porumbiței. Nu-l mințeam pe Geamănu. Există un colț azuriu în sufletul de ocnă a lui Groza". Nu o dată prețuirea lui Pandrea merge, în răspăr cu aparențele succesului de moment, către la fel de aparentele ratări ale unor contemporani ce au cîștigat pariul
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
vitreg pe care îl urăște și vrea să îl distrugă, fratele respectabil și în fond neînsemnat care, spre deosebire de el, a fost recunoscut de bătrînul aristocrat. Suferă din cauza numelui, pe care îl socotește ridicol și rușinos; "golubcik" înseamnă în limba rusă "porumbiță" și avem de-a face desigur cu o ironie. Se remarcă obsesia paternității în proza unui scriitor care și-a cunoscut vag tatăl, despre care le povestea cunoscuților diferite scenarii. În operă sunt multe figuri paterne memorabile: tatăl și bunicul
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Mihai Răzvan Năstase Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbiței - Tratat despre dragoste și îndrăgostiți, traducere din arabă, studiu introductiv, note și comentarii, indice explicativ de Grete Tartler, București, Editura Humanitas, 2012, 286 pag Începutul celui de-al doilea mileniu din istoria omenirii a însemnat mai degrabă o perioadă frământată
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
în care un erudit precum Ibn Hazm nu era câtuși de puțin o raritate. Cel supranumit Andaluzul, teolog, filozof, fin cunoscător al istoriei și cunoscut moralist, ne-a lăsat o scriere ciudată, la limita dintre eseu și literatură, intitulată Colierul porumbiței, volum apărut la finele anului trecut la Editura Humanitas în traducerea extraordinară semnată de Grete Tartler. Acest tratat despre dragoste și îndrăgostiți este organizat în treizeci de capitole precedate de o așanumită precuvântare, și dovedește o surprinzător de abilă structurare
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine individualizat, cel care îngăduie îndrăgostiților să-și consume sentimentele în tihnă și autorului să își aștearnă gândurile liniștit în scris. Colierul porumbiței este nu doar un tratat despre dragoste, ci și o lecție despre răgaz și răbdare. Deși tradusă în numeroase limbi, cu siguranță cartea de față nu ar fi reușit să ajungă la inimile cititorilor fără o atentă și abilă punere
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
Hazm, la informații utile despre geneza volumului și la versiunile care au circulat, la o scurtă prezentare a stilului scriiturii. În final, un indice explicativ de nume proprii și toponime vine să completeze o carte editată și tradusă exemplar. Colierul porumbiței este deopotrivă o mărturie istorică prețioasă despre o epocă de mult apusă și o superbă radiografie a sufletului omenesc, la fel de vie în zilele noastre ca și acum o mie de ani.
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
urletele fioroase și strigoii din Cheile Lupului la voioșia corului vânătorilor (interpretat și el doar de suflători și fluierat de mine o dată cu ei). Regretam de fiecare dată că lipsea, cum îmi spusese Matata, scena miracolului final: preschimbarea Agathei într-o porumbiță și împușcătura nu mai puțin miraculoasă, care în loc să o ucidă face să devieze glonțul vrăjit dinspre inima ei spre mizerabilul Caspar, ce se prăbușește blestemând. Dar, dacă eram frustrat de această satisfacție finală, nu eram lipsit de alta, atât de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
un bețivan! Scări pe care urcă soarele, îmbrățișând dealurile! Am face ocolul lumii dacă am pași pe toate scările din Valparaíso! Valparaíso a strălucit în noaptea universului. Din toate zările, avântându-se către lumea întreagă au pornit nave înzorzonate, ca porumbițele minunate, vase parfumate, fregate înfometate, întârziate la capul Horn, mult peste așteptări... Adesea oamenii se năpusteau la pășuni de cum debarcau... Zile cumplite ori fantastice, cănd oceanele comunicau doar prin strâmtoarea Patagoniei. Vremuri când Valparaíso plătea bine echipajele care îl detestau
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
bărbătească necesară spre a pune în mișcare mecanismul. Cînd nu e atît de poet (sau vrea să exerseze, în spiritul profesiei sale "oficiale", aceea de profesor de istorie, formule poetice și mai prăfuite), Rogulski se mulțumește să-și numească "eleva": "porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de a "gunguri", ca și pe aceea de a se "umfla în pene". Cuvintele, limbajul articulat nu par a i se potrivi acestei creaturi cu desăvîrșire dulci și inofensive. Dacă femeia e o individualitate
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ori la deteriorarea mecanismelor vitale, această extincție, în orice ipostază ar fi descrisă, reprezintă o deschidere - energic, deși simplu, operată: "și eu am visat să fiu al tău mire/ nepărăsit pe munții din suflet/ deasupra hăului levitând/ pe aripi de porumbiță neînjunghiată/ și eu am crezut că noaptea nunții/ nu se va sfârși niciodată/ că-mi voi lepăda pielea de om/ pentru inima de raze" (Poezia II). Dumitru Chioaru pare a scrie fad și sfielnic, dar fadoarea și "calea de mijloc
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
măruntaiele ei. Când mă voi trezi Îi voi da înconjur privind mirat cauciucurile sângeroase și Oscioarele roz ale turmei de miei alte planuri Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e mânios pe porumbița albă cu pistrui stacojii În viața lor de noapte de tot neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de aprilie, 99
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
lucrarea De vita Moysis. Unul din cele mai importante este structurarea textului în „secvențe de gândire”, care se întâlnesc și la Origen. În omilia 5 (41), acolo unde se referă la Cântarea Cântărilor 2, 13-14: „Scoală, draga mea, și vino! Porumbița mea, (...) arată-ți fața ta!”, Sfântul Grigorie continuă: „Ia aminte aici la ordinea cuvintelor! Vezi cât de bine se leagă unul de celălalt? Vezi cum cugetarea înaintează de la unul la altul ca și cum s-ar ține strâns ca zalele unui lanț
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
întâi apostolii și apoi profeții, norii trebuie înțeleși nu numai ca fiind profeții, dar și apostolii. Astfel că, dacă cineva este adus la Hristos, el se ridică deasupra norilor Legii și Evangheliei, deasupra profeților și apostolilor: și luând aripile unei porumbițe și ridicat prin doctrina acestor aripi la înălțimi, îl întâlnește (pe Hristos) nu dedesubt, ci în aer, și în înțelegerea spirituală a Scripturilor”<footnote P. G. XIV, col. 1302C. footnote>. Deci, în acest caz, „extazul” însoțește pătrunderea în înțelesul mai
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
In Canticum canticorum, omilia a IX-a, P.G. XLIV, col. 1008D. footnote>, „soră (ἀδελφή)”<footnote Ibidem, col. 1008D. footnote>, „soră a Domnului (ἀδελφή τοῦ Κηρίου) prin duhul înfierii”<footnote Ibidem, omilia a IV-a, P.G. XLIV, col. 841C. footnote> sau „porumbiță (περιστερά)”<footnote Ibidem, omilia a IX-a, P.G. XLIV, col. 1008D. footnote>, ca simbol al nerăutății și al curăției. Pentru a ilustra însă purificarea sufletului, Sfântul Grigorie revine la analogia cu aurarul. Așa cum aurul contrafăcut trebuie să sufere multiple purificări
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
necesită un efort considerabil, și perspectiva Părinților Capadocieni, care susțineau că Dumnezeu covârșește puterile omenești. Poziția Sfântului Grigorie este oarecum legată, aici, de comentariul său la cartea din Biblie, Cântarea Cântărilor 5, 2: „Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbița mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă și părul ud de vlaga nopții”. Iată cum comentează Sfântul Grigorie (7)<footnote Or., 11 (422.4. sq.); v. Anthony Meredith, op. cit., p. 170. footnote>: „Interpretarea noastră te va ajuta să
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit pe lume decât copil în ziua aceea ai văzut
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
să știi tu: cînd cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale plutesc în carnea roșie a ochilor tăi, numai cuvintele vin să mă apere: că tu nimic nu poți, dar nimic, drăguțule! la fereastrî porumbiță temătoare din cîmpii nu știam că și aicea o să vii parcă martoră de-a pururea să fii cum îmi pun eu fața pe ferestre ca să văd dacă la locu-i este într-o de neînțeles de poveste. surioară aprig visătoare cu
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile. - N-o să pățească nimic. Rămîn. În curînd vor defila crini, vor gînguri porumbițe albe, în curînd te vor sugruma chiar ele, aureolele. Fereastră romană Pentru Marian Papahagi Mă uit la fereastra romană întredeschisă, la dreptunghiul de piatră prin care, prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și pinii și laurii
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
rîndunele aducătoare de primăveri? Sau porumbeii, populație cu care piațetele unor orașe ca Veneția, Parisul sau Tel-Avivul sînt atît de familiarizate? Haide să zăbovim puțin asupra mult alintatelor zburătoare. "Copilul meu cînd era mic gîngurea tot timpul ca un porumbel". "Porumbița mea, ce dulce ești!" "Se giugiulesc toată ziua, ca doi porumbei!" Era o plăcere să-i vezi în cuibul lor de porumbei". Nu voia să mănînce mai nimic, ciugulea doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
tot timpul ca un porumbel". "Porumbița mea, ce dulce ești!" "Se giugiulesc toată ziua, ca doi porumbei!" Era o plăcere să-i vezi în cuibul lor de porumbei". Nu voia să mănînce mai nimic, ciugulea doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
pot să uit ceea ce mi-a povestit cîndva o bună cunoștință care aflase despre o anume întîmplare de la altă cunoștință, aceasta, la rîndul ei, evocînd nenorocirea a cărei victimă fusese chiar propria ei mamă. Se pare că în jurul ouălor de porumbiță se formează după un timp un strat de ciupercuțe aproape invizibile cu ochiul liber, fecundat, dacă pot să mă exprim așa, de o sumedenie de microorganisme ce atrag la rîndul lor niște specii parazite foarte periculoase. Potrivit celor istorisite, aceste
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
cu degetul înspre stocul de geamantane: sus, sus de tot, trona peste ele în nemișcare, ca o omidă uriașă, un porumbel, arborînd, mi s-a părut mie, cum îl privam de jos în sus, un aer sfidător și trufaș. Dar porumbița, căci asta s-a dovedit a fi, nu era singură în mijlocul dezordinii prăfoase peste care stăpînea ca o regină a unui miniatural regn vegetal intrat în semi-putrefacție: alături de ea se afla, imobil, gălbior, emoționant și deja împăroșat, puiul ei. Ce
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]