338 matches
-
celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine-nțeles că aici și acum. Când crezi că o să ți se mai ofere un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
PARTEA I RĂZBOIUL CU ÎNTUNERICUL DIN OCHI, CU LIPSA VEDERII Scopul: REDOBÂNDIREA VEDERII Partea întâi cuprinde jurnalul suferințelor, al tratamentelor aplicate și al rezultatelor obținute. - Nu mai văd cu ochiul meu cel stâng. - Du-te imediat la doctor. Au strigat poruncitor la mine, membrii familiei mele. Și am plecat la medicul de familie, care mi-a dat o trimitere către medicul specialist oftalmolog, la Policlinică. La Policlinică, după o așteptare de câteva ore, mi-a comunicat asistenta de la cabinet, să vin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor creaturi nu ar fi la discreția celor care o capturaseră. Von Streinitz sesizează totodată că necunoscuta vorbește fluent germana, fără accent, ca o nativă. Privește atent chipul cu trăsături fine, puțin înăsprite, care arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mele din valiză, m-am uitat la Rică, acela din urma mea. Făcusem cunoștință, era tot ieșean. Cu un glas gros, mi-a spus: - Hai totuși să le băgăm în valiză. A răsunat apoi un glas aspru, pătrunzător și parcă poruncitor: - Încolonarea!! Naiba s-o ia, pe atunci nu știam că aceasta însemna o poruncă de la patria-mumă. Ce să-i faci, pe atunci eram niște cai tineri, nepuși încă la hamul greu al vieții ce ne aștepta. În ziua aceea de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram strângând pleoapele și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în gură și mi se plimba pe limbă. îl mestecam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noi, în mod obișnuit, o folosim pentru lectură, pentru a fi interogat în prezența unor specialiști de mare clasă care îți vor hotăra soarta în nu prea multe minute. Aproape fără să facă o pauză, Patru adăugă pe un ton poruncitor celor ce-i erau, în mod evident, subalterni: - Duceți-l la podium! Această parte a cuvântării avea prea puțină, sau de loc, legătură cu realitatea - după părerea lui Gosseyn. Cum era condus, se mișca fără a opune rezistență, pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat cu pudră (când se uita în oglindă, își lăsa colțurile gurii în jos, ca un pește), Stein îmi spunea poruncitor: „ei, să mergem“; și, spunând aceasta, își desprindea cu greu ochii din oglindă, pornind-o apoi rapid spre ușă și coborând cu atâta rapiditate pe traversa roșie a scării, încât abia puteam să țin pasul cu el. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici, și atât de târziu venit, nu-și putea permite să se lase pradă dezordinii... Spectacole văzute : Hughenoții, Moartea lui Wallenstein, Egmont. Găsit altă locuință, cu intrare separată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acest atac nu izbuti la nimic. {EminescuOpXIV 125} Progresele și cuceririle romeilor în anii 1257 și 1258. Dificultate și mai mare a fost pentru romei lepădarea de dânșii a unui trădător ce l-au fost câștigat. Mai sus-pomenitul bulgar Dragota, poruncitor părții de oaste din ținutul Melenik, împins de ură națională contra romeilor și având antipatie contra împăratului, pentru că socotea a nu fi răsplătit îndeajuns din partea acestuia pentru meritele sale, uneltea în gândul său trădare, strânse oști pe sama sa, câștigă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici atunci când așa-numiții "potlogari fără de căpătîi" se pregăteau să dea năvală orașului în toată regula; ba încă maltrată și necinsti pe influentul agă de ieniceri Hasan, care-l mustrase pentr-o asemenea neîngrijire nelavreme. Acest agă și Ewrenos beg, poruncitor călăriei europene, trecură cu trupele lor la Musa, îi deschiseră porțile Adrianopolei și sfârșiră lupta fără lovitură de sabie, care în urma trecerii cu grămada a trupelor nu se-ncisese în mod serios. Astfel Suleiman, căruia nu-i rămăsese credincioși decât trei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și apoi a pus din nou nasul în pământ. Duelul lui cu mine era mai important decât toate jucăriile și feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise nerăbdarea și în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și serile lungi de vară, e vocea fericirii depline pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În pernă ca să adoarmă la loc, fiindcă timp de o clipă avusese impresia că abia s-a Întors acasă, obosită de atîta dans și nu voia altceva decît să se culce. „Mămico“, Îi spunea el, cutezător, cu un strigat aproape poruncitor, deși abia șoptit și pe un ton de glumă, căci Îndemnurile Vilmei din pragul ușii Îl făcuseră să prindă curaj. Susan Începea să-și dea seama că se făcuse ziuă, dar, profitînd Încă de faptul că nu deschisese ochii, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să lase jos bagajele și să Încerce să-i aline durerea și s-o smulgă din brațele doamnei, În sfîrșit Juan Lucas puse capăt acestei fraternități nedorite; Își desfăcu brațele nervos, trecuseră cîțiva ani de cînd nu se auzise glas poruncitor În palat, Susan Îl admira: pune geamantanele la locul lor, te rog, ai grijă să nu zgîrÎi pielea; urcați acum și ajutați-ne să aranjăm lucrurile; iar dumneata termină cu plînsul, te rog. Nu știa cum o cheamă și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un alb strălucitor și-a redobîndit aspectul caracteristic, care le face atîta plăcere prietenilor și dacă e rotofei nu Înseamnă că e nătăfleț sau efeminat, sau papă-lapte, rotofeiul știe să-și impună voința În cercul lui de prieteni și e poruncitor și Îngîmfarea lui de rotofei cam apucat, dar fidel, l-a făcut să cîștige stima bărbaților cu glasuri virile care-l invită și-l iau cu ei și el le pregătește aceste piscosauers, fără să-și piardă niciodată umbletul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iuniat, murmură pierdut. Își dă cu pumnii în cap: — Din vina mea, pentru că am fost un dobitoc! Asinius Gallus rânjește. Bine măcar că recunoaște. Își dă jos picioarele. Se duce spre Libo și-l apucă de mâini: — Hai! Calmează-te! rostește poruncitor. Scribonius geme și gesticulează frenetic în continuare: — Dacă nu l-aș fi eliberat ca un bou pe taică-său, sau l-aș fi lăsat să devină peregrin deditic... Gallus ia loc lângă el și grăiește încruntat: — Cei ce intră în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un moment, apoi o expresie de gândire superioară îi apărea pe chip, ca o rază de soare. Această expresie avea o calitate anume, care se regăsea în ceea ce urma să spună; chiar dacă nu voia decât să ceară pe un ton poruncitor încă un nimbu-pani, o făcea de parcă fi fost ultimul cuvânt care trebuia spus în acea problemă. Atât de izbitor era acest tic facial, încât treptat, Privett-Clampe își câștigă reputația unui bărbat de o inteligență pătrunzătoare. Deși poate că nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la dânsul, mirat parcă de vorbele lui, și nu mai întrebă nimic. Ridicând însă ochii și văzând iar spânzurătoarea, se retrase câțiva pași ca în fața unui vrăjmaș amenințător. În aceeași clipă, pe cărarea dinspre sat, răsună un glas aspru și poruncitor: ― Caporal!... Gata, caporal?... ― Gata, domnule locotenent! strigă caporalul, întorcîndu-se, cu mâna la cozoroc. Locotenentul, în ulancă strânsă pe corp și cu guler de blană sură, venea foarte grăbit, aproape alergând, și vorbind mereu: ― Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
caz, o citație pe divizie e asigurată fericitului care îl va nimici! își zise, întorcînd spatele telefonului. Oare cine va fi norocosul?" În suflet un glas îi răspunse că el trebuie să fie. Încercă să-l înăbușe, dar glasul deveni poruncitor. Atunci îi fulgeră prin minte: dacă ar avea el norocul să spargă reflectorul rusesc și dacă, drept recompensă, ar fi citat sau decorat, ce ușor și cu câte șanse de izbândă s-ar putea duce la generalul Karg! Ideea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
închipuit; apoi, după un răstimp, adăugă cu o tremurare de frică: în orice caz eu nu vreau să știu nimic... nimic... Eu mă spăl pe mâini... Apostol Bologa se sculă liniștit și vru să iasă. Klapka se repezi la el poruncitor: ― N-ai să pleci nicăieri! Am să te împiedic eu!... Sunt comandantul tău și te voi opri cu forța! ― Poate că vrei să mă denunți? întrebă Bologa apăsat, privindu-l adânc. Să știi că am să mă împușc, dacă... Cuprins
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a mai pomenit atâta umanitate în vreo armată de când e istoria? Și totuși pe noi ne acuză dușmanii de barbarie!... Ce lume! Ce nedreptate! Tocmai în clipa aceea aghiotantul se furișă iarăși înlăuntru. Generalul își curmă reflecțiile și-i zise poruncitor: ― Ia notă că locotenentul Bologa va fi repartizat la coloana de muniții! În vreme ce aghiotantul scoase un carnet de însemnări Apostol Bologa se uită la toți pe rând, rugător, întîlnind însă pe toate fețele aceeași compătimire, scăldată doar în zâmbete diferite
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
locotenentului. Îi răspunse liniștit și chiar îl pofti să șază. Groparul se uită să vază dacă toate sunt în bună ordine și dădu peste Ilona, care se apucase să scormonească în foc cu mare râvnă. ― Ilona, aide, șterge-o! zise poruncitor, încruntînd sprâncenele. Ce mai cauți aici? Altă treabă n-ai decât să stai pe capul domnului locotenent? ― Parcă eu de dragul dumnealui stau! mormăi fata, ursuză, fără să se întoarcă. ― Aide, aide, lasă vorba! făcu groparul serios, până ce se închise ușa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se uită la el totuși ca la un necunoscut și în același timp mirîndu-se că a fost în odaie și nu l-a văzut. Vru să-l întrebe ceva, dar pe când i se năștea în creieri întrebarea, un gând nou, poruncitor, îl sili să mormăie: ― Potrivește-mi patul, Petre, și trage-mi cizmele să mă odihnesc un ceas... numai un ceas... că peste un ceas trebuie să... Trăgîndu-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu înțelese nimic. Îi umbla prin minte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
afară, departe, cu o expresie imobilizată de o teamă chinuită. Bologa se credea dator să-i spuie ceva, dar o frică nelămurită parcă-i strângea gâtul ca un laț. În cele din urmă izbuti să rostească cu o voce aproape poruncitoare: ― Ilona... Fata, ca și când atâta ar fi așteptat, răspunse cu o privire întunecată și apoi o zbughi afară, trântind ușa, alergând undeva, să-și ascundă inima. ― Fac și eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezând că Apostol ceruse fetei să le
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]