521 matches
-
vă rog! Tekla fu cât pe ce să o scoată pe asistentă afară din biroul său, ca să poată medita în continuare cu ochii pironiți pe grupurile adunate la baza clădirii Lojei. Renunță. - Sarika, tu ai progenituri? Femeia măruntă și veșnic posacă ridică privirea surprinsă. Cercetătoarea nu fusese niciodată interesată de altceva decât de rapoarte, misiuni și consfătuiri. Dacă îi adresa vreodată un cuvânt, acesta se limita la atribuțiile care îi reveneau ei în calitate de asistentă, singura asistentă a Lojei care îi suporta
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
Mihăilescu cu ale sale cinci minute Parte de carte, scriu când am finalizat vreun proiect, scriu când sunt răvășită, scriu când sunt îndrăgostită... Scriu mai tot timpul. Singură. Contrar a ceea ce mulți își închipuie, singurătatea nu este nici tristă, nici posacă, pentru că în adevărata singurătate există și dorință: sufletul, rațiunea și trupul lucrează împreună. Că este sau nu o alegere, singurătatea proiecteză Ego-ul, în lacrima propriei impotențe, care judecă mai tot timpul, subliniază cele mai mici imperfecțiuni; dorința strălucește, răspândește bună
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
tei. Dorința pe care o afirmă Crișu Dascălu e de revizuire a propriului fel de a gândi, în mansardă. Încete ore se risipesc în final, sub privirea poetului, ca în Privesc orașul furnicar: „Termite lungi târau întinderi, / Supt saltul stelelor, posac, / Sticloase semne, stând altminteri, / Într-un același sarcofag. // Dar truda, prinsă de lumina / Căzută-n văzător baraj, / Se-ngroașă alb într-o vitrină, / Printre mulțimi, în ermitaj”. Poezie cerebrală, de o muzicalitate care înalță ideea. Aceasta este pe scurt trăsătura
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
zilnic pe lângă o școală și mă uit cum coboară din mașini, obezi, exagerat de umflați. Par niște roboți de pe alte planete. Curtea școlii, în pauze este mereu pustie. Niciodată nu am auzit larma aceea din școlile noastre. Toți par bolnavi, posaci, triști, i-a îndobitocit calculatorul, televizorul, multă mâncare și sedentarismul. Îndată se va întinde obezitatea asta și la noi pentru că sedentarismul deja s-a instalat, iar alimentele aduse dinafară țării, sunt la fel ca astea din America. Parcă mănânci poliester
CIND SE PIERDE SANATATEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341372_a_342701]
-
noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cu pașii repezi Șoptesc in lună : Blestemul în vână Să îți rămână De nu te lepezi! Cu norii păgâni Îți strig o ploaie -N sentințe greoaie De ropot văpaie : Să scuipi în sâni! Cu ochii posaci, În cercuri șapte Te-nconjur in noapte Cu trâmbițe șoapte, De nu te desfaci! Cu gânduri chingi, Visarea îți strâng În urletul stâng De-amor nătâng, Până te stingi! Te mângâi stâncă Și frunze lacustre. Cu simțuri austre Chiar el
ORGOLIUL TĂU de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342133_a_343462]
-
E zăduf și din văzduh cade puf și strigă uf! când o zână tinerică, cu ochi verzi și gura mică spune-un basm despre-un copac ce creștea pe lângă lac. Și spunea și de-un brotac, mai rotund și cam posac ce aștepta din balta seacă să-i tot vie o brotacă. Dar prin bălți erau brotaci mai semeți, tineri ortaci, și brotacei din cel lac i-a ajuns un simplu oac! Si-a plecat lăsând sărac pe acel bătrân brotac
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
simplu oac! Si-a plecat lăsând sărac pe acel bătrân brotac... Și spunând povestea-ntreagă toți aleargă să se dreagă în cel lac unde-un brotac se tot leagănă-n hamac fără oacă fără oac ! Morala: Într-o lume-așa....posacă O brotacă-i tot brotacă. Leonid IACOB Referință Bibliografică: în Împărăția Oac / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 926, Anul III, 14 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
să se stabilească acolo și și-au făcut bârlogul într-o mică peșteră de lângă un lac alpin. Veni iarnă cu zăpadă și ger, cu viscol și nămeți. Pandelaș al nostru, cu gândul la hibernare, moțăia tot timpul și deveni din ce in ce mai posac și mai ursuz. Raisa, în schimb, nu mai putea de-atâta fericire. Frigul o făcea să se simtă bine. Ca acasă la Cercul Polar! De data aceasta, ea a fost cea care i-a găsit leacul nefericitului soț. A făcut
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
obicei naviga singur. Uneori, când era mult de lucru si străbatea o distanța mai mare, mai angaja câte un membru-doi în echipaj. În general, pentru afaceri mici și distanțe mai scurte, pe corabie erau numai căpitanul și motanul. Panait, cam posac nu prea era prietenos cu Ispas, iar acesta speriat de imesitatea apei stătea mai mult în cabină, cocoțat pe patul marinarului unde visa la căsuța cu pridvor din Braila și bunătățile culinare pe care i-le oferise fosta stăpână. Totuși
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Îi venea să plângă adeseori, din nimic, numai la gândul că este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s‑a tânguit la nimeni. Era mândru și orgolios. Suferea și se retrăgea în sine tot mai mult. Devenea tot mai posac și mai puțin interesat de ce se petrece în familie. Căuta tovărășia animalelor din curte. Stătea de vorbă cu ele în timp ce le dădea să mănânce ori le adăpa. Când pleca la câmp, era fericit. Țesăla cele două vaci în fiecare zi
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
de clipe derulări desfășurări ecuatoriale zilnice mono.tone rotații în jurul cozii lui dar.vină umplute cu mierea plăcerii și amărăciunea durerii și te întrebi ce joc le aduce față în față într-o ciornă de ceață *** ambivalența dihotomică a omenirii posace pendul efe.meric nu.meric între vreau și nu vreau între dor.ire și satis.facere a.pro.ape apucă.turi pre.vizibile de cim.pan.zei gladiatori flămânzi sclaviți în templul lui Li.Bi.Do dansând fermecați de mrejele
POEM HIERATIC XXXIII = DRAGO.STELE SAU METAMATICA UNIRII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344127_a_345456]
-
autobuz. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia... Astăzi se observă de la distanță că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută. - Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă. - Bine..., răspunde el posac. E clar că nu e bine deloc. Ce poate să fie bine? - Ești trist pentru că a pierdut echipa dumitale favorită? tatonez eu terenul, mai mult în glumă. - Da' de unde..., am jucat pe treizeci de buletine. Cu echipa mea am mers
SCHIŢE UMORISTICE (45) – APĂ DE PLOAIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377373_a_378702]
-
în bătaia vântului, lăsând impresia că totul coboară încet la vale. Ceru-i alb, ca o foaie neatinsă; alb și liniștit, cer de cer, o zi cât veacuri, plină de povești încă nespuse! Ziua ce taie muntele își ia cursul posac, făcâdu-și loc printre troiene albicioase. Uităm aici o frântură de alb (real), și așa am pierdut albul (realul) în zăpadă. Muntele tot vine, apa curge ca-ntotdeauna. Albu-i alb, ca-ntotdeauna și el. Alb de ceară prin care toate, noi
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea-i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori, E zâmbet născut de-ai iubirii fiori, Din cărți furt tăcut de uitate comori. Răsfăț e desprins din
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378621_a_379950]
-
să mă înalțe-n zbor Sufletul e tânăr chiar nemuritor, Trunchiul se îngroașă îi tot cresc inele, Într-o bună zi am să trec prin ele... Să nu spui adio, crengile se pleacă Lumea e-n derivă și tot mai posacă Coarda încă doare m-au lovit în ea, Dar... pun pelerina pentru vreme rea! 11.02.2017 foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Pelerina / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi
PELERINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379977_a_381306]
-
Îi venea să plângă, adeseori, din nimic, numai la gândul că este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s-a tânguit la nimeni. Era mândru și orgolios. Suferea și se retrăgea în sine tot mai mult. Devenea tot mai posac și mai puțin interesat de ce se petrece în familie. Căuta tovărășia animalelor din curte. Stătea de vorbă cu ele în timp ce le dădea să mănânce ori le adăpa. Când pleca la câmp, era fericit. Țesăla cele două vaci în fiecare zi
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
sau vreun kil de tulburel. Era greu, e greu și-acum, însă nimeni n-a murit Și pot spune fără jenă că deși eram săraci, În acele vremuri parcă eram mult mai fericiți, Azi progresul , bunăstarea, a făcut mai mulți posaci. Citește mai mult M-am născut în alte vremuri, într-un secol zbuciumat,De războaie mondiale și de început progres...Seara învățam la lampă și nespus m-am bucurat,Peste ani când la lumină am avut și eu acces.De-
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ouă, sau vreun kil de tulburel.Era greu, e greu și-acum, însă nimeni n-a muritși pot spune fără jenă că deși eram săraci,În acele vremuri parcă eram mult mai fericiți,Azi progresul , bunăstarea, a făcut mai mulți posaci.... VI. PE CEL CE PLEACĂ-N CERURI, N-AI VOIE SĂ-L URĂȘTI., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015. A plânge pentru semeni, nu este-o-ndatorire, Nu te obligă nimeni o moarte să
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Mihaela Tălpău) Din copilăria-mi simplă eu n-am fost ce alții erau lângă mine; în ochii mei avea un rost ceea ce altora nimic le spune; în pasiune fără leac m-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veac Suferințele-mi posace le-am adăpat din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen
Ă de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381355_a_382684]
-
-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - ... Citește mai mult În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-i monotonă.Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă,Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă;O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală -... XVII. ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
lovitură, pornim iar contraatac, Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
lovitură, pornim iar contraatac,Ne luptăm cu dulci himere-n traiul nostru cel buimac,Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac.Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac,Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac,Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanacOri primim, de la natură-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Mihaela Tălpău) Din copilăria-mi simplă eu n-am fost ce alții erau lângă mine; în ochii mei avea un rost ceea ce altora nimic le spune; în pasiune fără leac m-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veac Suferințele-mi posace le-am adăpat din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]