521 matches
-
de unde a plecat armata și unde s-a întors regele) este aproximativ aceeași, indiferent de ruta aleasă, pe la Turnu Severin sau prin Sibiu. Adeptul acestei locații a fost Nicolae Iorga. El considera că bătălia a fost purtată „în cazanul de la Posada, pe drumul Câmpulungului”. Plasarea bătăliei pe Valea Prahovei este motivată în principal de trei argumente, în opinia cercetătorului Florian-Nicu Smărăndescu. În primul rând, consideră că presupusa participare a tătarilor la acest conflict ar fi trebuit să se petreacă astfel încât lui
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
eu însumi i-am văzut în anul 1575, venind din Turcia, dincolo de orașul Gherghița, la două zile de drum de Sibiu, oraș în Transilvania, dincolo de munți”". Cercetătorul consideră că este vorba despre schitul numit în popor „Trei Lespezi”, aflat în Posada Prahovei și refăcut de către Cantacuzini în 1661. De asemenea, locația corespunde și distanței de două zile călare față de Sibiu. Nu în ultimul rând, într-o diplomă din 13 decembrie 1335, către Nicolae Radoslav, regele menționează cum, "„cu ajutorul lui Dumnezeu, se
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi. În mod treptat, sub conducerea "dinastiei Árpád" statul maghiar (fiind în vecinătate) s-a alăturat civilizației vest-europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria și-a pierdut controlul hegemonic asupra Valahiei în urma bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, dintre voievodul român Basarab I și regele Carol Robert de Anjou. Ulterior, pierdu și controlul celei de a doua țări românești, Moldova în 1359. Un moment culminant în istoria Ungariei îl constituie domnia regelui Matei Corvin
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
Ελληνική"). În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau numite de către cancelariile bizantine "Ungro-Vlahia" ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin "horepiscopi" (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior "prezbiteri" trimiși de "perihoreții" (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la Vicina. Când cnezatele dintre Carpați și Dunăre s-
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ales și i-a făcut sieși și Romeilor" (bizantinii) "dușmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau "misieni", iar acum se cheamă "vlahi". Aceștia, încredințați în nepătrunderea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe cetățile și posadele lor, care sunt și foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva Romeilor." [...] După aceea misienii au început să acționeze fățiș ca niște răzvrătiți." [...] "La început vlahii se codeau și fugeau de răscoala la care
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
premii sau susținând recitaluri: Festivalul „Rock, Folk, Jazz” - Craiova, „Constelații Rock” - Râmnicu Vâlcea, Festivalul „Top Ț” - Buzău, Galele Rock de la Costinești și de la București, „Trofeul Top ’86” - București, „Tim Rock” - Timișoara, „Rock ’92” - București, „Gală S.O.S. Castelul” - Hunedoara, „Posada Rock” - Câmpulung, „Septembrie Rock” - Iași, „Rock Um Knuedler” - Luxemburg, „Sommerfest” - Nürnberg și multe altele. De asemenea, în anii ’80, formația a efectuat numeroase înregistrări audio în studiourile centrale de Radio din București, piese apreciate de public: „Ochii tăi”, „Când sunt
Riff (formație românească) () [Corola-website/Science/318622_a_319951]
-
1559-1747, menționează că cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orașului îl dăduse lui Matei Basarab: "prea luminatul, blagocestivul și de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292)." Din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung își stabilește reședința de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului independent Țara Românească. Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic și administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
În ceea ce privește armamentul din vremea lui Mircea cel Bătrân, preponderente erau arcurile cu săgeți și, în mai mică măsură, săbiile. Cronica bulgară menționează cum în bătălia de la Rovine cerul s-a întunecat de mulțimea săgeților, iar mai târziu, în lupta de la Posada dintre regele Sigismund al Ungariei și Vlad I al Țării Românești, muntenii au folosit săgeți otrăvite. Cronicarul Wawrin menționează și arbaletele, iar cronica bulgară lăncile. Potrivit lui Chalkokondyl, pavezele (scuturile) românilor erau asemănătoare cu cele ale tătarilor, probabil din lemn acoperit
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
rămâne în stăpânire munteană. Pentru cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când a refuzat să mai fie vasal regelui Ladislau al IV-lea (Cumanul). Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330 și a recucerit-o după victoria de la Posada în același an. Titlul de ban l-a preluat Vladislav Basarab (Vlaicu-vodă, 1364-1372), până când, refuzând să mai fie vasal al regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), cetatea Severinului a trecut din nou sub stapânire ungară în 1365, când Bulgaria, condusă
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
asaltată și înfrântă de hoardele tătare și mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi. Treptat, în timpul "dinastiei Árpád" statul maghiar s-a alăturat civilizației europene. Sub dinastia Angevinilor, Ungaria și-a pierdut controlul asupra Valahiei în urma bătăliei de la "Posada" din 9-12 noiembrie 1330, dusă împotriva voievodului Basarab I de către regele Carol Robert de Anjou. Acesta scapă de furia valahilor (românilor) cu fuga, deghizat în haine femeiești. De asemeni, Ungaria pierde și controlul Moldovei în 1359. Un moment important în
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
concerte la Cazinoul din Constanța. Nu se știe nimic despre modul în care s-a stins relația de dragoste dintre cei doi. Monograful George Oprescu a menționat că Nicolae Grigorescu revenit în România, s-a mutat definitiv din București la Posada în anul 1887 și mai apoi la Câmpina unde și-a făcut o casă. În anul 1907 a decedat și a lăsat întreaga moștenire tovarășei sale de viață Maria Dáncs (Dancu sau Danciu) născută în familia lui Dáncs Gábor si
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
asemenea, sunt prezentate sub formă de flash-back mai multe evenimente din perioada domniei voievodului muntean. La începutul secolului al XIV-lea, o oaste ungară condusă de regele Carol Robert de Anjou intră în Țara Românească, fiind învinsă în Bătălia de la Posada (1330) de oastea română condusă de voievodul Basarab I. În deceniile următoare, din pustiurile Asiei au năvălit înspre Europa otomanii, a căror singură lege era sabia. Ei au cotropit statele aflate în cale și au ajuns în cele din urmă
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România, format din localitățile componente (reședința), Ghioșești, Podu Lung, Poiana și Posada. Este situat în zona de contact a Subcarpaților Prahovei cu prelungirile sudice ale Munților Baiu, extins în lunca și pe traseele de pe stânga râului Prahova, la altitudine, la 52 de kilometri nord-vest de orașul Ploiești. Orașul se află în valea
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
drum se ramifică DJ101S, care duce spre Secăria și Valea Doftanei, precum și DJ101R, care duce spre Breaza, pentru a reveni apoi în același DN1. Prin oraș trece calea ferată Ploiești-Brașov, pe care este deservit de gara Comarnic și de haltele Posada și Valea Largă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Comarnic se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,34%). Pentru 2,56% din populație, apartenența
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,08%). Pentru 2,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Comarnicul era o comună rurală, formată din 9 cătune: Comarnic(Vatra Satului), Poiana, Ghiosești, Podul Vârtos, Podul Neagului, Posada, Podul Lung, Podul Corbului și Secăria totalizând 4365 de locuitori, și aflată în plaiul Peleșul din județul Prahova. Avea o școală mixtă din 1865, în 1892 învățând acolo 161 de copii (din care 35 de fete); două biserici (una în
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
râul Prahova 3 mori, două fierăstraie și 2 fabrici de var hidraulic. Prin creșterea și extinderea localității principale, ea a înghițit mare parte din satele componente, în 1925 figurând în Anuarul SOCEC doar 6 sate: Comarnic, Ghiosești, Podu Cerbului, Poiana, Posada și Secăria. Satul Secăria s-a separat în 1931, formând o comună separată. În 1938 comuna era inclusă în plasa Sinaia din județul Prahova. În 1950, a fost inclusă în raionul Câmpina din regiunea Prahova, iar apoi regiunea Ploiești. În
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
Prahova. În 1950, a fost inclusă în raionul Câmpina din regiunea Prahova, iar apoi regiunea Ploiești. În 1968 a fost declarat oraș și inclus în județul Prahova, având doar cele 5 localități — cea principală, plus Ghioșești, Podu Lung, Poiana și Posada. În orașul Comarnic se află (1661-1675, cu refaceri în 1798 și 1819), monument istoric de arhitectură de interes național, aflat în localitatea componentă Posada. În rest, alte douăzeci și trei de obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
în județul Prahova, având doar cele 5 localități — cea principală, plus Ghioșești, Podu Lung, Poiana și Posada. În orașul Comarnic se află (1661-1675, cu refaceri în 1798 și 1819), monument istoric de arhitectură de interes național, aflat în localitatea componentă Posada. În rest, alte douăzeci și trei de obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul dintre ele este clasificat ca monument memorial sau funerar: o cruce de pomenire, din piatră
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul dintre ele este clasificat ca monument memorial sau funerar: o cruce de pomenire, din piatră, datând din 1741, aflată la marginea șoselei spre Sinaia, în localitatea Posada. Celelalte sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul urban (mijlocul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea); casele cu parter comercial Al. Negulescu (1879), Ticu, Iancu Comșescu (1890), Anica Bunghez, Marian Năsulea (1900), Bădiceanu, Ion Voiculescu (sfârșitul secolului al XIX
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
de munte se leagă și o parte din saga familiei Bibescu. Martha Bibescu a iubit aceste meleaguri, fapt pentru care și-a construit o reședință pe domeniul pe care familia îl deținea la Comarnic care astazi găzduiește actualul Muzeu Cinegetic Posada.
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
gospodării familiale) rurale, ca ulterior, în Antichitatea târzie, împărțirea imperiului și valurile de popoare migratoare, să fi provocat regruparea populației în „fossatele” (localități întărite) din „sapos” (hinterlandul de dealuri și munți, mai ușor de apărat, si ulterior denumit de Slavi „posade”. Denumirea „vlahi” („Βλαχοι”, „Власи”) a fost folosită de greci și de slavi, fiind preluată de la germanici care o folosiseră anterior (sub vorma "Walh") pentru a desemna celții și romanicii, inițial însemnând „străin”. Cuvântul "Walh" stă și la originea cuvintelor Valonia
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
apa Oltului și se unesc toate la Valea Genunei, care este mai sus de Câineni”. Tot pe acest drum ancestral, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, a încercat să cucerească "Terra Transalpina" a lui Basarab I, însă în bătălia de la "Posada" (localizată pe lângă Titești) este învins. Lupta s-a dat între 9 noiembrie și 12 noiembrie 1330. Această dată de "12 noiembrie 1330" rămâne memorabilă pentru națiunea română, fiind data nașterii Țării Românești. În cadrul vestiigilor arheologice se încadrează și fostul fort
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
maghiară a pătruns în Țară Românească prin regiunea Severinului pe care a ocupat-o și l-a instalat pe banul sau, apoi a traversat Oltenia și a ajuns la cetatea Argeșului. Între 9-12 noiembrie 1330, s-a desfășurat Bătălia de la Posada. Ghizii români puși la dispoziția regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. Odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă, ungurii sunt atacați și zdrobiți de către mulțimea românilor
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
armatei maghiare a fost foarte probabil prin Culoarul Rucăr-Bran, cel mai important drum de comunicare între cele două versante ale Carpaților în momentul respectiv. Drumul de-a lungul văii Oltului a fost intens practicat abia în perioadele următoare. De aceea, Posada, locul unde Basarab a învins armata regelui maghiar, trebuie plasată undeva pe acest traseu, de la cetatea Argeșului către Bran. Vestea înfrângerii regelui maghiar a ajuns și la urechile Papei Ioan al XXII-lea, care, într-o scrisoare din august 1331
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania episcopului Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul Național de Artă al României din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea P.S. Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]