1,105 matches
-
Exemple: 3. Înaintea unui atribut adjectival la plural, se înlocuiește articolul nehotărât "des", în registrul de limbă elevat: "Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses" „A cumpărat trandafiri frumoși”. Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de cele ale pronumelui posesiv: Observații: Formele adjectivului demonstrativ: La substantivul precedat de adjectiv demonstrativ se pot atașa particulele "-ci" sau "-là" (în scris prin cratima). În principiu prima indică apropierea, a doua - depărtarea: "cette balle-ci
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
înlocuiește articolul nehotărât "des", în registrul de limbă elevat: "Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses" „A cumpărat trandafiri frumoși”. Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de cele ale pronumelui posesiv: Observații: Formele adjectivului demonstrativ: La substantivul precedat de adjectiv demonstrativ se pot atașa particulele "-ci" sau "-là" (în scris prin cratima). În principiu prima indică apropierea, a doua - depărtarea: "cette balle-ci" „mingea această (de aici), "cette balle-là" „mingea aceea” (mai
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi „Mașină asta e a mea”. Locul pronumelor personale este prezentat în secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
s’en aller" „a se duce”: "Je m’en vais" „Mă duc”. Privitor la locul acestor pronume, vezi secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa din articolul Sintaxa limbii franceze. În franceză, formele pronumelor posesive sunt diferite de cele ale adjectivelor posesive (vezi mai sus secțiunea Determinanți abstracți) și sunt aproape totdeauna precedate de articol hotărât: Exemple în propoziții: "Notre appartement est plus grand que le leur „Apartamentul nostru este mai mare decât al lor
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
m’en vais" „Mă duc”. Privitor la locul acestor pronume, vezi secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa din articolul Sintaxa limbii franceze. În franceză, formele pronumelor posesive sunt diferite de cele ale adjectivelor posesive (vezi mai sus secțiunea Determinanți abstracți) și sunt aproape totdeauna precedate de articol hotărât: Exemple în propoziții: "Notre appartement est plus grand que le leur „Apartamentul nostru este mai mare decât al lor”, "Utilise ta serviette, pas la mienne „Folosește
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Arthur Richman care a mărturisit că DiMaggio îi spusese că totul s-a năruit după călătoria în Japonia. Deși Marilyn declarase că vrea să se oprească ea intenționa să își continue cariera. Prietenii au afirmat că DiMaggio a devenit foarte posesiv și că o persecuta pe Monroe în timp ce aceasta se depărta din ce în ce mai mult dorințele lui. După filmarea celebrei scene cu ridicatul fustei din "The Seven Year Itch", Billy Wilder își amintește de privirea "stupefiată" ce se putea citi pe fața lui
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
persoanei și este folosit, în general, ca formulă de adresare față de învățați și funcționari guvernamentali cu ranguri înalte, cum ar fi "bei" sau "pași". Acesta poate indica, de asemenea, o funcție precisă ca "hekim efendi", medic-șef al sultanului. Forma posesivă "efendim" (stăpâne) este utilizată de servitori, atunci când răspund la telefon, și poate fi un substitut pentru „mă scuzați” în unele situații (de exemplu, atunci când ceri cuiva să repete ceva). În perioada otomană, titlul folosit în mod obișnuit în adresarea către
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
la ziče" „le zice (lor)”, "lʼ-a vezut" „i-a văzut”. Formele pronumelui reflexiv: Exemple în propoziții: "i̭elʼ vút-a åsiri cu sire" „ei aveau măgari cu sine”, "omiri åv âș ńivele zapustit" „oamenii și-au părăsit câmpurile”. Formele pronumelor-adjective posesive sunt destul de diferite în funcție de graiurile principale. În graiurile din sud: În graiul din Žei̯ân: Observații: Pentru apropiere, formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Formele de depărtare: Genitiv-dativul se formează în general analitic (exemplu "lu ța" „acelei”), dar în Žei̯
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Rolurile principale au fost interpretate de actorii Radu Beligan, Irina Petrescu, Toma Caragiu și Mircea Crișan. Filmul este o comedie lirică și ironică, în care o tânără chimistă, dându-și seama că nu mai poate continua relația cu un individ posesiv și egoist, dialoghează cu un personaj imaginar care este chiar propria sa conștiință și pe care îl numește „șeful sectorului suflete”, dar care seamănă leit cu un meteorolog inteligent și spiritual pe care l-a cunoscut cândva. Nemulțumită de relația
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
chiar propria sa conștiință și pe care îl numește „șeful sectorului suflete”, dar care seamănă leit cu un meteorolog inteligent și spiritual pe care l-a cunoscut cândva. Nemulțumită de relația ei cu Horațiu I. Horațiu (Toma Caragiu), un individ posesiv și egoist, tânăra chimistă Magdalena (Irina Petrescu) se gândește să realizeze o schimbare în viața sa. Într-o seară de septembrie, ea își imaginează o discuție cu propria sa conștiință care seamănă leit cu Gore (Radu Beligan), un meteorolog timid
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
adjectivul feminin (de exemplu "afortunada" - norocosă → "afortunadamente" - din fericire). Această paradigmă este comună limbilor romanice occidentale și poate de asemenea fi găsită în română, în cazul adverbelor precum "actualmente". În spaniolă se folosesc articolele hotărâte și nehotărâte, pronumele demonstrative, pronumele posesive, pronumele interogative, numerale cardinale, numerale ordinale și numerale nehotărâte ca cuvinte determinante, la fel ca în română. Majoritatea lor nu formează un subiect de declinare, dar există excepții care urmează modelul declinării al adjectivelor, precum numeralul "un".
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
în Statele Unite ale Americii prin adaptarea romanului "Rebecca" de Daphne Du Maurier în 1940. Această melodramă exploatează temerile și iluziile unei tinere soții care se mută în Anglia și care trebuie să lupte cu un bărbat distant, o menajeră excesiv de posesivă și mai ales cu memoria fostei soții: frumoasa și misterioasa Rebecca. Acest film a obținut unsprezece nominalizări la Premiile Oscar, dar John Ford a câștigat în acel an pentru cel mai bun regizor. Au apărut unele neînțelegeri între Selznick și
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
-a, cu excepția formelor "yo" și "tú" - pot lua parte la formarea unei construcții reflexive în calitate de pronume reflexive: Pentru persoana a III-a singular și plural sunt folosite că pronume reflexive formele: "se", "sí" precedat de prepoziție și "consigo": 1. Pronumele posesive funcționează că adjective. La fel ca pronumele personale, posesivele au forme accentuate ("mío, tuyo, suyo", etc.) și forme neaccentuate ("mí, tu, șu" ...). Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate ("mí, tu, șu, mis, tus, sus"), preceda cuvântul pe care îl
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
la formarea unei construcții reflexive în calitate de pronume reflexive: Pentru persoana a III-a singular și plural sunt folosite că pronume reflexive formele: "se", "sí" precedat de prepoziție și "consigo": 1. Pronumele posesive funcționează că adjective. La fel ca pronumele personale, posesivele au forme accentuate ("mío, tuyo, suyo", etc.) și forme neaccentuate ("mí, tu, șu" ...). Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate ("mí, tu, șu, mis, tus, sus"), preceda cuvântul pe care îl determină în calitate de atribut ("mi pañuelo, tu bolso"...), iar formele
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
cuvântul pe care îl determină în calitate de atribut ("mi pañuelo, tu bolso"...), iar formele accentuate se așază după cuvântul la care se referă, după articol sau funcționează că nume predicative: "Él bolso es mío. Un amigo mío"... 2. a) Formele pronumelor posesive b) Formele adjectivelor posesive 3. Formele "șu, suyo" sunt echivalente cu "de él, de ella, de ellos, de ellas, de usted, de ustedes". Pentru evitarea ambiguității, de la caz la caz, se folosesc formule prepozționale: "Șu casă - La casa de él
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
determină în calitate de atribut ("mi pañuelo, tu bolso"...), iar formele accentuate se așază după cuvântul la care se referă, după articol sau funcționează că nume predicative: "Él bolso es mío. Un amigo mío"... 2. a) Formele pronumelor posesive b) Formele adjectivelor posesive 3. Formele "șu, suyo" sunt echivalente cu "de él, de ella, de ellos, de ellas, de usted, de ustedes". Pentru evitarea ambiguității, de la caz la caz, se folosesc formule prepozționale: "Șu casă - La casa de él - La casa de Ud
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
de executat au, de asemenea, sens pasiv: Infinitivul poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitica: Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este așezat după auxiliarul haber. 3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți de genul masculin, singular: Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
proprietatea regentei de la Constantinopol, tot astfel și exploatările miniere de aici au făcut parte din proprietatea regentei Margit din Constantinopol. Toponimicul de Ciclova se presupune că derivă din antroponimul românesc de ciclea, sau slavul ciklo, urmat de un derivat adjectival posesiv cu sufixul -ov, devenind Ciclova. În limba maghiară Chiglobanya sau Siklova, în limba germană Tschiklova sau Csiklova, în limba cehă Čiklava. Din statistica anului 1717 Ciclova avea 166 de case , Răcăjdia 125 și Oravița numai 74. Primii coloniști germani aduși
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele: Acuzativul se formează adăugând "-n", ca la substantive și adjective: mi "eu", min "pe mine". Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând "-a", si se declina că oricare alt adjectiv: ni "noi", nia "al nostru, a noastră". Pronumele ci este foarte rar folosit în esperanto. În general nici nu apare în manuale, iar atunci când este folosit, poate avea o
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
are loc un proces, cel spre care se face o deplasare și cel de la care se face o deplasare. Exemplu: "a házban van" „este în casă” - "bemegy a házba „intră în casă” - "kimegy a házból „iese din casă”. neavând adjectiv posesiv, posesia se exprimă cu ajutorul unor sufixe, unele care se adaugă la obiectul posedat și unul care se adaugă posesorului. Construcțiile prin care se exprimă posesia, posesorul și obiectul posedat fiind exprimate prin substantive, sunt următoarele: Adjectivul calificativ prezintă particularitatea că
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
pe lângă verbe ce exprimă deplasarea către interior) - "bent" sau "benn" „înăuntru” (pe lângă verbe ce nu exprimă deplasarea) - "bentről" „dinăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă deplasarea dinspre interior). Gramaticile limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această categorie sunt incluse și
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]