777 matches
-
este identic cu primul fiindcă aparține aceleiași fotografii al cărei negativ este subumanitatea. O dată învins în prima ipostază, denaturat și trunchiat de lumea sa inumană și a-umană; forțează acum un zâmbet pe o disperare scrâșnită și pe un pesimism posomorât, ca pe ultimele răcniri împotriva apologiei nihiliste. În cadrul „pozitiv”, „omul nou”forțează intenția de a schimba lumea, revizuindu-și într-un fel atitudinea în sensul resemnării și acceptării autonomiei lumii moderne, așa cum este cu imperfecțiunile ei, dat fiind faptul că
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
mai în sus, În lacrimi ne ascund plecarea spre apus. Mi-am pus în geamantan visele frumoase, Și viscol întețit în carne și în oase, În suflet mi-am ascuns micile adieri, Cu noua rugăciune învățată ieri. Râul îmi șoptește, posomorât și greu, Și curg nedumeriri pe trecutul meu. Când capu-mi-ntorc ca să-ntâmpin vântul, De piscul unui gând se spânzură cuvântul. Casa mea sub pleoape-i lumină-n adâncimi, Și cuibul meu de patimi și întunecimi. Un înger îmi trasa drumul
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
oameni? De câte ori îl vedeam un sentiment amestecat cu umor și suferința, mi se năștea în suflet. Avea o parte a ființei lui ce înveselea atmosferă din jurul său, o bună dizpozitie grozavă. Însă avea și momente când apărea la lucru trist, posomorât, însă în tot ce făcea, fie în râu sau în bine, avea ceva comic în ființă lui, puțină bufonerie aș zice, însă era un om cu demnitate. Papă ... îl strigam noi ca să ne mai înveselim. Știa să ne răspundă cu
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
putuse uita. Iar la câteva luni după revoluție, prin vara lui ΄90, când venise într-o scurtă vizită, împins de curiozitatea de a vedea cum stăteau lucrurile, după toate cele întâmplate, și pe meleagurile lui de baștină, Berni îl întâmpinase posomorât, cu aceeași căutătură bănuitoare. Se arăta încercat de teamă din pricina nesiguranței vremurilor noi, deși fiului său, lui Sigi, nu părea să-i meargă câtuși de puțin rău. Se căsătorise, aștepta un copil, iar la fabrică ajunsese ceva mahăr, cu un
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
spuse Comus pe un ton foarte hotărât. Simbinacus își aduse aminte de faptul că procuratorul îi ceruse cam același lucru, adică necesitatea ca din declarații să reiasă că lucrurile s-au petrecut într-un anume fel. -E foarte clar, spuse posomorât Simbinacus. -Știu ce crezi magistre, dar cred că știi...Caiafa se va folosi de faptul că mormântul a fost pecetluit cu pecetea procuratorului și va depune o întâmpinare legatului de Siria ori împăratului. Va spune că o proprietate a statului
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
cam umplut paharul, ne cheamă munții,marea!. Trec zile după zile și săptămâni și luni, Aceleași seci idile, în suflet le aduni. O zi de muncă trece ne-nchipuit de greu, O oră, e cât zece, privim la ceas mereu. Posomorâți, spre seară, spre pat ne îndreptăm Și dimineața, iară oftând adânc, plecăm. Iubita mea soție, mereu cu nervii tari, Muncește ca să fie la CEC, mai mulți dolari, Trudește și oftează: Departe sunt de tine!” În pat când se așează, iar
NE CHEAMĂ MUNŢII, MAREA. . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360020_a_361349]
-
două luni de secetă. Căzuse dimineața, la răsăritul soarelui. Aerul s-a împrospătat și toată vegetația s-a înviorat de parcă se trezea la o nouă viață. Orașul părea mai curat ca de obicei și oamenii mai vioi. Numai Mișu mergea posomorât, îngândurat, fără să se bucure de prospețimea florilor și ciripitul păsărelelor, ce se auzea de prin toți copacii parcului pe care-l traversa el, imediat după ce ploaia s-a oprit și primele raze de soare apăreau timide printre norii risipiți
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TRISTEȚEA UNUI EMIGRANT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tristețea unui emigrant Ne-mprăștiem prin goala libertate crasă, Noi complicii ai unei vremi cu duh posomorât. Acriți și cinici ne-am îndepărtat de casă, Am închis în casă vânt și am pus cheia de gât. Ne-am hotărât să fim și teribil credincioși, Bătrâni avem și fii care se-ngrijesc de toate. Suspină-n val oceanul
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359723_a_361052]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TRISTEȚEA UNUI EMIGRANT Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tristețea unui emigrant Ne-mprăștiem prin goala libertate crasă, Noi complicii ai unei vremi cu duh posomorât. Acriți și cinici ne-am îndepărtat de casă, Am închis în casă vânt și am pus cheia de gât. Ne-am hotărât să fim și teribil credincioși, Bătrâni avem și fii care se-ngrijesc de toate. Suspină-n val oceanul
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359724_a_361053]
-
tot posibilul și că a lăsat numele meu la recepție, să mă grăbesc tare, că nu mai sunt locuri. Devin curios. Mă întreb ce sectă de nebuni se strânge la nici ora 7 dimineața, într-o zi lucrătoare de toamnă, posomorâtă, ca să facă sport. Clubul e plin. Bazinul, sala de forță, și se joacă inclusiv pe terenul de squash. Brusc, uit de oboseală, zâmbetele și entuziasmul tuturor mă încarcă de energie. Sala e plină și imediat după ce am intrat eu, alte
„Ce nebuni se strâng aici într-o zi lucrătoare de toamnă?!” Secta corporatiștilor care transpiră la 6 dimineața () [Corola-blog/BlogPost/338399_a_339728]
-
Tot la câteva zile, când ajungeam la cabinet, o găseam posomorâtă pe secretara mea Gail. Învățasem de ceva timp că asta se întâmplă fie când unul din cei trei copii ai ei se îmbolnăvea, fie când tatăl ei Lamar avea o nouă problemă - și mereu avea câte una - așa că întrebam deîndată
Lamar și neștiința de carte prin uitare () [Corola-blog/BlogPost/338743_a_340072]
-
nu este aici, a răspuns, de data asta, directorul școlii, care se apropiase. - Mai mulți spuseră că îl văzură împreună cu Sara când coborau încoace, a spus nedumerit Dinu Marinache. - Aici nu ajunseră, a roșit Tudor. Marinache a plecat înapoi mai posomorât ca la început: „O să zică al Cârciumăresei că nu sunt în stare de nimic!” I-au ieșit în cale tocmai cei doi verișori, Gelu și Costinel, îngrijorați că o pierduseră din ochi pe Sara. La aflarea știrii că nu a
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
grup de copii germani. Îmi amintesc că ne-au dat pastile de liniștire înainte să intrăm în magazine, pentru că nu eram obișnuiți deloc cu magazinele de tip occidental. În viziunea mea, magazinele comuniste erau negre, gri, întunecate și cu fetze posomorâte, așa că era șocant să vezi culoare, lumină, o mulțime de prodse și oamenii zâmbitori. Atunci din nou, la întoarcerea în România, am simți un mare gol și tristețe, chiar șoc, observând mizeria, griul și tristețea de pe chipurile oamenilor. De atunci
CLIPE TRANSFORMATE ÎN AMINTIRI DE NEUITAT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341239_a_342568]
-
al lui de a face haz și de necaz, reușind să supraviețuiască mai ușor. - Fraților, rupea cineva tăcerea, am auzit un banc din ăla politic, e nemaipomenit vi-l spun și dumneavoastră să treacă timpul mai ușor. La care unul posomorât, în civil desigur, intervenea prevenitor: - Alo, tovarăsul fii atent că eu sunt milițian. Iar cel dintâi dacă avea curaj, răspundea mucalit: - Nu-i nimic, îți spun bancul până-l înțelegi. Cu mult înainte de '89, coadă în spatele unei alimentare pentru aprovizionarea
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
se pare că tocmai aici stă puterea omului, în faptul că nu cedează în fața neajunsurilor umane sau ale împrejurărilor nefavorabile, ca aspiră spre ce este frumos, drept și plin de optimism. Nu de puține ori, în momente grele, sâcâitoare sau posomorâte, eu aud un clopoțel care mi-amintețte de ideea dătătoare de încredere în viață îmbrăcată într-o mare diversitate de forme: după nori se ascunde soarele, după ploaie vine seninul, după noapte vine ziua, nufărul crește din mal, sub pietre se
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
drumului de mai bine de două ore, ne-a însoțit o vreme cum poate să fie mai urâtă, cu vânt, frig, ploaie, cu un cer întunecat, parcă stătea gata să se prăbușească pe noi. Și... interesant, o astfel de vreme posomorâta nu ne-a tulburat starea de bine și de confort sufletesc cu care plecasem de acasă. Mă întrebam, care era explicația și unde se află suportul știrii de bine de care eram stăpâniți. Și am deslușit-o ascunsă prin preajmă
GÂNDURI ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342551_a_343880]
-
prostii acolo și i le mai bagi și lui în cap. Așa arată un tata adevărat? Se aventura și Mamy în fel de fel de aprecieri neortodoxe la adresa lui. Na, că am stricat toată atmosfera cu bingbangul acela, mă gândeam eu posomorât. Norocul meu că, în final, mi-am dat seama că Taty se înțelegea din priviri cu Mamy să mă facă pe mine să cred că s-au supărat. Când colo, amândoi se prăpădeau de râs pe seama mea. Lasă că le
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
cu regina. În zilele următoare, cavalerul o plimbă prin grădinile palatului și prin centrele culturale ale Londrei. Conversară despre scriitorii englezi și despre cântăreți, despre istoria Angliei, despre navigație... Ceea ce o surprinse în acest ținut fu vremea aproape în permanență posomorâtă, cu ploaie și ceață. Într-o seară, pe când mergeau agale pe aleile grădinii, cavalerul îi mărturisi că o place și sub un felinar o cuprinse în brațe și o sărută ușor pe buze. La rândul său, Narcisa îi încolăci brațele
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
noastră, fiindcă te-aleserăm ca simbol al sfintelor iubiri, dar, mai de-aproape, idealul moare, căci nu mai pari zeița frumuseții, ci o soră tristă cu Pământul-rege, cu munți de foc și cu vulcani nebuni, cu dealuri și cu văi posomorâte, dar fără ca lumina soarelui vibrând de veselie să-ți binecuvânteze umbrele fierbinți - o soră-n agonie, deci, și-ntr-un coșmar scâncit, căci norii groși de-acid clorhidric, de bioxid carbonic, de toxic vitriol, îți fac din cerul leșios apocalipsa
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Comus Lucretius pe un ton foarte hotărât. Simbinacus își aduse aminte de faptul că procuratorul îi ceruse cam același lucru, adică necesitatea ca din declarații să reiasă că lucrurile s-au petrecut într-un anume fel. -E foarte clar, spuse posomorât Simbinacus. -Știu ce crezi magistre, se scuză Comus observând nuanța răspunsului primit de la interlocutorul său. Dar cred că știi, continuă Comus Lucretius, ...arhiereul Caiafa se va folosi de faptul că mormântul a fost pecetluit și va depune o întâmpinare legatului
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
pregătit să facă pe ghidul și să îmi prezinte orașul. Plecăm împreună cu mașina. Seară a plouat, străzile sunt puștii și umede. Orașul își trage leneș pătură pe fața-i morocănoasa și, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se în dimineața posomorâta și rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând cu încântare clădiri vechi și piațete somnoroase. Orașul capătă personalitate cu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
noapte se-aprind felinarele-n negru Amurgul zeilor..și marșul funebru. Noapte tristă...mută și-un cer opac.. În lumina obscură ..decor întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind Pe răspântii zei dansează și plâng Cerul flămând de iubire plânge Nori posomorâți s-adună și frânge, Iluziile din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
-i urechea între degete până o simți fierbinte. Puștiul abia își stăpânea lacrimile de usturime și mai ales de frustrare. - Arată-mi și mie ce trebuie să vadă verișoara ta mai mică! Hai, că mă făcuși curios! Cum băiatul tăcea posomorât, bunicul îi eliberă urechea ce plătise scump pentru eroicul ei posesor și îl mai premie cu un bobârnac ceva mai blând, numai cât să își sublinieze tăria cuvintelor de dojană. - Haideți în șatră să vă dea Buna altele, pezevenghilor! Ați
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
o prințesă ca toate prințesele, într-un palat strălucitor, dansând într-o rochie verde brodată cu perle și având ca partener un prinț înalt și frumos. Ah! Suspina Cora și își lua coșul cu ierburi pierzându-se printre copaci, la fel de posomorâtă ca o zi fără soare sau ca o noapte fără lună. De ce trebuia să fie vrajbă pe Pământ? Nu puteau trăi toate făpturile în pace și prietenie? Adună ce adună tristețe în sufletul ei de vrăjitoare până ce, într-o zi
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
se rupe inima, începu el să plângă, am lăsat-o în brațe la maică-sa, se uita după mine... -Lasă-l, măi, nea Bondoace, hai, nu te mai smiorcăi și dă-i înainte... -Și am zis eu, tot e timpul ăsta posomorât, pe șosea nu era nici țipenie de om, împușc țapul, îl bag în sac și mă duc cu el la învățător...la domnu’ Petre, că așa îl chema... <Dom’ Petre, dom’ Petre!?> Și nu răspunde nimeni. Las sacul jos la
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]