289 matches
-
peisajul analizei în care a lucrat mai întâi cu cel al geometriei algebrice în care și-a petrecut restul vieții sale de matematician: Încă îmi amintesc acea impresie izbitoare (în întregime subiectivă, bineînțeles), ca și cum aș fi părăsit stepele aride și posomorâte pentru a mă regăsi dintr-odată într-un fel de "tărâm al făgăduinței" de bogății luxuriante, care se multiplicau la infinit oriunde doreai să pui mâna să culegi sau să cauți. Cei mai mulți matematicieni adoptă o atitudine pragmatică și se văd
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sălbatice și în puținele oaze rămase pentru a-și regenera forțele. Ipostaza anarhicului este cea în care Jünger își închipuia că se află într-o însemnare datată Paris, 9 iulie 1942: Dacă închid ochii, văd uneori în depărtare un peisaj posomorât la marginile infinitului, cu pietre, stânci marine și munți. În fundal, pe țărmul unei mări negre, mă recunosc pe mine însumi, o figură minusculă, aproape trasată cu creta. Acela este avanpostul meu, în apropierea Nimicului acolo jos, în abis, eu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
taur, asinul n-a mai venit spre-asină; Pe uliță nici omul n-a mai oprit femeia; Dormea bărbatul singur în odaie; Dormea soția singură în cotlonul ei (...) Vizir, de zei slăviți, Papsukkal își înclinase chipul său,/ Iar fața îi era posomorîtă. Purta cernite straie și păr lung. Plîngînd s-a dus Papsukkal la Sin, al său părinte, Vărsă lacrimi și-n fața lui Eà, regele: - Iștar, plecată-n Lumea-de-apoi, n-a mai venit. De cînd a coborît Iștar în Țara-fără-cale-ntoarsă, Pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există o ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea zdruncinîndu-i credința în steaua mea. Ce eram eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Tu cine ești? I-am răspuns că sunt fratele lui. - A, trebuie să fii Marin, zise. De ce trebuia să fiu chiar acel Marin? De unde dracu știa? - Hai în casă, zise. - Da tu, zic, cine ești? - Sunt muierea lui! M-am posomorât. Va să zică asta era. Ilie se despărțise de Florica și luase țiganca asta. Am avut o ezitare. Să mai intru sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
regilor, dar a scris și tragedii, unele pline de măreție ca Hamlet, dar altele întunecate, ca Macbeth sau Othello. - Ce înțelegeți prin concepție înaintată? Indirect îi sugeram să-și exemplifice teza. Dar el nu se grăbi să-mi răspundă. Se posomorâse. - Spune, te rog, ai citit clasicii marxism-leninismului? Discuția va fi cu atât mai edificatoare cu cât ne vom clarifica pozițiile. Arta e ideologie și dacă ești de acord cu acest punct de vedere, putem mai ușor să discutăm despre modul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar și acuma era practicant, în așteptare să iasă la pensie notarul bătrân și să-i ia locul. Drept urmare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și cînd ieșe afar-în nărod, tot posomorît căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas-învățătură de la Vasilie-vodă, fiind cămăraș mare la Vasilie-vodă”. Pe nesimțite, am ajuns în fața turnului clopotniță. Pe stema Moldovei citim: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se pot stăpâni, plâng mocnit, iar bărbații sunt posomorâți. Preotul ia copilul repede, îl cufundă în apă de trei ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui; 5. dar spre Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mîniat foarte tare, și i s-a posomorît fața. 6. Și Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mîniat, și pentru ce ți s-a posomorît fața? 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndește la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mîniat foarte tare, și i s-a posomorît fața. 6. Și Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mîniat, și pentru ce ți s-a posomorît fața? 7. Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpînești." 8. Însă Cain a zis fratelui său Abel: "Haidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nimicind curmalii din care se hrănise și s-ar mai fi putut hrăni atâta lume. Rămaseră acum în oază foarte puțini arbori. Trunchiurile cu solzi ale celorlalți erau acum gard și păzeau cucerirea vitejilor atlanți. A doua zi, Auta ieși posomorât din cortul slujitorului Zeului Puterii. La câțiva pași de cort îl aștepta Iahuben, însărcinat să-l însoțească. Iahuben fu mirat să-l vadă trist și după ce se depărtară îl întrebă: - Ți s-a întîmplat vreun necaz? Auta nu răspunse. - Pari
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gazdei fără a-i cere permisiunea. Dacă am obținut-o nu începem să ne sunăm toți prietenii. Deci, folosim telefonul numai pentru o comunicare foarte importantă, care nu suferă amânare, iar convorbirea va fi foarte scurtă. Nu stăm bosumflați sau posomorâți în timpul vizitei. Trebuie să fim veseli, binedispuși și comunicativi. Nu acaparăm discuția, adică nu vorbim numai noi, reducându-i la tăcere pe ceilalți. Nu cădem nici în cealaltă extremă, respectiv, nici nu stăm tăcuți, fără să scoatem vreo vorbă. Nici
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis (Žameluks / Žiameluks / Žemeluks) cu ultimul component însemnând „lumină, strălucire” este semnalată și cu alt element în partea finală: Žeminiuke, pe care îl întâlnim în lit. niũkùs „posomorât, sumbru, mohorât”, niùkti „a se posomorî, a se încrunta”, niũksόti „a fi sumbru, a se întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat. nox, noktis „noapte; furtună, uragan, perturbație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sunt. Da, eu știu asta, dar ei nu. Și pe cine-o să creadă? — N-ați face așa ceva, mă apucă el de Încheietura mâinii. — Din câte am auzit, stângacii nu o duc prea bine În KZ-uri. Neumann se uită posomorât În ceașca lui: — Ticălos nenorocit, oftă el. Ați spus două bătrâne și ceva pe deasupra. — O sută acum, și Încă două dacă-mi furnizezi informația. Începu să clipească nervos: — Nu știți ce-mi cereți, Herr Gunther. E implicată o frăție. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine și cumpără. Am lucruri bune tocmai de la Viena. Bani să ai! Apăi, asta-i rău, domnule, se posomorî badea Vasile, căci am doar câțiva saci cu grâu. Îți dau cinci bani chilu! Asta-i piața. A sărăcit lumea! se tângui negustorul. Cam puțin, eu vroiam cam zece bani! Zece bani! se minună Ițic. Vrei să pierd negustoria? Poți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui. 5. Dar spre Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața. Acesta e textul biblic. Ce reiese de aici? Că, de fapt, dacă facem abstracție de nașterea cam sofisticată a lui Adam și a Evei, Cain ar fi primul OM care se naște firesc din „Împreunarea“ lor. El este agricultor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avut, și-l condamnă pe Cain să devină un revoltat și un revoluționar, fiindcă acesta este mai neajutorat. Și ce poate face acela care n-are? Se revoltă Împotriva celui care are și Își face și el parte. Cain se „posomorăște“ tocmai pentru ierarhizarea socială ce s-a instituit În mod nedrept. De fapt, el, din această perspectivă a dreptății, nu-l ucide pe fratele său, ci pe cel care l-a umilit brutal În sărăcia și În cinstea sa. Transcendența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În grămada de piese de metal. Capul lui mare și umerii lați aproape că umpleau cabina și marinarul se trînti În fotoliul de pînză. Se uită În oala de pe sobiță, apoi Îl privi posomorît pe Jim. — Deja Începe să mă calce pe nervi, Basie. Nu știu dacă e mai mult flămînd sau nebun... — Intră, băiete. Arăți de parcă ai vrea să te Întinzi. Un bărbat mărunt, mai În vîrstă, ieși de sub pătură și Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o baltă de urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-ți dăuneze. —Ți-am spus. Nu o să se mai repete. —Doar ca să fiu eu sigură. Nu e nevoie. Atunci, pentru copii. Fir-ar să fie, Madeleine, ce încerci să faci? Vrei să mă întorc în gară? Fața ei se posomorî. O încolțisem. Nu am nevoie de doctorul Gabor, am spus. Vreau să zic că nu poate să mă ajute. Psihiatria nu cunoaște remedii împotriva instinctelor criminale. Nu puteam să le învelesc pe fiicele mele seara de teamă să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și În scrisoare, În apele lui, părând să nu găsească prea multă consolare În succesul și faima continuă de care se bucura Trilby. Vânzările totale În Anglia și America se apropiau de un sfert de milion, Îl informă el aproape posomorât pe Henry. Era cartea cea mai cerută În istoria rețelei de biblioteci publice a orașului Chicago. Versiunea pentru scenă, montată la New York, era un hit și pretutindeni În Statele Unite se jucau sau urmau să se joace alte aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul ăsta e puf față de cel de acum zece ani. Acum zece ani s-a renunțat la construirea habitatelor pentru că oamenii mureau În ele, replică Harry. Barnes se posomorî: — A fost un accident. — Au fost două accidente, preciză Harry, cu un total de patru victime. — A fost o situație mai specială, zise Barnes. Și nu au fost implicate tehnologia și personalul Marinei Militare. — Grozav! făcu Harry. Și cât ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu l-am văzut. — L-ai văzut? Întrebă Norman. — Da. Abia mă trezisem, visasem că fusesem salvat și zăceam În pat când am auzit pași și l-am văzut intrând În cameră. — Ai vorbit cu el? — Da. Arăta ciudat: era posomorât, afișa un soi de plictis. Norman Încuviință din cap. — Se vedea ușor că ceva nu era În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe urmă, în șoaptă: De ce crezi că te-am adus aici, dacă nu să discutăm taman această chestiune? M-am așezat pe bancă lângă el și am așteptat să mă lămurească. După un timp, mi-am dat seama că se posomorâse. Îmi pare rău, am suflat eu replica. — În primul rând, spuse el, îmi pui la îndoială competența profesională, crezând că sunt incapabil să duc la bun sfârșit o măruntă misiune de rutină fără să fiu prins. M-am strecurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]