306 matches
-
Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că se purtase adesea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
La prima înfățișare voi încerca să scot o amânare și o să încerc să trag niște sfori ca să te mutăm la Greenberg. O să te placă la nebunie. Cum merge show-ul cu marele juriu? — Merge bine. Atunci de ce arăți așa de posomorât? Ascultă, crezi că există vreo șansă să fii avansat înainte să se întrunească marele juriu? Mal zise: — Nu, Jake. Care-i strategia ta după amânări? Kellerman își vârî degetele mari în buzunarele vestei. — Mal, o măcelărim pe Celeste. A abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea din cerul plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să fie primiți niște trimiși diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici. Și hainele, și încălțările le erau pline de praf, căci merseseră care lungă. Pe deasupra, tăceau mâlc și chipurile le erau posomorâte și lipsite de orice bunăvoință. — Noi vrem să vă poftim la masa de seară, concluzionă primarul după ce se sfătui în șoaptă cu ceilalți oameni de vază. Printre ei nu era nici unul care să știe unde se afla Japonia și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict cu el. S-a cam înfuriat, dar i-am ordonat să facă pulao cu legume și curry de berbec. De asta a refuzat să vină la gară, sunt sigur că încă stă posomorât pe scaunul lui... A, și după ce mâncați, domnule, ar trebui să mergeți să-l vizitați pe Baba al Maimuțelor. Trebuie să faceți asta, domnule, altfel o să dea prost. E de așteptat să faceți așa. Între timp, clătinându-se și sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea zdruncinîndu-i credința în steaua mea. Ce eram eu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-ți dăuneze. —Ți-am spus. Nu o să se mai repete. —Doar ca să fiu eu sigură. Nu e nevoie. Atunci, pentru copii. Fir-ar să fie, Madeleine, ce încerci să faci? Vrei să mă întorc în gară? Fața ei se posomorî. O încolțisem. Nu am nevoie de doctorul Gabor, am spus. Vreau să zic că nu poate să mă ajute. Psihiatria nu cunoaște remedii împotriva instinctelor criminale. Nu puteam să le învelesc pe fiicele mele seara de teamă să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un nas lat, gravid de lacrimi. Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puțin, era observația lui. Probabil că Elya era furios pe ea, iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
audă că bărbatul În cauză era judecător municipal În Chicago sau chiropractician sau contabil sau traficant de droguri sau că făcea parfumuri ori formaldehidă. — Wharton s-a băgat În joc, și-a făcut partea lui, dar după aceea s-a posomorât. Apoi, În avion, când ne Întorceam, mi-a spus cât de supărat este pe chestia asta. — Ei, e un tânăr cam pretențios. Vezi asta din cămășile pe care le poartă. Presupun că a avut o creștere aleasă. — Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
direct pe Mahomed și fusese la un pas de a-l ucide. Iar acum Ștefan Îl ataca direct pe Soliman, deși diferența de forțe era uriașă. De pe dealul unde se aflase Ștefan, Alexandru privea uriașul spectacol al bătăliei. Cerul se posomorâse din nou după ce câteva raze de soare se iviseră, stinghere. Dar ceața se ridicase de tot, iar Vasluiul devenise tabloul viu al unei Încleștări pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se vadă coasta prăbușită vertiginos spre apa sumbră și pură a râului. În depărtare, se profila creasta ondulată a dealurilor acoperite de bambuși. Karl plasase pe acest fundal o platformă șubredă de lemn unde era instalat modelul, o fată posomorâtă de vreo optsprezece nouăsprezece ani, cu picioarele Încrucișate sub ea, care desena leneș pe jos cu arătătorul cercuri invizibile. — Ei, ce zici? Cum ți se pare? a Întrebat-o Karl pe Margaret fără să se uite la ea. Privirea Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit într-un accident, acum vreo câțiva ani. Când l-ai văzut? ― Anul trecut. Era într-un fotoliu rulant. Gosseyn se posomorî. O clipă avusese impresia că memoria îl înșeală din nou. Era totuși ciudat că acela care-i manipulase gândirea, oricine ar fi fost el, ar fi dorit ca el să ignore faptul că semi-legendarul Lavoisseur este încă în viață. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul Kair cu o voce puțin obosită. ― Gândi-ți-vă acum. Și Gosseyn insistă: ― Există vreo explicație conform științei sistemului nostru solar? ― Nu, după câte știu. Psihiatrul se posomorî. ― Nici nu intră în discuție, Gosseyn. Dumneata ai pus degetul pe rană. Cine ar fi putut descoperi așa ceva, absolut revoluționar? Nu mă îndoiesc că în sistemul solar s-au întreprins unele experiențe importante de către unii biologi cultivați din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să nu se întoarcă singuri. Tocmai se apropiase să investigheze din nou distorsorul cu ajutorul aparatului de sondare, când sună telefonul. Era Lyttle și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o situație politică extrem de învrăjbită, un adevărat viespar, o harababură dăunătoare pe plan internațional. După orele 16 am scris d-lui Oprea patru pagini ca răspuns la scrisoarea primită și cronica publicată în revista „Elanul”. Între timp vremea s-a posomorât. Se chinuie să plouă, burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În timp ce o mulgea pe Evlampia. - Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii căpătară o lucire stranie. - Dar Tatiana nu te deranjează? o Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ore de muncă. —Cum să nu râzi la asemenea poante, oricât ai fi de obosit. Tu care ești medic ar trebui să știi cât de binevenită este terapia râsului. Parcă erați doi prieteni, mai mult doi iubiți, îi spune el posomorându-se. — Am putea fi așa cum ne consideri tu, fiindcă ne înțelegem extraordinar de bine, vrea să-l păcălească Cecilia. S-a văzut acest lucru, completează Matei, cu fața plouată care o amuza pe Cecilia. Ca să-l readucă la realitate cât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe dumnealui logofătul din cumpărătura acestui loc ca să-l ia în sama mănăstirii Hadîmbul... Deci așa am dat rămas pe Paisie egumenul de Galata din toată legea țărei, ca să dea bună pace dumisale lui vel logofăt”. Bătrânul a ascultat destul de posomorât cele scrise în judecata lui Mihai Racoviță voievod. I s-a luminat însă chipul abia când i-am spus ce hotărâre a luat vodă. Aș fi rămas tare mâhnit dacă vodă i-ar fi dat câștig de cauză egumenului. Așa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
i-a adus și i-a dat. Erau uzați din cale-afară. — Mulțumesc. S-a încălțat repede și a părăsit casa. — O, nu! Cum să facă așa ceva? De ce nu l-ai oprit? Surprinzând nota de reproș din vocea fetei, Mă-chan se posomorî. — De unde era să știu? Credeam că dă o raită prin grădină. Yukata și pantofi! Ce combinație! Ce jenant ar fi să-l vadă vecinii! — Mă duc să-l caut. Cheamă-l, te rog, pe Takamori. Mă-chan s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
afle? Despre Reiko? Da, asta trebuie să fie. — Keiko Kataoka spunea că din cauza acestei fete ați ajuns pe străzi. M-am gândit să-i arăt fotografia pe care o primisem de la Gan, dar m-am răzgândit observând că Yazaki se posomorâse la față de Îndată ce pomenisem de Reiko. Yazaki bău al doilea pahar de șampanie, apoi, În timp ce și-l turna pe al treilea, murmură cu voce stinsă: — Fata aia nu mi-a făcut nimic, apoi tăcu. Pe chip i se citea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict cu el. S-a cam înfuriat, dar i-am ordonat să facă pulao cu legume și curry de berbec. De asta a refuzat să vină la gară, sunt sigur că încă stă posomorât pe scaunul lui... A, și după ce mâncați, domnule, ar trebui să mergeți să-l vizitați pe Baba al Maimuțelor. Trebuie să faceți asta, domnule, altfel o să dea prost. E de așteptat să faceți așa. Între timp, clătinându-se și sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui situație era surprinzătoare dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care o aveți cu adevărat, atunci sunteți practic terminat. Și să nu credeți că mă simt obligată să mă supun ordinelor voastre. Nu doresc, n-am dorit niciodată victoria voastră. - Să fie într-un ceas bun! zise Gosseyn. Dar se posomorî și notă mental un punct despre care va mai vorbi. Vorbele lui Leej lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]