2,403 matches
-
în hîrtiile rămase neinventariate după moartea lui s-ar mai află fragmente și note pentru Mărul Cunoștinței. * În puținul spațiu care ne-a mai rămas, să vedem ce spune și un poet, Mircea Cărtărescu, despre onirism, despre Leonid Dimov și posteritatea lui: "Onirismul a fost, în deceniul șase și pînă la jumatatea celui următor s...ț o miscare literară activă, influența, ce a dat boemei literare românești o strălucire neașteptată și neobișnuită s...ț Leonid Dimov a dominat în toți acei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
ci scriptural: "ain felul acesta te ferești de uitare și de disperarea de a nu avea nimic de spusă. De uitarea cui? Mai am așa de puține zile înainte... Abia apuc să scriu, cînd să recitesc? Ori, poate, de uitarea posterității. Haida, de! Cît despre disperarea de a nu avea nimic de spus... Confortul, vrea să zică. M-ar prinde frică dacă aș avea ceva de spus". Oare atît de cumplită să fie îndoială de sine a autorului? Atît de dizolvanta
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
dumnealui nici o șansă serioasă... Eu zic, la Stoenesti, să se ridice în anul 2000 o statuie mare de tot, - mai ales suprarealista, - pa care, cînd treci podul, să scrie mare și noaptea, cu neon, cu ce-o fi, să știe posteritatea: MANIPULATORILOR MANIPULAȚI. Aici ar putea să se încheie povestea tristă a unei meserii, care, recondiționata, și-ar recîștiga în viitor bunul renume, presupus, - după atîta prostie bezmetica, agresivitate, brutalitate...
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
a propriului nostru prezent cultural, prin prisma teoriilor lovinesciene. Este vorba, cu alte cuvinte, de o miscare dublu direcționată - dinspre prezent spre trecut și invers - care pune față-n față experiență literară acumulată de criticii și autorii prezentului și ai posterității, ănlesnind confruntarea și eventual fuziunea orizonturilor de așteptare. an primele capitole studiul Valentinei Curticeanu se concentrează asupra a două lucrări de referință din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
nevroze, fără să-și pună nici o clipă ăntrebarea pe cine și de ce să intereseze toate astea. Se gândesc probabil să ănlesnească muncă viitorilor biografi ce le vor reconstitui viața? an funcție de calitatea intelectuală și morală a diaristului, aceste autoportrete pentru posteritate secretă uneori un acid ciudat care le transformă an caricaturi, sau, mai rău, detaliile nerelevante și plicticoase se organizează an portrete grotești. Cîteva coincidențe De câtva timp, apar an CURENTUL interviuri realizate de Octavian Paler. Ne-a atras atenția an
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
11 iulie 1714, cu peste un secol și jumătate înaintea întemeierii celei de la București. "Calitatea scrierilor și justețea judecaților i-au dat lui Cantemir - subliniază Virgil Cândea - supremele satisfacții pe care le poate aștepta un cărturar: admirația contemporanilor și a posterității, dar mai ales confirmarea hotărâtoare a istoriei" (p. XXV): în secolul următor, țările sud-est europene, între care un loc de seamă îl ocupă România, și-au extins sau câștigat autonomia până la independența deplină. Între alte scrieri, încheiate sau elaborate în
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
experienta aiuritoare. În fond îl căutăm pe EL care a reușit, cum foarte puțini izbutiseră, să prindă frumusețea clipei într-un cifru scris pe două portative. Deci interpretabil, mai bine - intru slavă creatorului, - mai rău pentru că falsurile i-au maculat posteritatea. Dar de fiecare dată, expresie a unei voințe care se anima convinsă că restituirea este o fidelitate imaginata. Frumusețea clipei. Faust știa că minunea nu se întâmplă! Chopin a căutat tocmai o astfel de răpire a fluturilor manipulând "en trompe
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
după ce mai întîi înmuiasem creionul în gură: sîntem în ziua de iulie 14, 1953, si, zecse! am scris pentru orice eventualitate, Trăiască Republică Populară Română, să nu dăm de bucluc, să fie totul în regulă, iar dacă nu, așa, pentru posteritate. Îmi adusesem aminte de cealalta zi, de la începutul cunoștinței noastre, de ziua în care Z. făcea semne în mijlocul șoselei, să-l luăm cu microbuzul, cu noi, și-l luasem imediat, îl băgasem în echipă. El intrase vesel în microbuz, aplecat
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
au fost asigurate de funcționarul omenos, cu alte cuvinte o mântuire în toată regula, răsplata postumă fiind asigurată. Nu mă îndoiesc că acest final a mulțumit publicul larg, el este însă deficitar pentru film, regizorul devenind avocatul personajului față cu posteritatea, mult prea nedreptăț itului John May care merita, nu?, o sanctificare. Chiar și așa, filmul lui Uberto Pasolini impune un discurs cinematografic condus cu moderație, respect față de detaliu, cu o simplitate sensibilă care permite pe fundal apariția ulterioară a licențelor
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
viață atât de scurtă - ar merita măcar la fel de multă atenție ca aceea a colegilor săi de generație, Mircea Vulcănescu n-a supraviețuit în primul rând ca autor. Conștiința colectivă a păstrat mai ales modelul exemplar-uman pe care l-a lăsat posterității. Multă lume, deși n-a citit un rând scris de Mircea Vulcănescu - pe care mi-e greu să-l numesc, simplu, filosof sau sociolog sau gânditor creștin, pentru că a fost puțin (sau mult) din toate acestea la un loc -, știe
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
de cuprins în amintiri potrivite: Casele vieților noastre. Prefața Ioanei Pârvulescu e o ușă deschisă și spre cotidian, spre frâmântările de tot felul ale locatarilor dintotdeauna, și spre literatură, jonglând cu adresele de odinioară ale scriitorilor, cu surprizele locative ale posterității și dând seamă de căile prin care locul șlefuiește opera. Ajungem, ușor, să ni-i imaginăm pe scriitori la ei acasă, în confort sau, mai adesea, în înghesuială, amenințați de provizorate și visând, cu expresia care va face școală, la
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
de scriitor clasic sau de literatură minoră, cultivarea limbii. Ideile sunt exprimate cu vigoare, probând o intensă atenție la fenomenul literar, iar observațiile critice sunt, cu evidență, cele ale unui devotat practician. Într-o avizată prefață, profesorul Ștefan Stoenescu discută posteritatea acestui modernist de marcă, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură al anului 1948, remarcând că ea persistă mai ales prin remanența unor termeni. Poet, critic și teoretician literar, dramaturg, editor, Eliot este unul dintre întemeietorii de seamă ai poeticii moderniste
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
sigur”, la p.283, multe greșeli în textele franceze etc. Este o carte care nu te poate lăsa indiferent și care ar fi putut să genereze multe discuții pentru că atinge, cu competență și adesea cu acuitate, un punct important din posteritatea lui Sebastian: coerența dintre om și scriitor, dintre scriitor și critic, precum și aceea dintre reprezentările sale în diferite - uneori foarte diferite - viziuni și realitate. Autoarea avea datele pentru o asemenea carte, ale cărei componente se și găsesc între coperțile celei
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
întreabă scriitorul, n. n.). Mă va putea cineva scoate de sub picioarele turmei, vocea mea va putea fi auzită într-o sală cu acustică normală, corectă, nedeformatoare?” Trupul tras de boală spre anormalitate se asociază cu imaginea ingrată, deformată a operei în posteritate. Străinătate, absență, dezlipirea de lume În 23 noiembrie (1080), o scrisoare primită de la Norman Manea îl face să se gândească la „Străinătate, absență. Dezlipit de lume.”, după ce își manifestă teama că nu va mai primi o Istorie a lui G.
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
interesului național și slujirii lui oneste. în veci legat de icoana părinților mei, și vorbesc românește, deși nu sunt Poate de aceea, atât în timpul vieții cât și foarte tineri atunci, cântându-și unul români, dar simt românește, cred că în posteritate, a avut parte de atâtea altuia ” Pe lîngă plopii fără soț“, în nopțile este poetul nostru, al lor, al tuturor. Este odioase atacuri din partea unor de vară mirosind a tină și a iarbă încinsă. poetul, filosoful, astronomul, actorul, neprieteni ai
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
amintesc, prin stil și tip de observație, de proza superbă a unor Jean Starobinski sau Jean-Pierre Richard. Ca traducător, Gass e prea orgolios, prea dornic să se facă auzit, prea grăbit să echivaleze inspirația cu traducerea. Fiecare poem își are posteritatea sa, susține Gass. Însă spre deosebire de Walter Benjamin, care credea că un mare poem își conține posteritatea, și prin urmare misiunea traducătorului este să o descopere, să găsească și să trăiască "viața de după moarte" a poemului, Gass consideră că posteritatea trebuie
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
Richard. Ca traducător, Gass e prea orgolios, prea dornic să se facă auzit, prea grăbit să echivaleze inspirația cu traducerea. Fiecare poem își are posteritatea sa, susține Gass. Însă spre deosebire de Walter Benjamin, care credea că un mare poem își conține posteritatea, și prin urmare misiunea traducătorului este să o descopere, să găsească și să trăiască "viața de după moarte" a poemului, Gass consideră că posteritatea trebuie inventată. Ea este produsul celui care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
are posteritatea sa, susține Gass. Însă spre deosebire de Walter Benjamin, care credea că un mare poem își conține posteritatea, și prin urmare misiunea traducătorului este să o descopere, să găsească și să trăiască "viața de după moarte" a poemului, Gass consideră că posteritatea trebuie inventată. Ea este produsul celui care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
de-a doua expoziție, după aceea a lui Ovidiu Maitec, aparținînd unui artist plastic contemporan. Prin această acțiune, destul de rară în filosofia și în practica muzeografică, în consecința cărora ideea de patrimoniu coabitează mult mai legitim și mai confortabil cu posteritatea artistului decît cu existența lui activă și cu dinamismul firesc al operei, prejudecățile muzeale încep să dispară și atmosfera de criptă a galeriilor, cu înfățișarea aceea aseptică, hieratică și funebră, începe să se deprindă cu aerul proaspăt din viața încă
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
pe dos. Absența unei direcții teoretice atrage tendințele amintite în zona efemerului. Le privează de greutatea lor specifică. Conceptul în schimb gestionează, sistematizează, propulsează și relansează către noi situații energiile anarhice ale emancipării. Nu în ultimul rând, le arhivează pentru posteritate. Conceptul eliberează irezistibil instinctul - desigur, în măsura în care e sincer. Pentru a conceptualiza, e nevoie ca aceste energii să fie parțial sublimate. Nu mă deranjează strip-tease-ul verbal dintre blocuri pentru că ar veni în contradicție cu cine știe ce reflecție morală (asta-i treaba poliției
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
în exces ridicând numeroase praguri de care cititorul trece cu greu. Mostre de prețiozitate sunt și epitetele regăsite în formulări de genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
asta! - poate în sfîrșit "respira". Noul Director al Teatrului Național: Ion Vartic. (E nevoie să adaug: același Ion Vartic, profesorul universitar, scriitorul, echinoxistul, comparatistul, editorul, șeful Departamentului Teatru? Mă tem că risc să barochizez... Precizări, totuși necesare din scrupul pentru "posteritatea" studiilor teatrale). Am evocat, deci, motivul folosirii expresiei: "revoluție-evoluție" inspirat de textul spectacolului MEMO, unde ni se spune printre altele: "Chiar și o revoluție e mereu o evoluție". În cazul de față, "revoluția" schimbărilor manageriale din teatrul clujean s-a
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
mă gîndesc, și dumneavoastră poate ați traversat această experiență, la rolul pe care profesorul îl avea în modelarea unor elite în devenire. - Plămada aceasta era formată cu foarte multă grijă, care este răspunderea marelui profesor față de studenții lui și față de posteritate. Această pedagogie superioară, pentru că așa socot eu că se poate chema o asemenea atitudine și comportament. Cum să zic, această pasiune nu numai a transmiterii cunoștințelor, fiindcă mi s-a întîmplat și asta, să văd colegi care transmiteau cunoștințele cu
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
câtă "inconștiență" demontează câte o grenadă abandonată de alții. Volumul recent apărut, Arena actualității, cuprinde numeroase rediscutări ale unor subiecte explozive: Cazul Panait Istrati, Are Paul Goma talent?, Postmodernism și gazetărie, Ce-i lipsește criticului Gheorghe Grigurcu?, Carențele criticii actuale, Posteritatea călinesciană, într-un nou impas, Miron Radu Paraschivescu - eretic sau cabotin?, Norman Manea: un scriitor evreu, român și american, deopotrivă, Prețul erorilor optzeciste etc. Și din toate, fără nici o excepție, criticul iese neatins. Vreau să spun neatins de bănuiala că
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
Citind cartea, ni-l închipuim din când în când pe autor surâzând enigmatic. Expertul incoruptibil Primele două compartimente ale cărții - Simptome și Cardiograme - cuprind dosarele complete ale unor probleme literare complicate cum ar fi situația actuală a romanului românesc sau posteritatea călinesciană, conștiința apartenenței noastre (fie și prin literatură) la Europa Centrală sau locul ocupat de postmodernism în istoria literaturii române (alte subiecte le-am menționat anterior). în al treilea compartiment, intitulat Egografii, figurează interviuri luate lui Ion Simuț în ultimii
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]