1,723 matches
-
conservatorism - avînd drept corolar exacerbarea mîndriei autohtonismului - acoperă așadar întreg secolul XX. Harnicul R. Ortiz remarca aceasta în diferite scrieri, între care documentatul volum Per la storia della cultura italiana in Romania (C. Sfetea, Bucarest, 1916), S. Guarnieri în consistenta postfață la broșura lui Aurel Cosma, Tracce di vita italiana nel Banato (edizione dell'Instituto Italiano di Cultura in Romania, sezione di Timișoara, 1939) iar B. Mazzoni în prefața la propriul volum, Le iscrizioni parlanti del cimitero di Săpînța (ETS, Pisa
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
după debutul cu Interpretazione di Machiavelli, în 1934, în anii colaborării susținute la Solaria florentină, cînd și-a cîștigat prietenia, nu numai stima, frecventatorilor renumitei cafenele a ermeticilor Le giubbe rosse, - a unui Montale, Vittorini sau Gadda. Prin spiritul ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge a românilor cu italienii, purtînd drept titlu Omagiu Italiei. Conform obiceiului, și acum răspîndit printre
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă/ Sau pe un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Mult mai amuzante sînt, dacă privim din acest punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate cînd afirmă în postfață că e "masochist" - el se autoflagelează cu gramatica și filozofia vecinilor săi. Experimentul lui Istodor este extraordinar. Poate totuși să intrige faptul că aruncă "omul obișnuit" într-un infern absolut, pune eticheta de viață ratată pe zilele acestor oameni. Pentru
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
ca atare, dincolo de eventuala neplăcere pe care o pot produce aberațiile lui Sade. Există în pamfletul acesta un strat de adâncime, care vorbește despre anumite nevoi ale gândirii moderne. Despre "luminile" Rațiunii moderne și despre "umbrele" ei - cum formulează, în postfață, traducătorul Bogdan Ghiu. Un text care, prin această structură de profunzime, este cât se poate de actual. De altfel întreaga operă a lui Sade avea să fie descoperită târziu și înțeleasă cu adevărat abia în a doua jumătate a secolului
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
a Mariannei Ucria. Este un roman istoric, plasat în Sicilia secolului al XVIII-lea, în mediul aristocrației. Ai avut în minte Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa când ai început să lucrezi la el? Nu. Așa cum se scrie și în postfața cărții, romanul a pornit de la găsirea unui vechi tablou de familie, un portret din secolul al XVIII-lea foarte ciudat, pentru că infățișa o femeie aristocrată, cu o expresie specială pe chip și care ținea în mână o foaie albă de
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
cu rezultate inestimabile: "A privi de sus facultatea gustului înseamnă a te privi de sus pe tine însuți. Căci gustul orientează orice reacție umană liberă, care nu este un rezultat al rutinei". Susan Sontag, Împotriva interpretării; Traducere de Mircea Ivănescu; Postfață de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, 2000, 368 p., f.p.
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
Ion Buzași Din scurta postfață de pe coperta a IV-a semnată de Ion Topolog Popescu nu aflăm date biobibliografice despre Grigore Cojan, autorul acestei cărți de "amintiri cu scriitorii brașoveni". Deducem din lectura unor capitole că a fost coleg cu unii dintre aceștia care sunt
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc mai vechile preocupări ale criticului, care, propunea în loc de postfață la Poezia unei religii politice, un Scurt istoric al propagandei prin poezie, în care regăsim un model asemănător de analiză a poeziei proletcultiste. Evident, în lucrarea de față, autorul abordează mai multe probleme, își sistematizează altfel materialul, se ocupă și
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
lui MRI la Iași. Pe internet! Șunt, cu siguranta singurul scriitor de limbă română din Israel care și-a văzut cartea editata, fără să se fi deplasat din camera lui. „Înger cu coarne” a apărut tot la Iași, cu o postfața semnată de M.R.Iacoban. Obiectivă, cred eu, si prieteneasca, șunt sigur. A scris despre cartea mea în publicațiile românești și i-a făcut loc, articolului, în volumul „Printre cărți". Viețile noastre șunt paralele dar, iată, se și intersectează... Încerc să
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
suspectată de spionaj, cu un titlu de noblețe îndoielnic (contesă de Waldeck), urmărește viața politică și socială a Bucureștiului timp de șapte luni, probabil cele mai dense în evenimente din istoria acestui secol. Amănuntele picante despre autoare le aflăm din postfața lui Ernest H. Latham Jr., în carte întîlnim un autor foarte discret, care nu ne spune nimic despre aventurile sale galante, un personaj neobosit care frecventează restaurante de lux, se amestecă în mulțime, se emoționeză împreună cu ea atunci cînd luminile
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
elvețiană de expresie franceză care a publicat pînă acum 14 volume. Deși are peste 70 de ani, mesajul pe care îl transmite deopotrivă prin portretul fotografic de la începutul romanului, prin romanul în sine și prin activitatea ei continuă rezumată în postfață de Henri Zalis este un mesaj de tinerețe fără bătrînețe. Aș mai adăuga un singur lucru: poate că cititorul de azi are nevoie tocmai de o asemenea literatură fără încrîncenare, simplă, dar deloc simplistă, ușor de citit și greu de
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
poate că cititorul de azi are nevoie tocmai de o asemenea literatură fără încrîncenare, simplă, dar deloc simplistă, ușor de citit și greu de uitat. Elveția se dovedește încă o dată un model. Yvette Z'Graggen, La Punta, roman. Traducere și postfață de Henri Zalis, Editura Vremea, București, 2000, 200 p., f.p.
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
definitivă, decisă să încheie subiectul o dată pentru totdeauna. Vânătoarea de inedite Coșbuc e încă un sport antrenant pentru cercetătorii bistrițeni și năsăudeni și e pe deplin justificată ca o formă de omagiu și devotament pentru un spirit al locului. În postfață, Constantin Catalano afirmă că "în timpul liceului poetul a scris peste două sute de poezii (poeme, satire, versuri populare, anecdote, proverbe, epigrame, traduceri etc.)" (p. 143), pe când Gavril Scridon estima la ceva mai mult de o sută de poeme moștenirea coșbuciană din
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
revelatoare de interpretare. După Gavril Scridon, au răscolit documentele din nou Constantin Catalano și Mircea Popa (și nu numai ei), dar tot fără a încheia subiectul. Regretabil este că antologia lui C. Catalano nu are nici un fel de aparat critic. Postfața se referă mai mult la societatea de lectură "Virtus Romana Rediviva" a elevilor liceului din Năsăud, unde a activat Coșbuc din prima clasă (1876-1877), și la calitatea de președinte a poetului, dobândită în clasa a opta de liceu, în 1883
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
Barbu Cioculescu Trei decenii de lentă dar decelabilă evoluție se cuprind în recentul volum Lacătul de aur (cu o postfață de Dan Cristea, Ed. "Cartea românească", Colecția "Hyperion", Serie nouă, Buc., 2004) al poetului Gabriel Chifu, la ceasurile sale un nu mai puțin înzestrat romancier, iar ca scriitor în general preocupat, precum remarca postfațatorul său atât de "contextul social care
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
și se va salva din mediocritatea vieții sale de până atunci, mediocritatea unui ofițer, suferind de provincialism, atracția pentru băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de demistificare a "soldatului fanfaron". Mai mult decât un quijotic, Ragaiac mi se pare un bovaric, deși quijotismul și bovarismul sunt două faze istorice ale
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
caută un alt mod de a iubi. Iar acest prilej de schimbare l-ar putea aduce, după cum crede el înfierbântat de lecturi și doritor să devină un om cu totul nou, "femeile excesive, orgolioase" (cum le numește Al. Andriescu în postfață) din romanele lui Dostoievski sau "copilele enigmatice din Andreev" (după însăși expresia lui Ragaiac, p. 32) sau, poate și mai îndreptățit, Irina din romanul Fum de Turgheniev (cum credea Ibrăileanu). Adevărul e că identificarea cu exactitate a prototipului rusesc al
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
târziu, de a nu se alege cu o proastă reputație internațională de pe urma prizonieratului lui Imre Nagy la Snagov. Tibor Méray, Budapesta 1956. Atunci și după 44 de ani, trad. Marilena Alexandrescu, Vlad Ranetescu și Tibori Szabó Zoltán (cap. 8 și postfața), seria "Clar/Obscur", Edit. Compania, București, 2000, 373 p. "Șmecheria" Bucureștiului (din mistica politică a numărului 21) Printre sursele lui Tibor Méray pentru ultimul capitol se află și cartea din 1996 a istoricului Mihai Retegan (în colaborare cu Corneliu Mihai
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
epoca sa (1914-1972), dar cotat sub statura unui Robert Lowell sau a altor poeți mai anturați ai perioadei. Despre „uitarea” lui vorbește inclusiv neincluderea în antologia poeziei moderne americane propusă de Margareta Sterian (1973). Radu Vancu demonstrează într- o complexă postfață cum figura lui Berryman devine tot mai importantă după moartea sa, într-o revanșă a chipurilor: pe măsură ce unele, prodigioase în timpul vieții, se estompează, al lui Berryman se profilează tot mai mult în memoria afectivă a unei posterități încă uimite de
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
noii opere”: „Oricine va admite această idee a unei ordini, a unei structuri a literaturii ș...ț, nu va socoti că e absurd ca prezentul să modifice trecutul în aceeași măsură în care el e călăuzit de trecut.” De aceea, postfața lui Vancu este vitală pentru receptarea sa în spațiul românesc, chiar dacă poezia lui Berryman vorbește de la sine. Nu „vorbește”, însă, atât de clar pentru urechea românilor - et pour cause. Prin grila de lectură propusă de Vancu, acea care privilegiază metabolizarea
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Lisa, nici un singur pictor, ci doi: Hokusai și fiica lui Oei, trăind și pictând într-o epocă frământată, ultimele decenii ale shogunatului, când negustorii olandezi aduc în Europa picturi și gravuri japoneze, cu impact vizibil în pânzele impresioniștilor. Interviurile și postfața scriitoarei (Cine a fost artistul din umbră?) dezvăluie o documentare minuțioasă, ce a durat cinci ani, aproape o anchetă detectivistă. Cercetări noi ale specialiștilor au descoperit-o pe Oei, fiica pictorului, formată în atelierul tatălui ei, cu talent extraordinar și
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
titlului profetic, În fel și chip poți să dispari), a apărut acum cîteva luni consistentă culegere, Nina Cassian, C’è modo e modo di sparire. Poesie 1945-2007, Adelphi ed., Milano, 2013, 301 pag. Poetul Ottavio Fatica, semnatar al unei molipsitor-entuziaste postfețe și al traducerilor cu precădere din engleză, a îngrijit volumul, incluzîndu- le și pe cele, mult mai numeroase, transpuse din română de Anita Natascia Bernacchia. Dispuse cronologic și doar pe alocuri după tonalitatea lor, versurile oferă o imagine unitară a
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
era dublată de capacitatea de a-și apăra părerile față de prieteni ajungând uneori până la o vehemență care, „în loc să jignească, acționa dimpotrivă, ca un lubrifiant, atâta era omul acesta de încântător prin sinceritatea și loialitatea lui”, cum spune Alexandru Paleologu în postfața la Dostoievski în conștiința literară românească, carte neterminată și apărută postum, sau cum vedem în corespondența sa, altă formă de a face o critică fără concesii, dar plină de urbanitate (cu D.Micu, Ov.Crohmălniceanu ș.a.). Era incarnarea ideei de
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
Edit, București, ediție bilingvă, romano - germană, 2015 (traducere Renate Muller) - „Înfăptuirea cuvintelor”, în curs de apariție la Editura GRINTA din Cluj - Napoca, ediție bilingvă, romano - italiană (traducere Rodica Vinau si Olimpia Danci) Până acum Ioan Romeo Roșiianu a semnat prefața, postfața sau referințe critice la peste 200 de cărți, a fost inclus în 10 dicționare și în 30 de antologii literare, dintre care două sunt ediții bilingve, romano - albaneze. A publicat poezie, proză, eseu și critică literară în toate revistele importante
Ioan Romeo Roşiianu la 47 de ani îşi strânge prietenii la Biblioteca Judeţeană [Corola-blog/BlogPost/92608_a_93900]