4,565 matches
-
să jongleze cu tehnicile narative cu dexteritatea lui Dumitru Țepeneag. Se poate spune că scriitorul român stabilit la Paris este un inginer al textului care a deprins la perfecție lecția noilor romancieri francezi - firește, într-o versiune updatată la rigorile postmodernismului actual - dar care folosește, spre deosebire de schematismul agresiv al discipolilor lui Robbe-Grillet, utilizează ca materie primă felii de epică tradiționalistă, de cea mai bună calitate. De aceea, cărțile sale pot fi citite cu același interes de lectorii cu atitudine participativă, care
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
această ordine i-am citit)? Pe Constantin Stere și Ion Druță îi cunoșteam dinainte, dar i-am reluat într-un nou context. Gesturi de Emilian Galaicu-Păun iese din discuție, pentru că este o narațiune experimentală, perfect integrată, sincronizată cu textualismul și postmodernismul literaturii române. Să se ia în seamă (spun încă o dată) că pe această cuprindere a lecturilor se bazează considerațiile mele sumare despre romanul basarabean. Din România acestui moment, romanul basarabean nu se vede în nici un fel. Dar are ce se
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
literar unde, sub oblăduirea câtorva metafore - unele prăpăstioase și jignitoare pentru lingvistică - își putea dezlănțui sentimentele sub forma unor... suspine elucubrante... Bineînțeles, și pentru asigurarea unei platoșe cât de cât salvatoare, majoritatea produselor erau aruncate în recipientul inexpugnabil al suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea să-l proiecteze în mijlocul marilor și neînțeleselor spirite ale lumii... Ca orice pui de dac (cum l-au susținut entuziaștii, patriotarzii și, mai ales, răuvoitorii), cele câteva poezele insipide, le-a declamat teatral
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
și aici, Dan Brown cu incodificabilul său Cod da Vinci, sau o nouă producție din seria spiritualității soporifice fabricată de un Coelho. - Din tabloul atît de cuprinzător și... vivant pe care îl faci vieții literare franceze lipsește orice referire la postmodernism, curent literar considerat de unii, în România, o manifestare ultimă și supremă a artei scrisului, un fel de sfîrșit al istoriei literaturii. Dacă postmodernism nu e, nimic nu e - pretind adepții curentului, repetînd această idee, fără să obosească, de aproape
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
atît de cuprinzător și... vivant pe care îl faci vieții literare franceze lipsește orice referire la postmodernism, curent literar considerat de unii, în România, o manifestare ultimă și supremă a artei scrisului, un fel de sfîrșit al istoriei literaturii. Dacă postmodernism nu e, nimic nu e - pretind adepții curentului, repetînd această idee, fără să obosească, de aproape un sfert de secol. Pe cine obsedează, azi, postmodernismul în Franța? Într-un articol publicat în România literară foloseai fugitiv termenul de Ťhipermodernismť. Ce
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
manifestare ultimă și supremă a artei scrisului, un fel de sfîrșit al istoriei literaturii. Dacă postmodernism nu e, nimic nu e - pretind adepții curentului, repetînd această idee, fără să obosească, de aproape un sfert de secol. Pe cine obsedează, azi, postmodernismul în Franța? Într-un articol publicat în România literară foloseai fugitiv termenul de Ťhipermodernismť. Ce se înțelege prin Ťhipermodernismť ? - Am mai vorbit despre acest Ťismť suprem și nu aș vrea să las impresia că mă obsedează. Cuvîntul se vehicula și
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
puțin autoritară decît cea marxistă. Bucuria de a avea în mînă traducerile unor creații de o mare diversitate (iar rareori chiar și texte în limbile de origine) era mai contagioasă decît penitența cu care te îndemnau textele teoretice, inclusiv ale postmodernismului, și ele deja existente în epocă. Practic, cel puțin în poezie, toate generațiile receptau experiențe de discurs neîntîlnite pînă atunci în România, inclusiv discursul speranței zero, prozastic sau minimalist, ironic și bășcălios de care s-au lăsat magnetizați cei mai
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
și încă nu manifesta complexul de inferioritate tipic românesc: cel al imitației tardive. Abia mai tîrziu am realizat ce galinacee aberante au ieșit din incubatoarele teoretice și universitare, încălzite la roșu, în care fuseseră vîrîte, la noi, ouăle conceptului de postmodernism. Am constatat cu stupoare că devenise un Ť must ť ideologic și un criteriu de promovare socială, ba chiar temeiul unor excomunicări (prin manualele de literatură atît de abuziv de subiective). Și mi s-a explicat, mai tîrziu, că în
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ci.socialul ! Și că numai ei ar fi descoperit socialul sau, mai nou, realitatea dezabuzării postideologice. Predecesorii au fost taxați imediat de manieriști sau calofili care întorseseră spatele realității socialiste jalnice, ocupați exclusiv de futile probleme de stil, în vreme ce condotierii postmodernismului rămăseseră singurii, chipurile, să sape cu furia lor strict instinctivă la temelia comunismului. E un proces de intenție patent și o gravă deturnare a însăși naturii ficțiunii. Discuția serioasă, ce ar trebui să înceapă prin a pune întrebarea cît mai
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
trebui să înceapă prin a pune întrebarea cît mai credem în literatură și de ce (sau: unde ne aflăm? - vezi severul bilanț făcut de Culianu), este coborîtă, iată, la nivelul resentimentelor naționale recente. Nu ai fost postmodernist? Afară! Culmea este că postmodernismul literar românesc arată, în bună măsură, o obsesie estetizantă și chiar conformistă mai îngroșată decît prin alte părți, inclusiv în variantele lui recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
pierderii oricărei credințe (nu doar de natură religioasă) ce urmează să se instaleze? Iar consumismul de masă și hedonismul egoist, trăsături importante ale unei societăți postmoderne, sînt ele efectiv caracteristici definitorii ale săracei societăți românești de astăzi? Numai în România postmodernismul a ajuns un fel de șperaclu sau cale de acces spre societatea ,branșată", în timp ce inexistența unei societăți de consum postmoderne e bătătoare la ochi. Niciodată în Franța, una din patriile conceptului, unde conntiuă să fie publicate cărți pe această temă
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
a ajuns un fel de șperaclu sau cale de acces spre societatea ,branșată", în timp ce inexistența unei societăți de consum postmoderne e bătătoare la ochi. Niciodată în Franța, una din patriile conceptului, unde conntiuă să fie publicate cărți pe această temă, postmodernismul nu a avut un impact larg și nici nu a fost extrapolat. Limitele și caracterul prea vag ale postmodernismului au fost repede depistate de gînditorii serioși precum René Girard sau Cornelius Castoriadis. Gilles Lipovetsky afirmă că am fi trecut deja
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
postmoderne e bătătoare la ochi. Niciodată în Franța, una din patriile conceptului, unde conntiuă să fie publicate cărți pe această temă, postmodernismul nu a avut un impact larg și nici nu a fost extrapolat. Limitele și caracterul prea vag ale postmodernismului au fost repede depistate de gînditorii serioși precum René Girard sau Cornelius Castoriadis. Gilles Lipovetsky afirmă că am fi trecut deja în etapa ,hipermodernă", fenomen la scară mondială în care constatăm tendința revenirii la anumite sentimente și valori tradiționale: valorizarea
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
mondială în care constatăm tendința revenirii la anumite sentimente și valori tradiționale: valorizarea iubirii, indignarea morală față de catastrofele produse de puterile politice sau economice transnaționale, tendința tot mai evidentă de sociabilizare etc. Materialismul și cinismul, ce păreau să fie armătura postmodernismului, nu au cîștigat definitiv. Un nou umanism și o rezonabilă doză de ,optimism" sînt posibile. Ca indivizi umani dominați și de euforii și de teama de moarte, nu am călătorit prea departe cu postmodernismul. Dispariția frontierelor care făceau dificilă comunicarea
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
cinismul, ce păreau să fie armătura postmodernismului, nu au cîștigat definitiv. Un nou umanism și o rezonabilă doză de ,optimism" sînt posibile. Ca indivizi umani dominați și de euforii și de teama de moarte, nu am călătorit prea departe cu postmodernismul. Dispariția frontierelor care făceau dificilă comunicarea în timp și spațiu nu ne-a ușurat afirmarea personalității, ci ne-a complicat-o. Iar noua libertate nu ne-a simplificat raporturile cu sentimentul tragic al vieții. Dar asta este o altă discuție
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Alexandra Olivotto Deși are strămoși literari rafinați (ca Edgar Allan Poe), filmul polițist a fost primul care a trecut în postmodernism: nu doar că s-a integrat cu brio în cultura de masă și a constituit o mină de aur pentru studiouri, dar a și adunat atâtea elemente din alte genuri încât a ajuns la o implozie conceptuală� Se poate imagina
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
tematicii mai degrabă vechi și infuziilor de gravitate, de sacralitate, de patetism, care nu sunt prea frecvente în manierele literare actuale. Dacă lipsesc elementele de recuzită contemporană, de civilizație a sfârșitului și începutului de secole 20-21, înseamnă că pragul spre postmodernism nu e trecut?" Se pot trasa afinități neomoderniste și simptomuri postmoderne, dar este dificil să-l încadrezi pe Danilov într-o schemă a mișcărilor literare, mai ales când e vorba de o antologie ce cuprinde texte apărute într-un interval
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
critic - de orice - n-ar trebui să caute în capul autorului/regizorului, pentru că, dixit Barthes, trebuie să îl considerăm mort odată ce analizăm opul în cauză. Intențiile lui bune nu pot furniza nici scuze, nici acuze. Alex. Leo Șerban vorbește limba postmodernismului, în care e un fapt general acceptat că fiecare replică (a oricui, personalitate sau personaj) e un amalgam de citări, deoarece nu există nimic în afara textului, mulțumim, Derrida, pentru informație. De aici rezultă că amalgamarea unor citate e și ea
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
Liviu Dănceanu Au trecut, iată, mai bine de șase decenii de cînd Arnold Toynbee lansa în oceanul culturii torpila numită postmodernism, torpilă ce s-a dovedit a fi vrednică să scufunde multe dintre navele de croazieră (dar nu numai) plutitoare pe ape line și pe rute sigure. Șase decenii în care, cu cît s-a vorbit mai abitir despre el, operîndu-se
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
despre el, operîndu-se ajustări, aclimatizări, deturnări, răsturnări, îndreptări, cu atât termenul a scăpat de sub control, s-a fofilat tot mai subtil, uneori ofilindu-se aidoma unei plante plăpînde, alteori crescînd ca o buruiană viguroasă. Dacă în literatură și artele plastice postmodernismul a fost frecvent scărmănat, tors, împletit și despletit, în muzică puțini au fost cei ce s-au încumetat să-i recolteze probe întru determinarea vitezei ori a concentrației de colesterol, lipide sau glucide. Printre acei puțini, un nume, sunt convins
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
nouă între modern și postmodern (Editura Muzicală, 2004), săvîrșește un necesar și orignal referendum pe marginea simptomatologiei, statutului și consecințelor unui concept ce, de la François Lyotard încoace, s-a identificat cu o ecuație intelectuală, înglobînd multiple necunoscute. Logica și retorica postmodernismului sunt acroșate preponderent în zona fileului ce desparte suprafața de joc a modernismului de cea care, ca o variantă antifrastică a nimicului, se dorește a fi (aproape) totul, altfel spus, ceea ce succede avangardele muzicale. Interesant este că Valentina Sandu-Dediu realizează
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
întreprindere post-modernă prin înțelegerea proteică a fragmentării ce implică, pe de o parte respingerea centrismelor, parti-pris-urilor, tentațiilor tendențioase și pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o re-evaluare a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
tăcerea în muzică, o istorie (impregnată deopotrivă de acribie informațională și virtuozitate stilistică) a SIMC, modernitatea muzicii românești, precum și micro-portretele componistice (Wilhelm G. Berger, Ulpiu Vlad, Nicolae Coman, György Kurtag, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru) ori convorbirile pe tema postmodernismului cu Francis Burt, Adrian Iorgulescu, Pascal Bentoiu, Günther Kahowez, Anatol Vieru, Adrian Rațiu, Ștefan Niculescu convoacă un pluralism cu reflexe totalizatoare, sintetice. Am așteptat această carte ca pe o promisiune de definire ideologică a unui orizont atît de divers și
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
eventuale dispute. Cititorului din România îi sunt cunoscute foarte puține dintre aceste nume. Se va putea întreba de ce lipsesc Grigore Vieru și Leonida Lari, mai cunoscuți la București, din moment ce sunt prezenți atâția alți scriitori și nu doar critici. Adversari ai postmodernismului, ei au participat la disputele dintre generații și la controversele pe probleme de actualitate, așa încât ar fi fost firesc să se regăsească în sumar. E un reproș, care nu prea cred că ar putea fi respins cu seninătate. Această ignorare
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
cu același titlu generic, Manechinele, s-a tipărit în 1976. Polimorfism în care s-ar putea recunoaște, parțial sau împletite cu alte surse, ori aproape în întregime, nu puține idei care au contribuit substanțial la dezvoltarea modernismului și chiar a postmodernismului zilelor noastre. Născut la 12 iunie 1892, într-un orășel acum în Ucraina subcarpatică, Drohobycz, așezat pitoresc pe un afluent al Nistrului,Tyímienica, Bruno Schulz începe să scrie de timpuriu dar, speriat de asprimea recenzenților, va debuta relativ târziu și
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]