1,577 matches
-
chipurile nu există, ci doar evidențiază numeroase căi prin care oamenii încearcă să cunoască lumea. Acest argument nu ia în considerare lucrurile ce țin de hermeneutică, în special fundalul filozofiei analitice. Musgrave l-a criticat pe Richard Rorty, precum și filozofia postmodernistă în general, pentru confuzie. A. A. Luce și John Foster sunt alți subiectivi. Luce, în "Sens fără Materie" (1954), încearcă să-l aducă pe Berkeley în actualitate prin modernizarea vocabularului său și punerea subiectelor pe care le-a abordat în
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
august 199l, p. 4, Ioan Milea, Tribuna, nr.15/ 12 aprilie 1991, Al. Pintescu, Poesis, 1991, Traian Ț. Coșovei, Contemporanul nr. 42/ 18 octombrie 1991, si in volumul Hotel Urmuz, Editura Călăuza, 2000, pp. 100 - 102, Alexandru Pleșcan, România literară, „Postmodernist pierdut în grădina”, România literară 24, nr. 47 /21 noiembrie, 1991, p. 10, Traian Ț. Coșovei, Contemporanul, 1992 (ianuarie), 1992 (octombrie), Alexandru Pintescu, Poesis nr. 11 - 12 / 1991, p. 5, si nr. 1 / 1992, p. 5, Cornel Munteanu, Steaua, 1992
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" îl plasează în rândul celor mai importanți istorici literari români postbelici. A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri și a publicat antologia "Desant '83". , a scris literatură fantastică si de anticipație. A publicat în 1992 studiul critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
este considerat unul dintre cei mai talentați pictori basarabeni. Mesajul artistului, de un dramatism tulburător, de obicei este unul încifrat, ascuns într-o metaforă, fie că e vorba de peisaje, de celebrele case mudriene sau de tablouri pictate în manieră postmodernistă. Din 1969 până în 1973, studiază la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău, R. Moldova. Din 1975 lucrează și studiază pictura în atelierul lui Mihai Grecu. Începând cu anul 1975 și
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
să interacționeze cu un "continuum", un univers paralel care conține viitorul posibil al lumii reprezentate de arhitectura pe care o fotografiază - un viitor care ar fi putut exista, dar nu a făcut-o, realizând un contrast între realitatea modernistă și postmodernistă. Fragmentele zărite de Parker în fantasticul viitor utopic, caracterizat de autostrăzi suspendate, zeppeline gigantice și locuitori arieni, devin tot mai dese și deranjante, până când decide să se afunde în realitatea cenușie a lumii noastre, aflată în opoziție cu lumea idealizată
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
prieten, Alfredo, proiecționistul de la "". În cele din urmă, Alfredo este ca un tată care îl îndrumă pe micul băiat să ajungă cineva de succes, chiar dacă asta i-ar frânge inima în tot acest timp. Văzut ca un exemplu de "nostalgie postmodernistă", filmul combină sentimentalitatea cu comedia, nostalgia cu pragmatismul. Printre temele explorate se află tinerețea, îmbătrânirea, și cugetări la maturitate despre trecut. Scenele reflectă memoriile copilăriei ideale ale lui Salvatore. "Cinema Paradiso" este și un omagiu adus cinematografiei; ca și proiecționist
Cinema Paradiso () [Corola-website/Science/315287_a_316616]
-
de a le desprinde de „substanța reală a patosului cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind „filmul lui Saizescu cel mai încărcat de fastul snoavei”. Universul său postmodernist face ca filmul să nu pară nici astăzi desuet. Odată cu trecerea timpului, aprecierile pozitive la adresa acestui film au început să se mai dilueze. Tânărul critic Andrei Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel mai intransigent și
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
(n. 15 octombrie 1926, Poitiers - d. 26 iunie 1984, Paris) a fost und filosof și istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză, sociologie. Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la "École Normale Supérieure", unde a studiat
Michel Foucault () [Corola-website/Science/298596_a_299925]
-
toate datele pentru a deveni un nume de primă mărime în arta plastică moldovenească." "Tamara Moraru (doctor în științe filozofice)". În grafica de șevalet Vasile Movileanu are o amplitudă mare: De la peisajele și naturile statice realiste, pînă la niște căutări postmoderniste, bazate pe expresia culorii; iraționalizmul compozițional și deformarea intenționată a formei. "Liviu Hâncu (critic de artă)". În grafica de șevalet, practicînd monotipia, tehnica guașului și a acuarelei, plasticianul își deschide opțiunile tematice și în mod deosebit preferințele stilistico-tehnologice, generînd aspirații
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
maturizarea prezentînd Adevărul îndrăcit (1937) de Howard Hawks, comedie trăsnita de la care astăzi se revendică tînărul regizor american, dezvoltînd o întreagă teorie cum că "filmul cu gangsteri" e mort, în schimb tradiția clasică a comediei poate fi resuscitata din perspectiva postmodernista a sexualității polimorfe. Că proba, filmul său din festival, Splendor, de un optimism tonic: un fel de Threesome, un triunghi amoros pledînd pentru permisivitatea actuala. Nu puteau lipsi de la Toronto filmele afiliate celui mai nou curent căruia i s-a
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
literatură mai deșteaptă, provocatoate atât ca miză cât și ca realizare, oricum cu totul altceva. Formula acestui roman nu este inedită, reprezintă chiar un gen distinct, la confluența mai multor tendințe, care a stârnit interesul teoreticienilor, în special ai literaturii postmoderniste: Venea din timpul lui diez este o metanarațiune istorică cvasiburlescă. Subiectul merită neapărat rezumat. Într-un București postdecembrist, marcat de tranziția istorică, degradat politic și moral, confuzia oamenilor este pusă la încercare de apariția unor profeți moderni ce vestesc în
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
tendința autorilor contemporani de a denunța mecanismele imitației și arbitrarul semnului poetic) apare acompaniată, în contrapondere, de posibilitatea de a testa permanent un construct sau altul de realitate prin evidențierea implicațiilor sale asupra practicilor noastre. Cu alte cuvinte, noutatea paradigmei postmoderniste ar consta tocmai în această simultaneitate și interferență a lumii „reale” cu lumile posibile și chiar cu cele imposibile. Dacă o asemenea perspectivă nu atrage în mod necesar după sine „domesticirea” sau ordonarea acelui „peisaj ontologic”, pluralist și anarhic, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nouă: După ce a împins poziția instanței auctoriale la limita „mineralului”, n-a avut puterea ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut acel pas am fi avut în Bacovia un prim mare postmodernist 316. Oricum ar fi, rămâne de netăgăduit faptul că demersul bacovian, singular prin radicalitatea sa, inaugurează într-un fel acea tendință de „expansiune a prozaicului” în toate sferele discursului literar, expansiune pe care Matei Călinescu o considera definitorie pentru estetica
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
limbajul pare să-și valorifice integral resursele carnavalești (cum se întâmpla și în Țiganiada lui Budai-Deleanu, bunăoară). Uimește, așadar, la Mircea Cărtărescu, ca și la predecesorul său, extraordinara putere de invenție lexicală; rezervele tradiționale de cuvinte se amestecă, în spirit postmodernist, cu altele, împrumutate din domeniul tehnicii și al științelor exacte. Inventivitatea poetului nu are limite la acest capitol. Uneori lumea magică a cuvintelor este ea însăși pusă sub lentila unui „microscop” metatextual. Poetul își judecă și își comentează mijloacele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Eugenio Montale, la Robert Lowell, de la Pier Vittorio Tondelli și Roberto Deidier la Mircea Ivănescu, Marin Sorescu și Mircea Cărtărescu ș.a.m.d.) - ar putea conduce la concluzia că metatranzitivitatea reprezintă, în fapt, un alt mod de a desemna poezia postmodernistă (fără a exclude anticipările de rigoare). De aceea, înainte de a încheia, trebuie să mai precizăm câteva lucruri cu privire la acest raport. Există mai multe motive care m-au determinat să utilizez destul de rar (și cu anumite rezerve) conceptul de postmodernism. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
urma urmelor romanul Tristram Shandy, al lui Sterne nu ar putea fi socotit o scriere tot la fel de reprezentativă pentru postmodernism ca și Variete pe apă al lui John Barth?). Însă în chestiunile referitoare la reprezentare, câteva ipoteze catalogate îndeobște drept postmoderniste mi s-au părut de un real folos (de pildă întrepătrunderea dintre preocuparea pentru real și scepticismul legat de reprezentarea acestuia, recuperarea mimesis-ului dintr-o perspectivă „slabă” etc.). Înțeles de unii teoreticieni ca un fel de modernism îmblânzit (ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și retorica obiectului, în Francis Ponge, Le parti pris des choses / De partea lucrurilor, Editura Univers, București, 1974. 145. Mavrodin, Irina, Romanul poetic, Editura Univers, București, 1977. 146. Mavrodin, Irina, Poetică și poietică, Editura Univers, București, 1982. 147. Mchale, Brian, Postmodernist Fiction, Metheum, New York and London, 1987. 148. Mchale, Brian, Making (Non)Sense of Postmodernist Poetry, în Michael Toolan (ed.), Language, Text and Context, Routledge, London and New York, 1992. 149. Mcluhan, Marshall, Galaxia Guttenberg. Omul și era tiparului, trad. de P.
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Editura Univers, București, 1974. 145. Mavrodin, Irina, Romanul poetic, Editura Univers, București, 1977. 146. Mavrodin, Irina, Poetică și poietică, Editura Univers, București, 1982. 147. Mchale, Brian, Postmodernist Fiction, Metheum, New York and London, 1987. 148. Mchale, Brian, Making (Non)Sense of Postmodernist Poetry, în Michael Toolan (ed.), Language, Text and Context, Routledge, London and New York, 1992. 149. Mcluhan, Marshall, Galaxia Guttenberg. Omul și era tiparului, trad. de P. Năvodaru, Editura Politică, București, 1975. 150. Meo, Oscar, Mondi possibili. Un’indagine sulla costruzione
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și explicații istorico-sociologice variate. Se construiesc alte postdicții și previziuni incitante privind destinele societăților, statelor, oamenilor și diversității culturale europene. Printre acestea, estimarea intrării oamenirii în epoca înlocuirii cu o lume multipolară, a bipolarismului ideologico-cultural postbelic, dintre Vestul capitalist devenit "postmodernist", cu multe concepții sceptice despre om, și Estul comunist, promotor al utopicilor comunizări umane, asociate de munca silnică, supravegherea aspră, încarcerări și omoruri nesfârșite. Rememorările deceniilor dictatoriale evocă teroarea "comunarzilor sovietici", apoi a acoliților care au făcut ca mulți indezirabili
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
toate sectoarele sociale. Recunoașterea unor astfel de transformări se asociază cu intense controverse filosofice, mai ales epistemologice, și culturale, inițiate în principal de Jean-François Lyotard în 1979, odată cu publicarea lucrării în care lansează sintagma condiția postmodernă. Din perspectivă sociologică, teza postmodernistă vizează, pe de o parte, schimbările dramatice ale structurilor societății moderne târzii, deja consacrate, schimbări ce se distanțează în mod esențial de formele timpurii ale modernității. Pe de altă parte, proiectul cu rădăcini iluministe al științei sociale, respectiv fundamentele gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dintre rațiune și tradiție Modernizarea tradiției pentru consacrarea modernității Modernizarea modernității Principiul constitutiv al modernizării Evoluție și progres Teleologia istorică în sensul progresului spre viitor Construcția reflexivă a modernității Întrucât încă nu ne-am desprins de modernitate, așa cum pretind unii postmoderniști, ci de-abia am intrat în acea modernitate care s-a desprins de „raționalizarea tradiției”, pentru a se considera pe sine ca obiect și subiect al reflecției, este necesar să evidențiem continuu: a) în ce constă distincția modernității pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
înscrierea în stilistica optzecistă. Exigența cu care și-a întârziat publicarea primei culegeri, unde se află versuri ce premerg literaturii generației, fac din apariția cărții și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (2002). Începutul e un joc dramatizat, cu dialoguri mucalite, ironice, antilivrești, demitizatoare de canoane literare, în bonom răspăr cu tot. În fapt, ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
rezistențele cadrelor didactice la schimbare. Deși, aparent, ne par a fi niște bariere în calea schimbării, aceste aspecte reprezintă „ancorele” necesare conceperii si implementării cu succes a unor proiecte de mediere în sistemul școlar românesc. Devenită o prioritate a pedagogiei postmoderniste, relația cu ceilalți oferă perspective pentru dezvoltarea învățământului, deoarece introducerea medierii în mediul școlar permite elevului să se înscrie în această lume în schimbare, să-si dezvolte încrederea în sine necesară abordării problemelor si rezolvării conflictelor pe cale pașnică, să trăiască
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]