1,576 matches
-
Liviu Dănceanu A murit Karlheinz Stockhausen, cel care în tinerețea multor promoții de compozitori moderniști și postmoderniști a fost ca și un idol, iar pentru bătrînețea muzicii savante a constituit unul dintre ultimii corifei. De acum în colo nu va mai purta pe umeri povara universului încîlcit de sunete (naturale și sinus) ori de forme (zăvorîte și
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
Cristea-Enache S-a discutat destul de mult, în ultimii ani, despre necesitatea apariției unui nou tip de proză: una mai puțin ermetică și autoreferențială, reducându-și la cote acceptabile simbolistica și refăcând pactul cu lectorul. Aceasta fusese de fapt promisiunea "optzeciștilor" postmoderniști, deseori făcută, dar mult mai rar ținută. După 1989, toate condițiile erau propice: o altă realitate, enorm diversificată, își aștepta scriitorii și cititorii care să o descifreze. Am rămas cu așteptările. În locul unei normalizări a câmpului literar, asistăm la o
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
acest scriitor, pasionat căutător și reformator. El reușește să descopere o nouă bifurcație, scriind În dulcele stil clasic și oferind tensiunii și presiunii spre zero a modernismului o supapă postmodernă. În 1970, cu aproape un deceniu înainte ca primii noștri postmoderniști autorizați să-și fi făcut apariția. Poezia se întoarce, într-o buclă autoreferențială, către vârstele ei anterioare, recuperând, recondiționând și mixând limbaje, jucându-se cu parafraze și citate textuale, făcând cu ochiul cititorului cultivat și bucurându-se, împreună cu el, de
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
subconștient, o dată cu manuscrisul Nostalgiei. E momentul în care poetul Mircea Cărtărescu își încheie orgolioasele tribulații de meloman și de beatnik (derivat din mișcarea beat și sovieticul satelit sputnik) pentru a se angaja organic și furibund în scris, când mecanica artificiilor postmoderniste sublimează într-o antropologie de natură cuantică. Iată de ce mi se pare frivolă asocierea - practicată încă des cu uimitoare jovialitate - între un poem sclipitor ca O seară la operă și formidabila investiție personală și tensionată numită Levantul. Tehnica seacă a
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
apropie sau îndepărtează, sfîșie, disociază, leagă sau dezleagă; nu se poate abține să elibereze sau să nu asuprească". Richard Rorty argumentează teza că "filosofia morală" n-ar putea fi considerată altminteri decît o verigă "nesemnificativă în cultura noastră", căci "noi, postmoderniștii, știm că proiectul iluminismului este sortit eșecului". Peter Sloterdijk scoate în relief "haosul moral latent al așa-numitei noastre realități de zi cu zi" și, în consecință, "mizeria evidentă a Filosofiei Practice moderne", care, cu toate că și-a propus a realiza
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
asta: că aș vrea să-l rog să ne schimbăm rolurile. Eu să stau la Manhattan, ascuns undeva în tăcerea odăii mele și să scriu versuri, iar el să facă pe editorul, pe animator cultural și să-și scrie proza postmodernistă fără nici o problemă.
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
înnebunit după graffitti și action painting (tenorul Klaus Florian Vogt, o voce de prim rang, tulburătoare în pasajele lirice, și un mare talent actoricesc). În actul III însă, rolurile se vor inversa, Stolzing devenind conservator până la limita kitschului, iar Beckmesser, postmodernist dornic de happening-uri. Tot acolo, Hans Sachs se transformă, contrar interpretărilor obișnuite ale operei, într-un sinistru și fanatic apărător al tradiției, iar Beck-messer, în personaj pozitiv. În actul I, Stolzing își face apariția în muzeala Katharinenkirche, plină de
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
am propus să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză, „Cehov Începe săi spele rana lui Treplev cu gesturi care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
De la soluțiile de tip cooperare comunitară se trece tot mai mult la cele de tip antreprenoriat. La rândul ei, abordarea neoliberală a DEVCOM ajunge să fie contestată,în anii ’80 și ’90, de către comunitarism, populismul radical și postmodernism. Mișcările sociale postmoderniste susțin curente precum feminismul și ecologismul și se opun abordărilor de tip modernizare. Aspectul problematic esențial în cazul postmodernismului a fost acela de a duce la diminuarea activităților economice necesare pentru DEVCOM. Postmodernismul a susținut mai mult acțiunile de reorganizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
acțiunile de reorganizare comunitară decât pe cele de dezvoltare economică locală. Mișcarea esențială a ideilor pare să fi pornit dinspre DEVCOM tradiționalistă, cu accent pe cooperare, stat, activități economice, modernizare, înspre neoliberalism orientat spre capitalismul comunitar, ambele contestate de către mișcările postmoderniste. Atât neoliberalismul, cât și postmodernismul au slăbit DEVCOM, susțin Midgley și Livermore (2005, p. 162), în special în varianta economică. Ideologia care încearcă să depășească limitele etatismului, modernizării, tradiționalismului, neoliberalismului și postmodernismului este „developmentalismul” (asociat în special cu numele lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspîndită în text par să-l cheme". Chiar dacă propune, în spirit postmodernist, trei posibile Epiloguri, cartea are un Final previzibil, de roman realist: cloșardul Antoniu este găsit mort în pivnița unui cinematograf, iar Psalmii și cele două caiete cu poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici diavolul, decât această lume [...]. Diavolul nu poate crea nimic. El
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din Eliade (Fragments d'un Journal) l-aș fi inventat. Am obiceiul să inventez citate cînd nu le am la îndemînă. Îmi pun între ghilimele vorbele, ca și cum ar fi ale altora. "Asta-i invers decît un plagiat. E o atitudine postmodernistă", a rîs Magda U., cînd i-am mărturisit micul meu delict, micile delicte livrești, cu citatele măsluite. Afostgreșealamea. M-am lăsat în ceea ce se numește voia sentimentelor ("dar nu-i așa de simplu, e greu să te lași în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fragila specie umană, născându-se, astfel, spiritul de gaură. De unde până unde veni și moda curentelor în artă? De la esteticienii viitorului, de bună seamă, care trebuiau neîntârziat puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atunci când m-a pictat. Unii au cunună de spini, alții au ștreanguri atârnate de gât, ceilalți poartă cruci în spinare. Eu am cătușe. Dar ce cătușe! Te-ai uitat atent? Am cătușe cu cifru; cătușe de cătușe. Sunt un sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În societatea românească actuală, a avea copii este un fapt de viață din ce în ce mai greu de asumat 3, parametrii socioeconomici impunând celor care își doresc rolul de părinți anumite restricții (care nu sunt concordante cu idealul de împlinire individuală propriu tendințelor postmoderniste)4, interesul pentru forma tradițională de familie se diminuează în fapt. Semnificația în sfera valorilor morale ale maternității crește 5. Din păcate, mai cu seamă valorile maternității, nu și ale paternității, aducerea pe lume a copiilor și îngrijirea lor rămânând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Autoritatea negociată în fața copiilor Obligații ale copiilor față de părinți Familia integrată social Sursa: Anthony Giddens, A treia cale. Renașterea social-democrației, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 106 Democratizarea familiei poate fi considerată un proces concordant cu modelul de viață asumat drept postmodernist. Postmodernitatea 61, ca paradigmă, permite pentru cei care o adoptă deschideri spre toleranță, acceptarea principială a egalității, inclusiv în raporturile private, cele care au o încărcătură emoțională aparte. În societatea contemporană, sub aspect principial, se diluează inegalitățile, se acceptă diferențele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să aștearnă pe hârtie faptele așa cum au avut loc, cu cele mai mărunte detalii. Drept care depoziția scrisă a lui Mihai Loghin devine nu doar propriul dosar penal, ci și în romanul lui Popa, ce radiografiază inclusiv semnele sfârșitului, ca orice "postmodernist din lipsă de alte noutăți literare". Nu lipsesec accentele satirice, burlești sau parodice, palinodia și suspansul, dovadă bestiarul aferent din politică, poliție, justiție, medicină, schimbarea depoziției pe ultima sută de metri, climatul picaresc etc. Scena reconstituirii crimei cu ajutorul manechinului gonflabil
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
de la Bookfest), curent excepțional prin teorie și practică literară, numit altădată de autorul eseului de psihologie a literaturii noastre un "curent de mansardă", ar fi fost, măcar el, excepția care confirmă regula, altfel suspectabilă. Că optzecismul este experimentalist, estetic, nu postmodernist, o spusese chiar autorul Postmodernismului românesc, M. Cărtărescu. Singular și consecvent este E. Negrici în delimitatea modernismului de premodernism, aplicând, în poezie, criteriul lui Hugo Friedrich, de altfel un criteriu structural, filosofic, ontologic, și nu estetic. Ceea ce numesc unii neomodernism
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Familia", Oradea, 2007), Ion Simuț nu urmează conceptul H. Bloom. Nu despre canon, dar despre canoane este vorba aici. Canonul lui Bloom era estetic și istoric, ireductibil la epocile sau curentele însumate. I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan se lasă atras de
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
mă simt dator să repet). Pe lista neomodernistă de așteptare, criticul îi așează pe Doinaș, Caraion, I. D. Sîrbu, E. Botta, A. Vona, S. Titel, M. Eliade, V. Horia, Adrian Popescu, E. Uricaru, M. Dinescu, E. Brumaru, Gabriela Adameșteanu. Pe lista postmodernistă, pe țepeneag, M. H. Simionescu, Dimov. M. Ivănescu. Stănescu și Sorescu, considerați cu o anumită incertitudine, preponderent neomoderni, rămân ocupanții primei liste. Postmodernismul, gata a fi abandonat de critic, oricum nu la fel de seducător ca neomodernismul (și iată cum se trasează
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
handicap în societatea americană postpuritană. Le-a proiectat pe un fundal de frescă, pre- și postbelică, a vieții artistice a anilor respectivi, punctată, agreabil, cu numeroase dintre figurile cunoscute care au populat epoca. Memoriile sunt scrise într-o manieră oarecum postmodernistă, care ignoră total succesiunea cronologică. O permanentă interferare a episoadelor din trecut - din trecutul tânărului scriitor famelic, ghinionist, nevoit să accepte tot felul de îndeletniciri umile - cu scenele din prezentul dramaturgului de colosal succes, devenit "crocodil", cum se autodefinește. Unicul
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
noastră de a ne copilări la orice vârstă. Dar literatura lui Șerban Foarță, în datele sale esențiale, profund specifice, este de fapt un exercițiu pur în metoda postmodernismului și sunt tentat (cred, îndreptățit) să afirm că este singurul scriitor autentic postmodernist la noi, programat și mai ales înzestrat cu autentic talent pentru o asemenea literatură... în replică. Micul Print se impune astfel ca o carte de rafinament, de real deliciu al inventivității și al erudiției intelectuale. *) De unde, pe cât bănui, aversiunea d-
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]