455 matches
-
aducem argumente care să contracareze asemenea analize istorice lucide ale comunismului românesc și ale implicării elitelor intelectuale în menținerea ori în dărâmarea regimului totalitar al lui Ceaușescu. O altă temă de meditație ar fi și rolul elitelor intelectuale ale României postrevoluționare în apărarea valorilor democratice în fața revirimentului tacticilor și strategiilor comuniste din ce în ce mai puțin mascate. Sunt oare intelectualii mai puțin alienați în România de azi? Capitolul 4 Reprezentări heterotopice: între localizările reale și cele imaginare ale României La frontiera dintre Balcanism și
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
zgomote puternice care sugerează evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Actul al III-lea descrie haosul care a urmat după prăbușirea dictaturii ceaușiste. Personajele vorbesc în același timp, se ceartă și aproape explodează de emoție. Comunicarea verbală e haotică, sugerând convulsiile postrevoluționare ale României. 293 Kenneth Jowitt, The New World Disorder: the Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992, p. 78. 294 Julian Anthony Stuart Hale, Ceausescu's Romania. (A Political Documentary), George G. Harrap & Co Ltd., London, 1971, pp. 7-8
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
posibil!” pe care numai tinerii, acei tineri Îndrăgostiți de-un ideal și de o idee greu, dificil, „imposibil” de realizat, o au?!... Sigur, am să uimesc, poate chiar să irit pe nu puțini, declarând că bolile considerate grave ale României postrevoluționare nu sunt nici diletantismul clasei politice și nici corupția ei și a administrației sau a justiției, relele pe care ni le impută Bruxellesul și de care se face atâta caz. Sigur, și acestea! Dar... corupție a existat și În România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
socială, fapt ce a scandalizat unele mentalități pudibonde. Dezamăgirea poetului e sintetizată în versuri abrupte, fără menajamente: „Eu am visat ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta înțeleptul nostru canibalism? Poți să te speli pe cap cu victoria-ți postrevoluționară. / Revoluția a fost una, iar postrevoluția / este altceva. / Postrevoluția este o cutie de conserve care zăngăne. / O cacialma cu lumpeni revoluționari și / lichele parvenite. / Un vax. Un pârț istoric al unor pârțâiți istorici.” E aici mai degrabă strigătul de deznădejde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
publicul român, oricât de tarat ar fi de experiența unui cinema românesc prăfuit și de oferta de filme străine predominant proaste. Nu-mi propun un dialog polemic cu nimeni. Tu probabil te referi la marea masă de filme românești presau postrevoluționare, sufocate de metaforuțe și pline de personaje artificiale care vorbesc ca din cărțile proaste. Posibil ca frustrarea mea cinematografică, acumulată în mulți ani, să fie unul dintre motivele pentru care îmi doresc să fac cinema direct și frust, dar nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu este. Domnia sa crede că este suficient să ai o galerie/galeră de actori făcând roluri de compoziție pentru a avea psihologie ; or, nu este. Domnia sa crede, în fine, că simpla povestire (întretăiată de obligatorii flash-back-uri) a unei derive personal/postrevoluționare (în care demontarea statuii lui Lenin, De-mi-si-a/De-mi si-a guvernului și primirea ajutorului de șomaj au loc simultan !) poate da un film ; fatalitate, nu dă ! Dacă dăm la o parte redundanța procedeelor, tot ne rămâne o retorică vetustă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar fi imaginat că se poate face un film de 80 de minute cu actori cvasinecunoscuți, cu un subbuget care să rușineze CNC-ul autohton (care n-a dat un sfanț !) și care să spună mai mult despre haosul preși postrevoluționar decât zeci de sergiunicolaești să se ducă să vadă A fost sau n-a fost ? ; este un exemplu ideal de less is more. Trei personaje (principale, să le zicem) stau proptite în scaune într-un studio micuț, gen OTV de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
remisia celei de-a doua și către evitarea unei distrofii majore a identității colective. Faptul că nu am avut lideri politici (și încă nu-i avem), după un deceniu și jumătate de la căderea lui Ceaușescu, și că totalitatea conducătorilor isteriei postrevoluționare a subminat economia națională prin corupție rudimentară (similară anilor treizeci, din universul lui Al Capone) este, în mod fundamental, consecința unei carențe educaționale venite din comunism. Sistemul ceaușist nu a încurajat formarea liderilor veritabili și a indivizilor integri, întrucât o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
educației părinților care au recurs la acest fapt sau gest necugetat sau disperat, ci și sărăciei care poate destrăma familii întregi. La rândul ei, sărăcia și învățământul defectuos au propriile lor cauze, care nu-i exclud pe politicienii din România postrevoluționară. Datorită lor în primul rând, tranziția noastră a fost marcată de o dezorientare cvasi-totală. Ceea ce s-a reușit la noi până acum e de fapt o pseudo-reformă în lipsa conceperii și aplicării unor strategii viabile în toate domeniile, cu precădere economice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
speculații. Cu timpul, fenomenul "Piața Universității" a îmbrăcat o haină politică, ceea ce a generat prima "excursie" la București și prima manifestare de forță a minerilor din Valea Jiului în încercarea lor de a face un fel de ordine în evoluția evenimentelor postrevoluționare. În timpul primei demonstrații de forță, în București a "clasei muncitoare" din Valea Jiului avuseseră loc unele distrugeri și la parterul Palatului Victoria, sediul MAE, dar și al întregii noi conduceri FSN. Direcția protocolului a fost serios vandalizată. În aproape în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
pe unele documente anterior clasificate, cum ar fi schimbul de scrisori dintre Ceaușescu și Reagan. Afirmăm însă că o relectură în prezent ar aduce unele clarificări. Pentru aceasta, intenționăm să facem o comparație între diplomația românească dinainte de 1989 și cea postrevoluționară, din punctul de vedere al atitudinii față de relațiile româno-americane. Dacă pentru ultimii ani ai epocii comuniste dispunem de acest document important, conținând informații din interiorul ambelor tabere, pentru perioada postrevoluționară nu ne putem baza decât pe luările de poziție și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
facem o comparație între diplomația românească dinainte de 1989 și cea postrevoluționară, din punctul de vedere al atitudinii față de relațiile româno-americane. Dacă pentru ultimii ani ai epocii comuniste dispunem de acest document important, conținând informații din interiorul ambelor tabere, pentru perioada postrevoluționară nu ne putem baza decât pe luările de poziție și documentele oficiale, întrucât, după știința noastră, nici un element din sistemul de luare a deciziilor nu a făcut confesiuni credibile pe acest subiect. Vom începe însă, desigur, cu o punere în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sunt un indicator elocvent pentru stadiul relațiilor dintre două țări; în același timp, ele nu au nici o însemnătate dacă nu se bazează pe munca „de bucătărie”, concretă, a celor din eșaloanele inferioare. într-o oarecare măsură, conducerea politică a României postrevoluționare a menținut această valorizare exagerată a vizitelor oficiale, văzute ca un semn de extremă prețuire din partea celuilalt stat; același Răceanu oferă un exemplu grăitor în 1999 (în „Câteva considerente pe marginea relațiilor româno-americane”, Sfera Politicii, nr. 66, http://www.dntb
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în acest domeniu” (p. 329). „Cunoașterea situației reale” înseamnă, desigur, recurgerea exclusiv la surse oficiale. Una dintre obsesiile regimului Ceaușescu a fost dorința vizitatorilor străini de a se informa din surse independente, fapt subliniat în numeroase rânduri. Din păcate, evoluțiile postrevoluționare nu atestă o schimbare radicală a modului în care este percepută la București chestiunea drepturilor omului. Pașii au fost lenți în ceea ce privește atât drepturile minorităților etnice, cât și libertatea religioasă (în continuare, unele culte nu sunt recunoscute, incidentul diplomatic din 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în 1999-2000, preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, în terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, între altele, dincolo de încrederea în Ion Iliescu, prin neîncrederea în instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date în Românii după ’89. Și în acest context, e de remarcat că teoria situației istorice cu privire la sistemul politic românesc nu poate fi respinsă a priori. Ar rămâne neexplicate nenumărate elemente dacă am considera că discontinuitatea instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
autorul și-a propus să aducă în atenția cititorilor raporturile regelui cu puterile Vestice și atitudinea față de parcursul României după 1989, soarta Basarabiei că o consecință directă a confruntării Est-Vest, precum și ponderea actului de la 23 August 1944 în reconfigurarea memoriala postrevoluționara în cadrul clivajului Est-Vest. Note 1 W.Benjamin, Îl dramă del barocco tedesco, trad. it. Torino, Einaudi, 1971, pp. 8-9. 2 Ibidem. 3 Vezi, R. Ernst Curtius, Letteratura europea e Medio Evo latino, La Nuova Italia, Firenze, 1992. 4 Vezi Italo
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
din complicată istorie recentă, imediat după evenimentele din decembrie 1989. Raporturile regelui cu puterile Vestice și atitudinea față de parcursul României după 1989, soarta Basarabiei că o consecință directă a confruntării Est-Vest, precum și ponderea actului de la 23 August în reconfigurarea memoriala postrevoluționara și în clivajul Est-vest reprezintă trei perspective semnificative ale monarhului în decriptarea relației sale cu "Estul" și "Vestul". Istoricul Alexandru Zub spunea că judecată Regelui asupra ultimei jumătăți de secol este "aspră și plină de melancolie. Românii au luptat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
sumarul a două antologii, Chef cu femei urâte. Cele mai bune povestiri ale anului 1997 și Iubiri subversive. Cele mai bune povestiri ale anului 1998. Proza pe care o scrie D. se integrează în mișcarea mai largă a „noului realism” postrevoluționar, determinat de recâștigarea libertății de expresie și favorizat prin „dezghețul” realității din jur. Aceasta intră în nuvele sau în romane cu toate culorile și aromele ei, nu rareori respingătoare, iar scriitorul extrage semnificații simbolice din materia epică numai la finele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
se dizolvă/ în întunericul stins”; „Curând va so-/ si noaptea dar în alt ano-/ timp, paralel cu acesta!/ Pe fila mea se lățește pa-/ ta de cerneală a orei târ-/zii, norul vremii e în de-/clin!...” Rod al dezamăgirilor postrevoluționare ale unui spirit idealist și exaltat care, după ce a înfruntat represiunea brutală a autorităților comuniste în zilele lui decembrie ’89 la Timișoara, s-a regăsit „singur între români”, România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică a grupului de scriitori și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
1990) se spune: „Acum, «de bună voie și nesiliți de nimeni», vă rugăm să ne spuneți tot ce vă doare și vă bucură; numai așa, prin promovarea unei temeinice publicistici, vom învăța democrația”. Făcând parte din noul val al revistelor postrevoluționare, T. încearcă să se impună prin repunerea în circulație a unor valori îndelung martirizate de dictatură. Este retipărită Doina lui Mihai Eminescu, se reproduc articolul marelui poet despre Basarabia, fragmente sugestive din Rugăciunea unui dac ori din Viața lumii, poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
va fi profesor la Academia de Arte Frumoase și la Facultatea de Filosofie a Universității din București, rector al Colegiului Noua Europă, lector la Berkeley University, în SUA (1994). De asemenea, va fi desemnat ministru al Culturii în primul guvern postrevoluționar și mai târziu ministru de Externe (1997-1999), membru al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (din 2000). Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și primul redactor-șef al revistei „Dilema”, editată de Fundația Culturală Română. I s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
acesta". Și am vorbit despre procesul Ceaușescu, despre ce a scris Pacepa și au început să mă întrebe dacă eu nu am fost șef la studenți și dacă cunosc pe cutare sau cutare. Și am ținut curs de sociologie politică postrevoluționară cu cartea lui Pacepa și am mai adus vreo 2-3 cărți. Le-am dus Lukács1 pentru a le arăta că comunismul nu înseamnă marxism. Un semestru, până în vară, eu asta am predat. Și veneau studenți. Nu mai era prezența obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
A.B.C.”, „Elogiul nebuniei”. A. reține atenția printr-un foarte bogat sector publicistic, articolele semnate de Stelian Tănase, Alină Mungiu, Sorin Dumitrescu, Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Vlad, Andreea Pora ș.a. oferind cititorilor o imagine critică a societății românești postrevoluționare. Interesante, incitante sunt numeroasele interviuri publicate aici. Astfel, Virginia Hristu se întreține cu ziaristul american John B. Guillemin, Raluca Barac cu Petre Tutea (Egalitatea comuniștilor), dar cei mai mulți parteneri de dialog sunt aceia ai lui Stelian Tănase, care, sub genericul Dorința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285172_a_286501]
-
Edgar Morin, Hannah Arendt, Jules Monnerot, Alexandr Zinoviev, Nadejda Mandelstam etc. și operele românilor publicate în exil, interzise fără drept de replică în țară. Aceste cronici, deși numeroase și simptomatice pentru cultura europeană, nu interesează foarte mult critica din România postrevoluționară, în parte din pricina complexității lor, în parte din pricina redusului instrumentar de analiză a sociologiei, politicii și filozofiei europene. Mult mai târziu, Vladimir Tismăneanu le adună sub pretextul alcătuirii unei antologii de scrieri politico-istorice. În 1988, receptând "Caietele critice" consacrate literaturii
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
bazele unei poetici românești moderne a teatrului. În paralel cu aspirația spre teoretizare, P. propune în Oglinda spartă. Teatrul românesc după 1989 (1997) și în The Stage and the Carnival. Romanian Theatre after Censorship (2000) o sinteză asupra fenomenului teatral postrevoluționar, cuprizând nu numai o schiță a diverselor lui fațete, ci și „a culturii și societății românești după 1989”. În toate lucrările sale teatrul românesc și în genere cultura română sunt privite cu deschidere către fenomenul universal, autorul avansând puncte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]