1,960 matches
-
fi împlinit 50 de ani. Nu i-a apucat. Mira Nedelciu își aduce aminte că, în ziua nunții, Mircea i-a spus: Vei fi o văduvă tînără. Eu n-am să apuc 50 de ani." De unde știa el asta? Romanul postum și neîncheiat Zodia scafandrului (Editura Compania, 2000) a fost scris (povestește soția scriitorului) în condiții ciudate: de fiecare dată cînd se așeza la masă, cu gînd să compună o nouă pagină, Mircea suferea atacuri febrile. De prin 1988. Mai tîrziu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
A murit, sărac și părăsit de toți, la Paris, în 1900. Thomas Wright scrie în T.L.S. din 9 februarie, într-un amplu studiu consacrat "reîntoarcerii" lui Wilde, că scriitorul a dus, în Franța, unde s-a refugiat, o viață aproape postumă. Și-a presimțit într-un mod demn de luciditatea lui artistică gloria de astăzi. Wright îi citează cîteva rînduri din corespondența cu Robert Ross. În 1898, Wilde scria": "Voi trăi ca infamul Sfînt Oscar din Oxford. Poet și martir". Și
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
deși, după două colaționări, cînd treaba era spre final, ne-a parvenit din nou o veste rea, cerîndu-ni-se un nou referat. Am rămas deciși pe poziții și cartea a apărut în forma ei integrală. Și îi aduc, aici, un omagiu postum lui Al. Piru, care era îngrijitorul ediției și prefațatorul ei, că n-a intervenit niciunde în textul celebrului autor (am făcut, amîndoi redactorii, două colaționări pentru că în lumea literară se zvonea că editorul intervenise în text și voiam - trebuia - să
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
și artistic, nu în ultimul rînd România literară, au reacționat în spirit liberal și democrat, și de stînga și de dreapta, la toate aceste fenomene. De unde, oare, ideea că tot intelectualul român de azi acceptă tacit naționalismul sau pe fanii postumi ai mareșalului Antonescu? Cred că Tamás nu ne citește, cum nu ne citește Mircea Iorgulescu (dar pe el însuși, din Dilema, de ce nu s-o fi citind?). Și, apoi, Humanitas nu i-a publicat doar pe Eliade, Cioran, Noica, dar
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
urmă, de la editorii lor) și a recitit cu plăcere ediția critică în volum a Caetelor de dor datorată Miha- elei Constantinescu-Podocea și lui Nicolae Florescu. Subintitulate Metafizică și poezie, Caetele au publicat atît studii filosofice, literare, general culturale, istorice (unele, postume) de C. Amăriuței, V. Ierunca, Lucian Bădescu, M. Eliade, Al. Ciorănescu, M. Vulcănescu, Emil Turdeanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, traduceri (din Heidegger, bunăoară), poezii etc. Printre rubricile constante, una care o anticipează pe cea de la "Europa Liberă": Povestea vorbei. Revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
cît îl lasă puterile ochilor pe editor (în 1952 apare al patrulea volum). De semnalat este faptul că în 1963 D-tru Murărașu publică în colecția "Scriitori Români" a E.P.L. ediția sa, în trei volume, din lirica eminesciană, ordonată (antume sau postume) pe criterii strict cronologice care corectează și unele lecțiuni ale ediției Perpessicius. Și, în sfîrșit, memorabilă e ediția din 1978 a lui Petru Creția la Ed. Cartea Românească, în două volume, avînd ca text de bază ediția Perpessicius, cu unele
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana-ți/ Fi-va cartea moartă în sertar./ Nici o stradă numele tău, Anna,/ N-o să-l poarte, nici un stih măcar." Imortalitatea a cîștigat chiar împotriva dorinței poetei. O stradă din Odessa, orașul din apropierea locului ei de
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
p. 199-385); în 1972, volumul II include Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie, cu note și variante la p. 345-483; în 1977, volumul III (la care voi reveni) încheie opera poetică, editând selectiv poeme din periodice, poeme postume și "diverse"; în 1979, volumul IV tipărește Scrieri în proză; în 1982, apar simultan volumele V și VI, cu Traduceri. De la volumul VII, 1985, ediția critică este preluată de Gheorghe Chivu, cu prefață și comentarii de Alexandru Duțu, cuprinzând traducerea
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
amintește Dorli Blaga întîmplări care au punctat un destin de scriitor. E o mărturisire "în umbră", făcută cu teama, parcă, de-a nu uita ceva, de-a nu strecura, prin jocurile înșelătoare ale memoriei, vreun amănunt care să știrbească "viețile postume" care i-au fost date poetului. Încheie, paginile despre " Tata", cu vorbele, emoționante, ale unui "prieten", Thornton Wilder: "Există o țară a celor vii și o țară a celor morți, iar singura care le leagă este iubirea, singura care supraviețuiește
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
podul locuinței părăsite a lui Sir Thomas Morus, la o vreme după moartea acestuia (încă un asasinat politic, după cum ne amintim din derularea altui film) și atribuit, fără vreo îndreptățire acestuia. Și astfel, printr-un fals postum deliberat, alt fals postum, deliberat, a căpătat un gir etern. Și așa se (poate) scrie (și falsifica) istoria. Istoria e o istorisire, o poveste. Iar orice poveste poate fi adevărată, deci istorică. Pentru că, dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti. Sau nu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
fii ai ei, doi cad pe front în primul război mondial, iar cel rămas în viață avea să se dovedească un neinspirat administrator al averii părintești. Ajunsă văduvă și într-o situație materială precară, Alice Liddel Hargreaves primește un ajutor postum din partea lui Dogdson, alias Lewis Carroll: manuscrisul acestuia Aventurile Alicei sub pămînt aflat în posesia ei obține la o licitație suma de 75 de mii de dolari. Iar titlul de "Doctor honoris causa" , pe care muza de odinioară îl ia
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma Maria Schindler a devenit, dincolo de memorialistica proprie, editată în timpul vieții și postum (derutantă, mistificatoare și prea puțin fiabilă), subiectul a nu mai puțin de 5 biografii, contradictorii, scrise în majoritatea cazurilor de femei. Karen Monson vede în Alma o muză neîmblînzită, Susanne Keegan, o mireasă nestatornică, Françoise Giraud elogiază talentele Almei de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
clasificarea miturilor, cu originea și evoluția lor. Firește că pentru a detecta aceste mituri, de la origini pînă la manifestare, trebuie urmărite în tradiția și creația populară. Îmi aduc aminte că filosoful C. Rădulescu-Motru reproșa filosofiei lui Blaga (în memoriile sale postume, intitulate Revizuiri și adăugiri) că în loc să științifizeze opera sa, a coborît-o într-o "metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești" și "în divagațiile mitologice păstrate prin folclor". Din perspectiva scientistului Rădulescu-Motru un asemenea reproș e, poate, valabil. Dar Blaga, într-o
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
așa remarcabilă. Parcă pîndit de sfîrșitul lui prematur, opera lui Holban e acaparată de ideea morții, ca motiv obsedant, excelent demonstrată în romanele sale esențiale. Era un admirator al lui Proust (despre care a lăsat și un studiu excelent, publicat postum) și Gide, din spațiul literaturii române avînd ca modele opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, propunînd, ca și autorul Patului lui Procust, scrierea nudă, anticalofilă, simpla înregistrare a unei experiențe. Unchiul său, E. Lovinescu, care evident nu-l agrea (reiese aceasta
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
la placa comemorativă de pe str. Dacilor nr. 13; ora 10,30, parastas în Cimitirul din Calea Buziașului; ora 12, în sala Constantin Daicoviciu a Muzeului Banatului, simpozion despre viața și opera lui Virgil Birou și vor fi lansate două volume postume ale scriitorului: „Revoluția de la 1848 din Caraș-Severin” și „Trei săptămâni sub teroarea bombelor“. Prezintă Constantin-Juan Petroi și N. D. Petniceanu. În final, va fi lansată revista „Eminescu”, ediție dedicată lui Birou, și vor fi decernate premiile concursului de literatură organizat
Agenda2003-17-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280954_a_282283]
-
volume despre Genurile biograficului - carte impusă, cum ziceam, de împărțirea apelor în două a eului (biografic și pur) nu sunt rezervate pagini despre I.D. Sîrbu și Radu Petrescu (de exemplu). Dacă primul a compus Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, apărut postum (scriitorul murind la 19 sept. 1989), scriere care a cunoscut câteva ediții și a definitivat postura autorului ca disident autentic, de marcă, proza lui (nuvele și romane) l-a propulsat în rândul marilor spirite narative ale Europei. Nu-i mai
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
al XIX-lea a avut un rol definitoriu pentru literatura modernă. Pe un asemenea fundal de informații pluraliste. Profesorul Eugen Simion conștientizează absența intențiilor literare pe care le au scriptorii genurilor biograficului. Dar, constatând că finalizările tipărite (în timpul vieții sau postum) prezintă fructuoase, și deloc neglijabile, elemente literare, le aduce să funcționeze sub lumina ficțiunii. Ca orice autor de literatură prozastică, scriptorii în cauză au apelat la imaginar cu încredere, vizând chiar o rezultantă estetică. De aceea, lectorul interesat poate purcede
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
și s-a năpustit asupra lepădăturilor aristocrate ale putredei societăți vieneze e un detaliu ce ține de misterul conștiinței artistice. La moartea lui Hedwig Stavianicek în 1984, Bernhard îi va face portretul în romanul Vechi maeștri, însuflețit de o gratitudine postumă de la care nu te-ai fi așteptat din partea unui fantast în ale cărei obișnuințe recunoștința nu-și găsea locul. Dar semnul că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
a accentuat. Caietul verde, editat în 1933 și cuprinzînd poezii scrise pînă în 1932, va include la reeditare piese compuse pînă în 1936. Țărm pierdut, apărut la Fundația Regală în 1937, cuprinde la reeditare poezii de pînă în 1941, Volumul postum Cumpănă dreaptă a trecut el însuși prin variate faze și proiecte (titlul lui ar fi trebuit să fie Drum lăuntric). Această febricitare interioară înseamnă mai mult decît detalii ocazionale de editare: este mărturia palpabilă a clasicismului definitiv. Poeziile celei de
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
din articolele de opinie publicate de profesor în presa post-decembristă. Selecția se încheie cu câteva pagini, excelent alese, din impresionantul său jurnal inedit (57 de caiete, acoperind perioada 1961-2005), pagini ce conțin un soi de autoportret spiritual. Ca orice ediție postumă a unui cărturar plecat dintre noi prea curând - în 2005, la numai 63 de ani -, Studii despre literatura rusă și alte eseuri are un evident conținut afectiv. Cele 342 de pagini, de format mare, se adaugă celor 3 volume de
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
de teorie literară , din 2001), edițiilor, colaborărilor la volume colective și la sinteze istorico-literare, îndemnându-ne să reflectăm cu amărăciune la opera pe care regretatul nostru critic și teoretician literar nu a mai apucat să o încheie. Totodată, această ediție postumă nu reprezintă doar un adaos cantitativ la o operă însemnată prin ea însăși, ci o recuperare a unor dimensiuni și direcții ale activității autorului, pe care excelența sa în domeniul teoriei literaturii și al criticii sociologice le-a ocultat, vrând-nevrând. Ion
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
Nu mai puțin de 31 de organizații civice și sindicale au semnat un Apel scris de Sorin Ilieșiu către președinții României și Republicii Moldova pentru unitatea națională a poporului român, sub titulatura " Nu aveți voie să fiți 'partenerii' postumi ai lui Stalin și Hitler care au călcat în picioare voința poporului Basarabiei!" Semnatarii cer, printre altele, înființarea unei comisii prezidențiale a României și a Republicii Moldova pentru analiza consecințelor Pactului Hitler-Stalin asupra poporului român. De asemenea, semnatarii solicită celor doi
Apel către preşedinţii României şi Moldovei pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin () [Corola-journal/Journalistic/26875_a_28200]
-
sale poetice. De la primele versuri din jurul lui 1910, poetul și-a legat indisolubil numele de Toamnă, cu tot ceea ce asta presupunea. Toamna străbate poezia lui Ion Pillat pe tot parcursul ei. Printre ultimele sale poeme, ce au format ulterior volumul postum Cumpănă dreaptă, întâlnim inevitabil piese precum Toamnă sau Stîna părăsită, într-o tonalitate egală cu sine de-a lungul deceniilor. Unui poet cu apetența concretului, obsedat de culoare ca un pictor, toamna îi oferea o paletă largă de parfumuri și
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
Gabriel Dimisianu Îmi făcusem câteva însemnări despre Între Capșa și Corso, cartea postumă a lui Vlaicu Bârna, publicată nu demult de Polirom, gândindu-mă că s-ar putea porni de la ea o discuție despre memorie și memorialiști. Mai iute de condei decât mine a fost însă Andreea Răsuceanu care, în ultimul număr al
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
dificilă, eroul nu vrea să cheme ajutoare pentru a-și învinge adversarul, pentru ca, după moartea lui, să nu apară „une mauvaise chanson” despre el și despre neamul lui. După cum ne asigură Maximilian Braun, și în epica eroică a sârbocroaților, gloria postumă a eroului joacă un rol tot atât de important ca victoria propriuzisă (Das serbo-kroatische Heldenlied. Göttingen 1961, p. 150-156, 172). Să amintim în treacăt decapitarea fiilor lui Constantin Brâncoveanu sau a celor șapte infanți de Lara, din romanța spaniolă. Miorița și Colinda
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]