360 matches
-
prin munca noastră, nu vor să recunoască cui se datoresc aceste realizări. Ne ignorează și ceea ce-i mai straniu, ne critică! N-am făcut nimic, zic unele. N-am mers la periferii. N-am strigat pe străzi și la ușile potentaților, că vrem drepturi! Adevărul însă e altul: am lucrat mult, enorm de mult! Am mers la periferii în fiecare an, la școli primare, fabrici, biserici, regie etc., am chemat și periferia la noi. Am ținut ședințe multe, întruniri restrânse și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
să intre sub cupola templului numit Literatură; majoritatea majoritatea a creatorilor din istoria literelor și artelor europene au fost nu numai cunoscuți, stimați și urmăriți de un public mai mult sau mai puțin larg, dar Înșiși șefii de state și potentații vremii le-au făcut curte și le-au făcut loc la masa lor, În ciuda disprețului și a indiferenței arogante cu care erau Întâmpinați, În acele vremuri, cei ce „veneau de jos”, din straturile inferioare ale societății!...Ă Evident, aș putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
era făcută În numele unei „idei” - cea a unei „noi lumi, a proletariatului”. Nu cumva era instaurarea acelor „bandiți” prestigioși ai Renașterii, În frunte, printre alții, cu acel Cezar Borgia amintit și de Nietzsche, dar acesta, ca și Sforza și alți potentați, Încă nu aveau o „ideologie”?! La ei, „crima” era nudă, era apanajul puterii goale și a influenței În stat. Secolul XX a inventat „crima ideologică”, negând brutal a cincea poruncă tablelor lui Moise și aici, Încă o dată, un scriitor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
expansiune a europenilor, care căutau noi căi de acces sau materii prime? Sau... o diversiune a prinților, pentru a rezolva probleme interne insolubile?!...Ă Libertății ne Închinăm azi și, oricum, trebuie să admitem că „ea” este o Biserică universală. Tiranii, potentații de oriunde trebuie să o accepte, dacă nu chiar să i se Închine, „drepturile” lor vechi se cheamă abuzuri sau chiar crime, păturile „de jos” tresar la cea mai măruntă Încălcare a principiilor „inventate” și afirmate de acei scriitori „exaltați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și socială atâtea dezagremente, eu - unul dintre eurile mele, cel „lucid, burghez, adult etc.” - am regretat amarnic ceea ce făcusem; Într-o țară acut centralizată, să contrazici În presa „burgheză, dușmană”, pe autocratul Îmbibat de putere și lingușit de nu puțini potentați ai lumii și apoi, ca o provocare, să te Întorci sub nasul lui și al hoardei care-l susține și care se valorifică numai prin el și prin bunul lui plac, poate părea, nu-i așa, În ochii oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aveau curajul sau interesul de a-l vizita pe Breban, care, aproape două decenii, nu mai era decât un „bun romancier”. (În țările ultra-centralizate și, mai ales, cum e cazul României, cu structuri administrative și statale relativ recente, unde autoritatea potentaților și mai ales a „Domnului” sunt hipertrofiate, În funcția lor, dar și În mentalitatea publică, a nu avea decenii la rând o funcție oarecare În administrație sau În aparatul politic Îți reducea - Îți reduce!! - aproape la zero cota de stimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În exil, Pădurea interzisă, Îl vedem pe prozator atras de noile realități politice românești, dar... Îi lipsește o reală, apropiată Înțelegere a unei realități care nu numai că depășea orice experiență de acest tip, dar o răsturna literalmente; psihologiile noilor potentați politici (Dej, Ana Paukeră sunt false, relațiile lor cu noul climat - stângace. În nuvela amintiă mai sus, intuițiile autorului sunt mai aproape de realitatea anilor ’50, asta poate și pentru că nuvela lunecă, cum spuneam, pe panta fantasticului, zona sa de predilecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o prea mare participare, fiind mai mult o respectare a unui anumit ritual. În Asia și la popoarele sale, acest „cult” al celui predestinat de a conduce masele, popoarele, asumându-și existența și destinul lor, tindea să „lunece” spre acel Potentat, Despot sau Tiran - tiran nu În accepția strâmtă de azi, ci ca „atotputernic și binefăcător, judecător și providență!” -, loc uman Înalt, În care se concentrează voința și predestinarea, istoria ce prinde chip uman, deși acest chip nu e decât o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
său care s-a Întins pe vreo două continente, nu numai depășind cultul pe care popoarele Rusiei Îl acordau Țarului, dar depășindu-l În sensul că se „cobora” Încă o dată pe scara timpului, iar Stalin devenise, pentru câteva decenii, acel Potentat enigmatic și rigid, ce trebuia nu numai să Însumeze voințele și să Înlocuiască fireștile aspirații spre demnitate și liber arbitru, dar mai mult, să „propună” o stare „superioară” spiritului „meschin și individualist burghez” - topirea entuziastă Într-o singură Voință. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acea rigiditate a Figurii conducătoare ce nu trebuia Întrevăzută, ca și Faraonii vechiului Egipt, decât Într-o unică ipostază sacrosanctă. Teribilă tocmai prin neasemănarea ei cu tot ceea ce era natural sau comun, firesc sau previzibil unui ins oarecare. El, Șeful, Potentatul era previzibil, dar Într-o altă ordine, inaccesibilă nouă, muritorilor de rând, proiectându-l În cosmosul de gheață al Istoriei!...Ă 5 ...M-am Întors la Paris atunci, În toamna gri bucureșteană În ’88, cum spuneam, Înfricoșat, Înfrigurat, de parcă vizitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și mai „misterioase”, aș zice „iraționale”, care i se pot pune unui cetățean, unui scriitor!... Ce te atrage mereu înapoi, spre pământul natal? Nașterea, strămoșii îngropați pe acel sol natal, tinerețea petrecută „acolo” (înțeleptul și legiuitorul Solon, întrebat de un potentat persan care e de fapt patria unui individ, a răspuns, uimitor, după părerea mea: „Locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”Ă, spaima de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acele „întâlniri prin parcuri” ale unor foști complici, de altfel, ai dictatorului, ca și unele, criptice, „demersuri” ale unor inși, foști aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile!...Ă Cred însă că violența, singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu adevărat națională, de „maturizare civică și politică” a românilor, de pierdere a acelei naive credințe într-un „drăguț de împărat”! Revoluțiile încep, de altfel, cu „uciderea stăpânului absolut”. Englezii au făcut-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dorind să călătorească pe urmele lui Alexandru cel Mare pentru a scrie despre el, Andronic nu ar avea nici o șansă dacă nu i-ar apărea, prin eroare, într-un ziar, un articol plin de greșeli cu care poate șantaja un potentat. Acesta se simte vizat de „dezvăluirile” articolului și îi acordă mijloacele necesare studiului. Morala e că la noi intelectualul poate scoate fondurile absolut necesare creației doar accidental. La această încheiere trebuie să subscriem! Credința și sfințenia personajelor Și sufletul? Un
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
nu le lase pradă lașității, din cauza stării rele a trupurilor, în caz de războaie și în alte împrejurări. Dar acestea le fac mai ales cei ce dispun de mijloace; or, de mijloace dispun în cea mai mare măsură cei bogați.” ,,Potentații zilei” puteau să-și trimită copiii la studiile sofiștilor și ale retorilor. Această unică formă de învățământ de rang mai înalt avea un scop eminamente practic: să-i învețe pe tineri arta elocinței și tehnica convingerii publicului printr-un întreg
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
profund proces de transformări socio-politice, economice și culturale. În două dintre capitolele acestei lucrări - Despre îndrumarea dăscălească, Despre creșterea copiilor - autorul francez opera o critică severă educației de tip feudal și, asemenea lui Rabelais, se străduia să-i convingă pe potentații zilei că era absolută nevoie de un nou model în formarea educațională a tinerilor. Scopul educației, în optica acestui gânditor umanist, îl constituia formarea omului de și pentru societate, a gentilomului, așa cum îl definea el, care, pe lângă cunoștințele vaste, pe lângă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dar nu s-a observat nici un semn că simțise nevoia de a acționa potrivit acestora;” Spre deosebire de Ceaușescu, care simțea un impuls de nestăvilit de a interveni la toate nivelurile guvernului, Iliescu dorea să descentralizeze o mare parte din putere către potentații locali, oameni de afaceri, lideri de sindicate (nu în ultimul rând Miron Cozma) și directori de întreprinderi de stat pe care Andrei Cornea i-a botezat «directocrați». Acesta din urmă a descris «un tip de stat merovingian» unde, în schimbul loialității
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
capitalismul de toate păcatele lumii, închizând deliberat ochii în fața propriilor probleme, mai acute decât oricând. În vreme ce societățile occidentale permit existența opoziției organizate, regimurile de tip sovietic își fac un titlu de glorie din suprimarea oricărei forme de rezistență la dictatul potentaților momentului. Grevele sunt ilegale în aceste societăți pretins întemeiate pe hegemonia clasei muncitoare. Sindicatele sunt subordonate aparatului de partid, iar autonomia muncitorească nu este mai mult decât o simplă lozincă. Cercetările serioase asupra condițiilor de viață ale clasei muncitoare sunt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Spania (1936-1939), din România au plecat să lupte în cele două tabere, reprezentanții unor forțe politice (Wlater Roman și Petre Bovilă din partea comuniștilor, Moța și Marin de la legionari), fără ca țara să fie angajată. Câți băieți de bani gata, din rândul potentaților P.D. sunt în Irak sau Afganistan? Obsedat de Marea Neagră, în care noi nu mai avem flotă, și care, în viziunea Președintelui, ar fi trebuit să fie un lac românesc, supărat ca văcarul pe sat, dă drumul porumbelului cu „Marea Neagră, lac
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un vapor care înaintează pe furtună, îți vine rău de mare și verși și verși și nu se mai termină. Capitalismul românesc, „de cumetrie”, cum i-a zis Iliescu, levantin cum i-am zis eu și imatur, este prezentat de potentații zilei ca scrânciobul lui Ilf și Petrov, în care toți pot să se zbenguie,învârtindu-se după cât le place, după necesități, atâta doar că te amețește de cap și-ți vine să verși. Capitalismul lui Boc, Tăriceanu și Geoană este
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în infernul sărăciei, cu urechile acului în mână. Și, totuși, nu-i rău, încă nu-i răul-rău! Nu-mi mai aduc aminte unde și când am făcut remarca în legătură cu ce ne așteaptă când vor accede la putere fiii și fiicele potentaților actuali. Atunci va începe răul cu adevărat: părinții, cei mai mulți de origine umilă, mai gândesc în termeni egalitari, dar copiii lor, născuți în puf și purpură, vor crede că li se cuvine tot, li se permite tot. Se vede că timpul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de învățământ, de sănătate, de administrație? Iată de ce nu mă voi mira deloc dacă vor apărea și armate proletare, mărșăluind pe străzi cu steaguri roșii și cu portretul „ciuruitului”, care vor asalta sediul guvernului și alte sedii. Domnilor guvernanți și potentați, aveți suficiente helicoptere? Trebuie să admitem că trăim vremuri cumplite, vremuri prielnice pentru instalarea dictaturilor și dictatorilor, a regimurilor autoritare, a tiraniilor și tiranilor. Pot apare, așa, ca din senin, salvatori ai patriei, care nu se vor sfii să vorbească
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
manifeste activ cu fiecare mort în Afganistan (12 până acum și 49 de răniți), ca responsabilitatea să fie transferată pe umerii celor care confundă țara cu barul și dansul la bară. Ce distanță și discrepanță între interesul țării și cheful potentaților! Încă nu suntem în regim dictatorial, dar moartea a devenit ceva obișnuit, banal. Or, bagatelizarea morții arată un grad înalt de manipulare a societății: vezi, ai toate drepturile, inclusiv dreptul să mori pentru interesele altora. Ce mai contează câțiva morți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
menținerea neșifonată a obrazului, practică străveche de distorsionare a realității, de a abate atenția de la problemele fundamentale și a le canaliza spre zone care te fac să te uiți în altă parte. Diversiunea are vechi state de serviciu pe la curțile potentaților, fiind capabilă să te scoată dintr-o situație limită: Alexandru Lăpușneanu scapă de furia mulțimii, oferindu-l pe Moțoc, iar mulțimea de atunci ne-a dat o pildă, „Capul lui Moțoc vrem!”. Acum, mulțimile adunate prin orașe și capitală n-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în ultimii ani. Nu se excludeau, în aprecierile culese de pe stradă, nici apelarea la măsuri dure, chiar de sancționare cu ani grei de închisoare pentru toate abuzurile, pentru exagerările, mai ales din ultimele luni, sau chiar din ultimii ani ale potentaților fostului regim comunist. Nu îmi amintesc, totuși, să fi auzit opinii care să exprime variante de genul condamnărilor la moarte, cu atât mai puțin de posibile execuții rapide. Această opțiune, metodă pseudojuridică, fusese totuși tacit acceptată de nemulțumiții din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]