672 matches
-
concludentă, reieșind în față, Pare a fi doar o bună prefață, La o carte veche și vulgară! Romanul vieții tale nu-l citesc, Căci conținutul îl cunosc în parte, Pentru tine multe întrezăresc, Mergând cu o treaptă mai departe. Mă poticnesc de treapta următoare, Urcușul devine tot mai greu, Caut ceva pe fila următoare, Dar să descifrez îmi este greu! Atunci când văd cumplita-mi neștiință, Și simt că am rămas obscur, Sufletul îmi e cuprins de suferință, Durerea nu pot să
UNDE EŞTI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360062_a_361391]
-
Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului steluțe furioase de omăt se izbesc ostentativ de pereții fragili ai sufletului formând cununi sângerânde țipând rugător în corul deznădejdii durerea apoi se topesc în cristale sărate iar ruga se poticnește în valuri amăgitoare din care se fac căi înodate de gânduri înstrăinate și adâncesc stranii găuri negre prin care trec simțiri înghețate împietrite de timp și robite de agonia fără sfârșit Referință Bibliografică: STELE DE GHEAȚĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare
STELE DE GHEAŢĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359822_a_361151]
-
mândră, în interiorul trăsurii, alături de un tip înalt, ochios, cu barbă. Imediat Orestes intră la bănuieli. Ce căuta Agnes a lui cu acest tip în trăsură? Îl luă cu amețeală și se așeză pe o bancă de piatră, să nu se poticnească. Respira greu. Îi venea să strige, să plângă cu lacrimi amare. Presimțiri îngrozitoare îi năvăleau în minte... Până la urmă, Orestes se lămuri de misterul răsturnării situației în cazul căsătoriei sale cu Agnes. Aflase acest lucru de la un oștean, chiar din
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
NEGUSTORI DE PRINCIPII, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 391 din 26 ianuarie 2012. De dupa perdele, strada se vede condusă de jandarmi. Din stradă, mulțimea nu mai vrea să fie condusă de nimeni. Pe ecrane, purtătorii de microfoane se poticnesc în vorbe. Nefiind protejați, printre protestari, de niciun semn distinctiv de presă, unii ajung victime. Din căldurica studioului, pleacă întrebarea că o sulița de lemn : Câți sunt în stradă? Mai vin oameni ? Ca si cum, cineva ar sta cu numărătoarea cu bile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
cazarma noastră de toate zilele. Chiar și infrinte, revoltele pun gândurile în ... Citește mai mult De dupa perdele, strada se vede condusă de jandarmi.Din stradă, mulțimea nu mai vrea să fie condusă de nimeni.Pe ecrane, purtătorii de microfoane se poticnesc în vorbe.Nefiind protejați, printre protestari, de niciun semn distinctiv de presă, unii ajung victime. Din căldurica studioului, pleacă întrebarea că o sulița de lemn : Câți sunt în stradă? Mai vin oameni ? Ca si cum, cineva ar sta cu numărătoarea cu bile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
ales democratic cu gândul la prosperitate, dar în loc de asta se trezesc cu noi „privilegii” ale unora care, oricum, toată viața au beneficiat de ele. Se pare că România nu mai poate fi guvernată fără aceste ordonanțe și toți ne-am poticnit în ele. Revin la domnul Grindeanu: oare al cui „om” își dorește să fie până la urmă? Pare un om cu bun simț. Este o calitate, însă, în politică, poate fi interpretată ca o slăbiciune. Merită să rămână la infinit ușierul
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? () [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
viitor în prezent, se generaliza. Începuse să capete contur un nou model cultural. De fapt, se dezvolta noua cultură a creditelor, a dobânzilor, a calificării pentru împrumuturi. În toată Europa de Est, inclusiv în România, clientela băncilor începea să înțeleagă - chiar dacă se poticnea dramatic - ce se întâmplă în instituțiile care mișcă banii. Printr-un firav început de cultură financiară. Creditul ipotecar și creditele de consum au găsit un teren fertil și s-au extins. Țările din Europa de Est, ce promovau intensiv economia de piață
Dacă bănci există de vreo patru veacuri și monedă de douăzeci și șase, creditul e de când lumea () [Corola-blog/BlogPost/338451_a_339780]
-
în definitiv de a face bani din vânzările de masă. Atlas se ridică pe cele două picioare ale sale, începe să se deplaseze prin cameră, ajunge la ușă, o deschide, apoi se plimbă prin pădure, pe un teren accidentat. Avansează poticnindu-se, ca un bețiv, în mișcări aproape comice. Mai apoi, ridică cutii grele de la sol și le depozitează pe rafturi, disciplinat. Cineva îl atacă din spate cu o bară de fier. Lovit, se prăbușește la pământ, însă se ridică apoi
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase () [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
potrivită de a merge înainte. Ca părinți nu ne pune nimeni în brațe „Ghidul părintelui” în maternitate, ci doar un copil, un suflet pentru care va trebui să luăm noi deciziile potrivite mulți ani de atunci încolo - așa că ne mai poticnim, ne lingem rănile și mergem înainte. Am fost un părinte frământat cândva de: „Unde o fi mai bine, la stat sau la privat? Cunoașteți o învățătoare bună? Câți copii sunt în clasă? Ce stil de predare? Sistem românesc sau american
Cum alegi școala copilului tău? „Sistem românesc sau american, ori britanic, ori finlandez, ori Montessori, ori german, ori Waldorf… Dar cât costă?” () [Corola-blog/BlogPost/338775_a_340104]
-
Nu, nu încă. Serviciul de bază este (încă) unul bun. Dar sunt în observație. Ultima întâlnire cu un potențial medic de familie mi-a adus aminte de dispensarele de la sate. Pe parcurs, anumite servicii care altădată funcționau șnur, azi se poticnesc. Probabil de dragul „eficienței operaționale”. Culmea e că pentru alte intervenții, investigații, consultații, analize pentru care trebuie să achităm dincolo de abonament, nu am plătit nicioadată în avans. Și vorbim despre același furnizor. Și atunci, de ce li s-o fi pus pata
Bună ziua, am venit să naștem... Acum, repede!... () [Corola-blog/BlogPost/338486_a_339815]
-
era extrem de dezamăgită, eu eram furioasă și frustrată, după atâta efort și o zi întreagă pe drum, după emoțiile de la proces și după ce reușisem să convingem instanța, iar judecătoarea ne-a promis că trimite imediat ordinul la poliție, să ne poticnim tocmai la poliție. M-au sunat peste câteva minute să nu plec că vin și ei cu copiii. Nu știu ce au vorbit și cum i-au convins, din câte am observat unul dintre polițiști se cunoștea cu ei, oricum nu m-
un caz real şi nişte întrebări () [Corola-blog/BlogPost/338539_a_339868]
-
a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Și când vine necazul sau persecuția din pricina Cuvântului, el se poticnește imediat. 22 Sămânța care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieții și înșelăciunea bogăției sufocă Cuvântul și acesta devine neroditor. 23 Sămânța care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
șpagă calcă fără milă pe cadavre Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții Și-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți Și să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul De-ai
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
se putea să nu devină îndreptarul culturii naționale, mai cu seamă în ce privește literatura și artele. Când, după dobândirea libertăților, forțele creatoare românești s’au deșteptat și au apărut poeții, artiștii și învățații, toate bunăvoințele și uneori talentul real s’au poticnit din lipsa instrumentului de expresie de o parte și de altă parte a unei temelii durabile pe care să se construiască. Decenii de dibuiri, de reforme abracadabrante, de imitații sterile, de înnoiri diverse n’au dat roade. Limba românească, corectată
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
Port răni adânci în ochi și-n trup, Veșmintele de-argint le rup. Toamna Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce ești, cumplită doamnă! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri? Ori să scot, din foi de jale, vremea care-mi fură anii, cum scot peștii atamanii de sub apele domoale?! Alergai pe-un drum de sită după-un dram de primăvară, ce cu
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
Ne revoltăm pe rețelele de socializare, aruncăm sentințe grave și trăim în confortul absolut că și ceilalți ne împărtășesc părerile și că suntem mulți. Dar atunci când revolta trebuie să evadeze din spațiul virtual pentru a lua manifestare în real, ne poticnim. 200.000 suntem cei care am semnat petiția împotriva Avocatului Poporului. 100 suntem cei care am și ieșit în stradă atunci când trebuia să întărim hotărârea virtuală prin manifestarea ei în viața reală. Confundând Pandora noastră cu viața însăși, ne condamnăm
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
ca s-ar afla acei atomi rotunzi, sferici, precum niște bile aleatorii de biliard. Și forțele și formele intangibile, sunt tot câmpuri de energie, suflare divină, tot atât de reale ca și o piatră, energie reificata, in stare solida, de care ne poticnim când mergem hipnotizați pe drum, pierduți în iluzii și reverii, încântați de cine știe ce vise lucide, când suntem asaltați pe neașteptate de impulsuri psihice care izbucnesc precum țițeiul din plaiurile petroliere ale inconștientului omenesc. („Dansul quantelor”) • Realitatea, cel puțin pe lungimile
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
fiu blând, Să prețuiesc viața și să iubesc. Un înger trimis din Cer, Lângă inima ta să fiu. Deși m-ai iubit De piedici nu m-ai ferit, Da, știu, mi-ai oferit Ce ai avut mai bun. M-am poticnit adeseori, Dar Tu, cu glas domol, Mă îndemnai: "Ridică-te și mergi!" Trebuie Înainte să privești! Va trece și asta..." Sunt fiul tău Și te cinstesc, De ziua ta, Eu îți doresc "La mulți ani!" Și nu uita, Că te
DE ZIUA TA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341351_a_342680]
-
MÂNTUIREA II Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Tabla Își plecă capul, se simțea realmente neputincioasă ... își rănise un prieten. Îl întâlnise cu cinci ani în urmă, pe stradă precum te poticnești de o piatră. Era tipul de om ce irita din prima clipă dar avea o voce ce era capabilă să topească munții, caldă, masculină și fermă. Cum se întâmplase de fapt numai știa nici ea, uitase amănuntele legate de el
MÂNTUIREA II de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341994_a_343323]
-
parte, în birou, în Sahara, în aer, în baie, în cutia cu scule, în filme...(începutul e cam greu până găsesc ideea)...în buzunar, în magazin, în priză, înșală (era să zic în sală), în piață, în pom, întotdeauna ne poticnim de tot felul de piedici cărora, din nepricepere sau din comoditate, nu le găsim promt soluția. De aceea omenirea a inventat tot felul de probleme și necazuri...????... Pentru a ști ce vor face cu soluțiile. Ce nu-i clar? La
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UNELE LUCRURI DEVIN INEVITABILE! Autor: Anca Elena Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului UNELE LUCRURI DEVIN INEVITABILE! 05.09.2013 De ce se făcea loc printre rânduri răpunerile poticneau stabilități rătăcirile prăbușeau exactități răspunsurile pierdeau totul în jocuri de-a precizia culoare inexplicabile deschideau întortochelile spații reprobabile se luau pe sus în apriga strânsoare a imprevizibilului se lipsea de el evidentul las-o baltă aproxima finalul așteptat neașteptat Referință
UNELE LUCRURI DEVIN INEVITABILE! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342206_a_343535]
-
sufletul, și pornesc cu merindele spre piață. Câte unul, se închină. În fața ușii Bisericii, femeia lasă brațul bătrânei să cadă. Scoate din șort cheile, și în întunericul dimineții, caută cheia cea bună. O încearcă. De reușește, ușa de fier se poticnește prin aer, și se deschide, împinsă cu 4 brațe ... Femeia și fetița intră în întuneric. Bătrâna rămâne în urmă. Se agață cu mâinile de tocul de fier, și așa, trăgându-și picioarele aproape paralizate după sufletul care abia respiră, îți
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
însușirea unilaterală a apei, recipientele îmbăierii și locația acțiunii, rămânând fără îndoială toate celelalte ingrediente și accesorii sufletești ale unei copilării “înecate” într-o mirare perpetuă, și mai apoi supradimensionată... “Bățul arătător” al școlarului ce cutreera harta lumii s-a poticnit în ditamai “ghildăul” și măsura nerăbdător și parcă pe furiș adâncurile în care plonjase, mai întâi din precauție cu picioarele, “pășind” apoi fidel unui clișeu biblic, pe ape, precum Învățătorul lumii, scrutând tumultul valurilor înspumate, necuprinderea și hăul terorizându-l
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 391 din 26 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De dupa perdele, strada se vede condusă de jandarmi. Din stradă, mulțimea nu mai vrea să fie condusă de nimeni. Pe ecrane, purtătorii de microfoane se poticnesc în vorbe. Nefiind protejați, printre protestari, de niciun semn distinctiv de presă, unii ajung victime. Din căldurica studioului, pleacă întrebarea că o sulița de lemn : Câți sunt în stradă? Mai vin oameni ? Ca si cum, cineva ar sta cu numărătoarea cu bile
NEGUSTORI DE PRINCIPII de DONA TUDOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340643_a_341972]
-
Somnoroasă, noaptea a clipit rar de trei ori și cu pleoapele obosite a rostit categoric: (ori a lăsat să se înțeleagă). „S-a închis pentru somn. Vino mâine dimineațâ”. S-a aprins Luna - călăuza iluziilor întârziate. Geamandura - să nu se poticnească umbra de ecoul rămas în urmă. „Nu era nevoie”, veți spune. Poate... Însă mai știi ? Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Vino mâine / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
VINO MÂINE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340720_a_342049]