1,069 matches
-
ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului „Când luați, fără nici o pripeală, Sfânta Împărtășanie: deschideți ochii. Veți vedea, în sfârșit, lumina. Lumina este timpul adevărat, iar inima este potirul în care v-a dat Dumnezeu, spre păstrare tainică și rodnică, timpul-lumină: deșteptarea sufletului nostru. Învierea! Neam al Omului, deșteaptă-te în timpul adevărat! Învie!” (ADRIAN BOTEZ) M-am născut într-o Sâmbătă a Primăverii lui April, Ziua de odihnă rânduită
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
puiul meu. Copilul te așteaptă flămând. Băiatul cu ochii din măslinul bucuriei te așteaptă, fata mea. - Mamă, mai am picioare? - întreb și simt vag atingerea mâinii blânde, a celei care nu uită nicicând să-mi lase pe praguri din ce în ce mai înalte, potirul plin cu viață. - Mamă, te-am simțit. - Hai fata mea, hai, ridică-te! Rămân aici cu tine, apoi mergem la băiat. Și-am mers, și-am mers, și-am mers până când, trezită din visul realitate, am revăzut crucea dublă și
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de Dor, Cântarea lor, ca o Cântare a Cântărilor - Icoană a tuturor celor înflăcărați de văpaia focului din inima lor. Toți îndrăgostiții cuminecați din potirul cu dor și logodiți cu anafura frumuseții pure sunt Mirii iubirii dragostei lor. În Țara în care de peste veacuri, „Codru-i frate cu Românul”, fiecare ființă în sine aduce un prinos de slavă, de cinstire și de recunoștiință Poemului Iubirii
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
de liniște si tihnă, Mă înconjori mereu fără odihnă. Nu aștepta să-ți mulțumesc...Nu știu!... Te necăjesc și-mi pare rău ades, Tu nu te supăra...Trăirea mea E uneori, al suferinței mers... Tu...Iartă-mă...Stai!... Nu îndepărta Potirul dragostei din al tău suflet, Suportă-mă cum sunt, iubita mea, Să simt, etern, în mine al tău umblet. ULTIM FESTIN Nu întreba nimic...Stai lângă mine.... Tăcerea să ne mângâie în zori, Privirea mea să răscolească-n tine Păcate
POEME ÎN DAR, PENTRU TINE FEMEIE! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350048_a_351377]
-
spre dimensiunea sacramentală, care, în Euharistie oferă omului unirea maximă cu Iisus Hristos și totodată pregustarea plină de har și de adevăr a Împărăției ca neînserată zi a opta. Configurația ansamblului arhitectural pune această dimensiune sacramental-liturgică în centru prin simbolistica POTIRULUI, după cum în interiorul acestui centru se ridică maiestuos Catedrala a cărei simbolistică gravitează în jurul Pantocratorului Iisus Hristos și a Treimii care cuprinde întreg universul creat, începutul, mijlocul și sfârșitul creației. Statornicia Tradiției Bisericii se împletește constructiv cu dinamica acesteia într-o
IMPRESII DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361764_a_363093]
-
al mumei, Plânge că și pumnul humei. Îngerii jelesc în cor C-a plecat Poetul lor. Plâng și pruncii ne-nțărcați, Plâng bătrânii-nfrigurați. Plânge casa-ngenuncheată După pruncul de-altădată, Plânge crucea, plânge ceară, Și-i îndoliata Țară. Plânge azima-n potire Poezia fără Mire. Trup de praf rătăcitor, Sufletul nemuritor, Moartea o a preschimbat În cunună de-mpărat, În cunună de safire, Pentru-al Poeziei Mire. Fruntea-mpodobind cu laur, Înțeleptului - Drept Faur, Ce-a plătit cu preț de sânge Tot ce
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
ce m-a cuprins din senin. Alteori când în gândurile mele îi zăresc ai ei chip, mi se pare că este aidoma unei flori pe care zăbovește dragostea fără de margini, este dragostea coplilăriei... La fel cum un crin își ridică potirul spre cer, revărsându-se în el toată frumusețea universului, armonia și căldura răsăritului, tot la fel și pe măicuța mea o simt inundată de mila-i nemăsurată și de iubirea lui Dumnezeu. Ea mi-a fost balsamul care mi-a
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
ai vocație, nu ai dragoste și fără iubire, nu poate exista viață monahală. Iată, de ce acela care dorește să se dedice vieții monahale, trebuie să se ispitească pe sine și așa să mănânce din pâinea amărăciunii și să bea din potirul lacrimilor. De această ispitire am fost lovit și eu la vârsta de 18 ani, la terminarea liceului. Citisem multe cărți ortodoxe și am purtat discuții cu diferite persoane interesate de viața spirituală, cu preoți și chiar cu călugări. Unul din
FETIŢO, QUO VADIS? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362120_a_363449]
-
să fie. Părintele mi-a spus: „Tinere, tu nu ești pentru mănăstire, mergi înapoi în lume. Matale ești pentru căsătorie, vei avea familie, vei avea soție, vei avea copii, iar spre bătrânețe, cu voia lui Dumnezeu vei gusta și din potirul călugăriei”. Și așa, m-am întors acasă din călătoria mea inițiatică, care mi-a marcat toată viața și toate demersurile mele pe parcursul vieții. Așadar, și fetița Iulia, pornise în călătoria sa inițiatică. Nu știm ce i-a spus duhovnicul, Părintele
FETIŢO, QUO VADIS? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362120_a_363449]
-
Toate Articolele Autorului Ești raiul meu femeie și Dumnezeu o știe, Doar el a pus în tine ațița gingășie; El te-a ales altar să fii plăcerii, Ești cheia fericirii și lacătul durerii Ți-e trupul tău pe viață dăltuit Potir să-i fie bărbatului iubit, Te-a înzestrat cu darul frumuseții Și sfanțul hâr, de-a fi sămânță vieții. Alese însușiri ți-a dăruit podoaba Bărbatului iubit să-i fii o viață dragă Și-a mai lăsat, să fie la
EŞTI RAIUL MEU FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365879_a_367208]
-
prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar fără ca să mori! ” ( Adrian Botez - „Taina Florii”) AL. FLORIN ȚENE surprinde ipostaza poetului nemuritor, cantonat în epoca sa ca un simbol al timpului, valorile trăiesc la infinit ... : „ Poeții nu mor niciodată, ei doar / își odihnesc zborul
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
LUNA Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ochi rotund de lună pală Peste pajiște de smoală Tu veghează cu -argint Și aromă de absint . Ochi rotund de luna nouă Spălat în potir de rouă Șterge-mi lacrima de ieri Din ascunsele dureri. Ochi rotund de lună plină Caldă boare vreau sa vină Să o prind ușor în palmă Ca să am o clipă calmă. Fir de-argint rotind inele, Gândurile-mi sunt rebele
OCHI ROTUND DE LUNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366016_a_367345]
-
totul să fie învăluit în acel mister ce-l pot crea doi parteneri care lipsiți de inhibiție se dăruiesc unul celuilalt folosindu-și toată pasiunea acumulată în timp. Adriana era convinsă că se apropie acea clipă magică, adevărata împărtășanie din potirul iubirii, unei iubiri care o pătrunde prin toți porii. Își simțea tremurul emoțiilor cum o străbat din vârful picioarelor, până în creștet și cum mușchii picioarelor i se încordează, devin tot mai rigizi, mai greu de coordonat. Sebastian continuă „asaltul” asupra
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
bulbii de lumină sufletească îngropați acolo temporar până la sfântă înviere din morți de la sfârșitul veacului. Iar când are bună dispoziție sufletească, ori este trist și îngândurat și îl vizitează din nou îngerul sfânt al inspirației poetice părintele stă la un potir de roua de vorbă cu mierlele și privighetorile și le mângâie aripile trudite precum odinioară Sfanțul Francisc de Assisi, precum Pan și Orfeu. După aceea, ca prin minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
de pe creanga verde pe ramura albastră a trăirii creștine depline. Semne ale unor jertfe sfinte, de dincolo de cer se înalță, ard ca niște Icoane frumoase în naosul sufletului meu. În Viile inimilor jertfelnice, încărcate de rod, Bunii și Străbunii umplu Potirul lui Hristos din care se cuminecă lumea creștină. E un semn frumos: de rod însutit , de înmiită taină. Privirile adânci ale Îngerilor, ale Sfinților alungă înserarea de pe chipul stelelor, asemeni monahilor de la poalele Schiturilor. E ceasul Vecerniei, când inima rugătorului
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
în care ard Sfinții cerului, în mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de aur și dusă de patru oameni.” Ion Pillat într-o formă metaforică prezintă lalelele în amurg. Ele devin un simbol al trecerii, al stingerii „Amurgul din afară le-a uitat/Lalelele ce galbene mai ard/În sfeșnicul subțirelui pahar./ Potirul nou al florilor e pumn/ Închis ușor pe câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
metaforică prezintă lalelele în amurg. Ele devin un simbol al trecerii, al stingerii „Amurgul din afară le-a uitat/Lalelele ce galbene mai ard/În sfeșnicul subțirelui pahar./ Potirul nou al florilor e pumn/ Închis ușor pe câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin amenințătoare, agresive
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
-n jur vreo iotă să ajungă din acest grai suprafiresc: „Învățătorule iubit, din viitorul meu incert la Tine am venit și iată că printr-o minune Te aflu încă în viață pe-acest nemărginit deșert al gratitudinii umane, ca din potirul Tău cu har să iau scânteia de speranță pentru plăpândul nostru țel. O, Tu, Cel mai presus de veci, nu lăsa moartea să triumfe și pe barbari să te insulte, ci vino-n timpul meu creștin și de păcate arhiplin
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365140_a_366469]
-
a cunoscut că este împiedicată să intre, pentru că este eretica și că dacă nu trece la Sfântă sobornica și apostolica Biserică a lui Hristos, Dumnezeul nostru, n-are să intre. A trimis îndată după diacon. Când acesta a venit cu sfanțul potir, ea s-a împărtășit cu Sfanțul Trup și Sânge al Marelui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și astfel a fost învrednicita să se închine sfanțului și de viață făcătorului mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos. http://saraca.orthodoxphotos.com
LIVADA DUHOVNICEASCA (16) de ION UNTARU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365121_a_366450]
-
am partasie cu Sfântă Biserică cea sobornicasi apostolica, ci cu erezia lui Sever? Și a cerut de la păzitorul Sfintei Cruci să fie împărtășit cu sfintele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos Dumnezeul nostru. Apoi i-au adus sfanțul potir și s-a împărtășit. Așa a putut să intre și s-a închinat fără să mai vadă ceva. CAPITOLUL 50 VEDENIA ȘI DICTONUL LUI AVVA GHEORGHE ZĂVORÂTUL Schitopoli era a doua capitala a Palestinei. Aici ne-am întâlnit cu avva
LIVADA DUHOVNICEASCA (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365129_a_366458]
-
Ioan Gură de Aur a fost caterisit și, la Constantinopol, n-a mai slujit public. În pustiul în care a fost exilat a slujit și a făcut-o cu atâta convingere, încât atunci când i-a picat un păianjen otrăvitor în potirul cu Sfânta Împărtășanie, el a consumat tot conținutul potirului fără să pățească nimic. Ori, la ora actuală, dacă cineva este oprit să slujească, el totuși slujește. Își face cabinet particular și creștinii, ca o turmă năucă, năvălesc acolo. Lucrul acesta
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
Constantinopol, n-a mai slujit public. În pustiul în care a fost exilat a slujit și a făcut-o cu atâta convingere, încât atunci când i-a picat un păianjen otrăvitor în potirul cu Sfânta Împărtășanie, el a consumat tot conținutul potirului fără să pățească nimic. Ori, la ora actuală, dacă cineva este oprit să slujească, el totuși slujește. Își face cabinet particular și creștinii, ca o turmă năucă, năvălesc acolo. Lucrul acesta nu e cu acoperire în istoria Bisericii. Trăim o
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VISE RĂSCUMPĂRATE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Inimă, ascunsa-i mierea in pelinul gândurilor Și m-ai lăsat să-mi beau amarul lor Din potirul de cristal al fericirii otrăvite De neiubirea și de neîncrederea in mine. De ce ne e sortită durerea in plăcere Iluzii fatidice ne aduc o dulce mângâiere, Mi-am păcălit și firea de n-o mai recunosc, Cine sunt și oare
VISE RĂSCUMPĂRATE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366313_a_367642]