380 matches
-
slujească un botez? întreabă Îngerul. La ora asta? Îndoi-m-aș! e de părere Dănuț. Este urgent? Urgentissim! glăsuiește Bursucul. Haideți..., să dăm o tură, totuși... Vorbesc eu, cu el, zice Silică, fără să se mire, cooperant pe de-a-ntregul, potolit și suspect de așezat. Cu ițarii mustindu-i încă, umeziți, precum oricare respectabil marinar fenician, în seara luptei de la Salamina. Vegheați de privirea de smarald a Îngerului, amicii se desprinseseră, agale, de pe loc, călcând apăsat pe sub coroanele copacilor, scăldate în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
l-a primit cu toată bunăvoința, ca o urmare a surprizei bune ce i-a făcut cu colindele și imputîndu-și că l-a apreciat prea sever înainte din pricina unor impresii poate superficiale, când, în fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce-i spusese logofătul și n-avea chef de conversații, venirea învățătorului, după o clipă de chibzuire, i se păru folositoare, zicîndu-și că prin el va putea influența spiritele sătenilor întru restabilirea liniștii și a ordinii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să deschidă gura, că Ștefan Mogoș îi reteză vorba: ― Am fost batjocoriți destul și mai rău ca vitele! Și apoi Nicolae Dragoș morocănos: ― Pe frate-meu cum l-ați batjocorit, de l-ați închis fără nici o vină? Bătrânul Dragoș, mai potolit și respectuos, spuse de asemenea: ― Mare nedreptate, dom'le prefect! A rămas și satul fără învățător! În vreme ce alți oameni strigau și zvârleau mereu vorba "batjocură", prefectul, nedumerit, se plecă spre primar să afle despre cine e vorba, iar înțelegînd, făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi așteptat, țăranii se risipiră încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea de teamă să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
masă, ce a pățit și ce a văzut la țară. Astfel se culcă târziu și numai în pat își aruncă ochii pe gazetele de după-amiazi. Zâmbi trist citind că, grație măsurilor cuminți luate de noul guvern, tulburările sunt aproape pretutindeni potolite, fără vărsare de sânge. I se părea o batjocură. În suflet îi mocnea mereu revolta înăbușită. Se visă la Amara, în curtea primăriei, în mijlocul mulțimii tăvălite la pământ. Maiorul tăia capetele plecate cu sabia lui știrbită și ruginită de sânge
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu era însă nevoie să vă asociați la agresiunea bandiților împotriva noastră. Suntem siliți să tragem toate consecințele în urma acestor fapte. (Molotov repetă de mai multe ori cuvintele „bandit” și „banditesc” - de altfel fără nici o pornire și pe un ton potolit - de câte ori pomenește de agresiunea germană). Răspund că nu mi se cade în aceste clipe și în aceste împrejurări să intru într-o discuție de politică generală. Vâltoarea războinică în care sunt atrase toate popoarele, unul după altul, este atât de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
azi sunt urmările acestei nenorociri care a dus acum la un război între două popoare care niciodată în istoria lor nu au luptat unul împotriva altuia. Molotov a ascultat în tăcere traducerea interpretului, apoi, cu aceeași liniște, cu același glas potolit, puțin mai apăsat doar și căutând în mai multe rânduri privirea mea, a declarat: — În ce privește Basarabia, să-mi îngădui să am părerea mea. Cred că s-ar fi putut ajunge la o dezlegare a acestei chestiuni pe altă cale, dacă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cald mi se urcă în gâtlej. Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și prin ce sat am trecut. Nu-mi era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și într-un minut, două, am să mă trezesc... - Nu te obosi, cucoane Dominic, interveni doctorul, apropiindu-se și punîndu-i mâna pe umăr. Ai trecut prin multe. Nu te obosi. Izbucni din nou în râs. - Știu, începu cu un glas potolit, silindu-se parcă să nu-i supere, știu că toate astea, întîlnirea noastră de aici și tot ce va urma, toate s-ar fi putut întîmpla aievea în decembrie 1938... - Dar așa se și întîmpla, cucoane Dominic, îl întrerupse Vaian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
labele din față sub capacul cutiei de metal. Alex se simți înfricoșată și mâniată de indiferența vulpii față de prezența ei. Rosti, găsind că-i ciudat de greu să se adreseze unei vulpi: „Încetează!“. Nu strigase, ci vorbise pe un glas potolit. Cum vulpea continua să nu-i acorde atenție, Alex bătu ușor cu pumnii în capacul pubelei de lângă ea. Vulpea coborî pe toate patru labele, evident mâncând ceva și apoi, fără ca măcar să se uite la Alex, se ridică din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a băgat între cei doi și a parat lovitura. Ca prin minune, Carol și-a recăpătat calmul. S-a uitat lung, poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
ger cu adevărat, cu temperaturi locale verificate de -22 de grade. Duminică, 20 decembrie 2009. Stau la masa de scris și observ pe fereastră câteva firave flori de gheață în partea de jos - poate și din cauza adierii ușoare a vântului potolit. Sunt cu gândul la masivele și miraculoasele flori de gheață de la ferestrele casei părintești, care avea numai un rând de cercevele. Privesc ceva mai departe și observ cernerea lentă și subțire a unui praf de zăpadă, ce se adaugă stratului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Nu; la drept vorbind, mi-a cam ieșit pe nas Dreptul asta. — E o porcărie!... Totul e să obții titlul. — Uitați-l pe unchiul meu Juan Lucas... — Ăsta știu că e un tip grozav! — Bună, unchiule!... Să fim ceva mai potoliți, vă rog. Să nu-și dea seama că am băut prea mult... Nevastă-sa se face din ce În ce mai frumoasă. — Ei, ascultă! Știi ce mi s-a Întîmplat zilele trecute la golf? Ceva Îngrozitor, ascultă! Era cît pe-aci să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cît pe-aci să se felicite singur că reușise să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îi trecu prin cap că avea chestia aia despre care-și dădeau cu părerea ea și Mark, în teroarea lor de copii: o cădere nervoasă. Dar criza încetă la fel de brusc cum apăruse și ea se ridică în picioare pe bordură, potolită. Pe undeva trebuie să fi știut de la bun început: n-ar fi putut niciodată trece mai departe de ritualul ăsta. Plecarea i-ar fi dat dreptate lui Mark. Ar priva-o de orice percepție ar fi avut despre ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea. Ca și cum a fost suprimat totul. Viitorul este gol. - Poate, zise Discipolul cu glas potolit, dar încă sonor, pentru că Gosseyn este pe punctul de a muri. Adăugă numaidecât: - Amice, ai cinci secunde ca să te hotărăști. Cele cinci secunde se scurseră în tăcere. Gosseyn prevăzu trei feluri de atac. Mai întâi, Discipolul va încerca să utilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești un om potolit. Oricum, nu erai în casă, așa că am traversat palierul. Ușa era deschisă, așa că mi-am băgat capul înăuntru și am strigat: „Susy!“ M-am purtat întotdeauna bine cu ea, chiar dacă era o curvă și nu avea grijă de copii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și atrăgătoare. îi privi fața uscățivă și bătrînă, capul care i se bîțîia, și ceva din expresia ei demonstra că și ea are același sentiment față de el. își trase mănușa la loc și-și strecură mîna pe sub brațul lui spunînd potolită: — Haide, bătrînelule. Putem face altceva decît să stăm aici și să ne regretăm vîrsta. Mașina mea e acolo. în timp ce se îndreptau spre mașină, Gay spuse cu o violență neașteptată: — Toată afacerea asta pute de la o poștă! Toată lumea știa că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea. Ca și cum a fost suprimat totul. Viitorul este gol. - Poate, zise Discipolul cu glas potolit, dar încă sonor, pentru că Gosseyn este pe punctul de a muri. Adăugă numaidecât: - Amice, ai cinci secunde ca să te hotărăști. Cele cinci secunde se scurseră în tăcere. Gosseyn prevăzu trei feluri de atac. Mai întâi, Discipolul va încerca să utilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Această remarcă păru să-i înghețe pe mai toți cei prezenți. Câțiva dădură să protesteze, dar preferară să tacă, deși se vedea cât de colo că fierb de mânie. În cele din urmă, tot căpitanul Leeth vorbi, pe un ton potolit: - Domnule Grosvenor, nu pot fi de acord cu afirmațiile dumitale, care mi se par neîntemeiate. - Ei bine, acum știm ce părere are despre noi domnul Grosvenor! exclamă Kent. Acesta nu părea revoltat de insultă în sine. Atitudinea lui era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de a-i convinge fură înfrînte. Viața lui depindea acum de unele evenimente care aveau să se producă de la un moment la altul. Ascultă cu atenție cînd Cadron luă din nou cuvîntul: ― Te asigur, domnule Hedrock ― spuse el cu sinceritate potolită ― că toți sîntem stînjeniți de datoria care ne incumbă. Dai dovezile sînt necruțătoare. Iată ce s-a întîmplat: Cînd au descoperit psihologii această variație, s-au implementat pe mașina Pp două configurații cerebro-geometrice. Una a folosit drept bază vechea înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR DEFINIT DECÎT AGLOMERAȚIA ACEEA DE VORBE POTOLITE. AȚI SPUS CĂ ACEASTĂ SALĂ DE CONSILIU SE AFLĂ ACUM ÎNTR-O PARTE O HOTELULUI CARE NU ERA OCUPATĂ ANTERIOR DE CORPORAȚIA METEOR? SE UITARĂ CU TOȚII LA EL FĂRĂ SĂ ÎNȚELEAGĂ, ÎN TIMP CE, NEMAIAȘTEPTÎND RĂSPUNSUL LOR, SE REPEZI DREPT LA PANOUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
petrecut în tăcere această seară pe care alții o încărcau de strigăte. Cu toate astea, pentru mulți dintre acești oameni în doliu, sentimentul de ușurare era totuși adânc, fie pentru că teama de a vedea răpuse alte rude era în sfârșit potolită, fie pentru că sentimentul conservării lor personale nu mai era in stare de alarmă. Dar familiile care trebuiau să rămână cele mai străine de bucuria generală au fost, indiscutabil, acelea care, chiar în acest moment, aveau un bolnav în luptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cărui strigăt îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt care, în parte cel puțin, era al lui. Da, toți suferiseră împreună, atât în carne cât și în sufletul lor, de o vacanță grea, de un exil fără leac, de o sete nicicând potolită. Printre grămezile de morți, printre clopotele ambulanțelor și avertismentele a ceea ce este convenit să fie numit destin, printre târșâitul încăpățînat al fricii și teribila revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]