573 matches
-
hohot. Era același râs de femeie care părea că se îneacă cu ceva pe care-l auzise brusc cine știe dincotro, cu câteva zile în urmă, după ce trecuse pe lângă cei câțiva lachei ce stăteau de vorbă așezați pe butoaie, pe povârnișul ud de ploaie. Hohotul acela străpunse în văzduhul străbătut de nori cenușii. Acum îl auzea răsunându-i în urechi. „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreme după aceea. Nici din camera însoțitorilor nu se mai auzeau râsete sau cântece. În seara aceea luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tsumura ne face onoarea de a trece astăzi pe aici. În după amiaza aceea, samuraiul și Nishi, fiecare cu supușii lui, se înșiruiră în fața templului așteptând alaiul seniorului Tsumura. Curând se auziră nechezături de cai și pași de oameni urcând povârnișul ce ducea de pe plajă până la templu, iar apoi se zăriră pălăriile de paie ale seniorului Tsumura și ale celor cinci-șase însoțitori ai săi. Samuraiul și Nishi își plecară capetele, dar oamenii de vază trecură pe lângă ei fără o vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici nu știa că ei doi se întorseseră acasă. În timp ce coborau în tăcere povârnișul pustiu până la poarta principală, deodată samuraiul murmură pentru sine: — Pământurile de la Kurokawa... Își adusese aminte de cuvintele seniorului Ishida care-i promisese că se va gândi din nou la chestiunea cu pământurile de la Kurokawa dacă avea să-și ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o potecă ce trecea printr-o livadă de mandarini - slujbașii, călare, iar osândiții, temnicerii și pedestrașii, pe jos. Țărăncile se opreau din lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis. În timp ce se clătinau în jos pe povârniș, părintele Carvalho începuse dintr-o dată să cânte. — Crucem passus. Slujbașii, și temnicerii l-au lăsat să cânte mai departe. După ce coborâră povârnișul prin livada de mandarini, ajunseră în satul Ōmura. De-o parte și de alta a drumului se înșirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis. În timp ce se clătinau în jos pe povârniș, părintele Carvalho începuse dintr-o dată să cânte. — Crucem passus. Slujbașii, și temnicerii l-au lăsat să cânte mai departe. După ce coborâră povârnișul prin livada de mandarini, ajunseră în satul Ōmura. De-o parte și de alta a drumului se înșirau case cu acoperișuri de stuf. Oameni cu coșuri în spate și femei cu copii în brațe se uitau la ei năuciți. Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata bună, cu gust de sâmbure de cireașă, de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o masă gri-cenușie, și-n față - spatele sacoului de tweed al lui Compie și pălăria sa de fetru. Și apoi trecură peste primele dealuri pe care urcau antilopele, pe urmă peste munții cu văi adânci, acoperite de păduri verzi și povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alți copii, prieteni de-ai lor, cu care Sorin și Sorina nu se mai satură să se joace, să colinde ulițele toate; sau să se ducă-n pădure să vadă ce mai fac alunii, cornii, mierea-ursului, scorușii... De cum au coborât povârnișul, care le spune că au intrat în sat, se vede casa bunicilor: înaltă, frumoasă, acoperită cu țiglă, cu ferestrele strălucind de curățenie. Chiar dacă n-ar ști sau n-ar vedea nimic din toate acestea, copiii ar putea s o găsească
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
închis de ziduri” 2. Dezvoltați cu ajutorul textelor și al ideilor principale temele: a. Muntele singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și sufletul incoruptibil al generalului Carmona, mișcarea de la 28 mai se afla în pragul dezagregării finale. Pactul electoral cu Antonio Maria da Silva, deși provizoriu și secret, era începutul sfârșitului. Dictatura militară era amenințată să se pulverizeze, odată alunecată pe povârnișul compromisurilor cu oamenii vechiului regim. Se repeta greșeala lui Cabeçadas și Gomes da Costa, cu deosebirea că de data aceasta nu mai se găsea un nou general Carmona care să salveze spiritul revoluției. Toți cei care au luat parte la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se teme prea tare pentru el și pentru familia lui și încă și mai mult pentru scroafa lui. — Să se salveze, izbucni Odolgan. Chiar nu cred. Râul era umflat, curentul era vijelios, nu avea nici o speranță. Gualfard reapăru pe buza povârnișului și, împungându-și calul, coborî iute către torent. Geremar îl urmă curând. într-o clipă, nobilul burgund ajunse lângă huni. Chiar ai avut noroc, n-am ce să zic, făcu el către Balamber. Cum nu, spuse sentențios Odolgan, care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
26 Era dimineață târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care noaptea îi adusese deasupra Sapaudiei. Neclintiți în șaua cailor, pe o coastă împădurită, Sebastianus și Chilperic puteau străbate cu privirea spre miazănoapte, către ultimele povârnișuri ale munților Jura, ce coborau lin. Ceea ce vedeau nu lăsa nici o îndoială și nici unul dintre ei nu găsea nimic de spus. Fumul ce se ridica în mari și grele volute cenușii la orizont spunea totul: Vesontio ardea. Dușmanul, însă, plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din trunchiuri de mesteacăn - un jalnic bastion, ridicat în grabă, dincolo de care, după o ultimă bucată de drum foarte puțin înclinată, puteai ghici ieșirea pe o porțiune dreaptă, acoperită de iarbă și dominată din dreapta de zidurile sihăstriei, ridicate pe un povârniș stâncos. Ajunse din urmă și Khaba. — Au blocat cărarea, constată cu nemulțumire. Era de închipuit, nu? Nerăbdător, Balamber privea mai departe, către vechea construcție, din care putea vedea turnul și o bună parte din zidul înconjurător, în care se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soldații, să cunoască cât de cât teritoriul. Oricum, după câte se părea, prima zi la comandă îl ducea pe urmele dușmanului căutat atât de îndelung, chiar dacă acesta rămânea pentru moment încă nevăzut. Nu le luă mult să ajungă la capătul povârnișului și să afle cărarea largă de pământ, care, însemnată adânc de urmele cailor, urca spre micul burg. Sebastianus zări primul mort chiar la unde începea satul, nu departe de o adăpătoare mare pentru animale: un trup micuț, al unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la fel de dezolantă și la fel de îmbibată de ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte de câțiva țărani, care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam în dugheană.) Neputîndu-mă opri la timp pe povârnișul apucat, cerui superbei domnișoare și restul mărfii din dugheană: o jumătate de cracatiță atârnată strâmb într-un cui. Negustorița îmi servea comenzile cu îndoială, cu un fel de spaimă. Adela fugi pe ușă, lăsîndu-mă cu doamna M..., care o urmă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În același fel, spuse: — Amintește-ți, Doamne, de sufletul lui Elya Gruner, care, din toată puterea inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decât urșii pe care-i vâna. S-a sinucis în cabană. Uneori asta pățești când stai în canion. Ce ? Înnebunești ? Zach a dat din cap. Faci cunoștință cu cine ești tu de fapt. Bărbatul i-a arătat pictogramele indiene de pe povârnișul de deasupra Legend Creek-ului. În Maryland, copiii de școală generală sărbătoreau Ziua Recunoștinței prinzându-și pene în păr și pictându-și tomahawk-uri din carton. Cartea de la bibliotecă despre miturile creaționiste ale amerindienilor era întotdeauna acolo și tocmai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Colții Mici ai Diavolului, o coborâre ușoară. Trei kilometri mai în jos, Zach a tras barca pe o plajă cu nisip alb plină de resturi cărate de râu - bușteni cenușii, cutii ruginite de Coors Light, bucăți de cauciuc portocaliu. Pe povârnișul de deasupra lor, plante agățătoare și pini înconjurau o căbănuță părăsită. Asta-i cabana lu’ Johnny Briggs, a spus Zach legând gabara de mal. Vreau să-ți arăt ceva important. Au luat-o la picior pe o cărare abruptă. Râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piciorul și-l întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese în rucsacul lui Zach. M-am gândit că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unde apa fierbinte se prăbușea într-o cascadă îngustă înspre pârâiașul de jos, în lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii. Când i-a deschis din nou, Zach era pe marginea povârnișului, gol ca Pan și decorat cu frunze galbene de plop și praf de pin. Jina și-a închipuit cum ar crește un copil în sălbăticia aia, cum ar alerga în picioarele goale, cum ar învăța să tragă cu pușca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lăsat în genunchi lângă Elvis, care avea încă ochii deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe și n-a mai auzit muzica. Mâinile muncite i s-au strâns în pumni. Ahmad stătea pe-un povârniș și-l urmărea pe bărbatul îngenuncheat lângă elanul muribund. Lui Ahmad îi era milă de animal, nu de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spart ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid poate că boxul ar trebui practicat cu mănuși de catifea însă trilogiile românesti nu au simțul umorului așa că bărbații vor sta în povârnișurile de la măgura buzăului oprind avalanșa de statui în acest timp tăiau orice cadru în care noi puteam fi aproape iasomia mirosea a revoltă dar ei credeau că este o sticluță de parfum scăpată pe dalele de piatră albă un alt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]