7,476 matches
-
Mihai Minculescu II. Lună caldă Este al naibii de frig în inima mea îndrăgostită de tine vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
a incriminării: "- Tovarăși, acest coleg al nostru... adică, pardon, coleg nu-i mai putem spune, acest..." "- Element!", a strigat Cazimir din bancă, stîrnind rîsul întregului amfiteatru. Dar asta s-a petrecut destul de tîrziu, cînd limbajul partinic se fisurase binișor sub povara propriei sărăcii și stupidități. înainte de a se prăbuși instituțional, comunismul a suferit un colaps lingvistic. Mijloacele lui de coerciție verbală eșuaseră în ridicol. într-un regim dictatorial oamenii nu se bucură de drepturi, ci doar de îngăduieli. Li se aprobă
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim turnul lui Babel, nu prin încurcătura limbilor, ci a sentimentelor". Este meritul durabil al generației de care vorbesc că și-a asumat curajos povara istorico-ideologică a acestor dileme majore și a reușit chiar să ajungă la limbajul unor adevăruri valabile pentru un ansamblu cultural. Poate că la nimeni nu se vede mai clar acest lucru decît la Doinaș, tocmai pentru că este mai puțin teoretic
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Problemele cu adevărat importante i se par acelea legate de soarta națiunii comunizate cu forța, de povara ei istorică; și ele sunt "filtrate și îmbibate în sugativa politică a scrierilor mele literare". Arta lui Ion D. Sîrbu intră adânc în timpul istoric, politic și social, reflectându-l dinlăuntru și imaginând soluții de vindecare. Râsul liber al lui Candid
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
desăvârșirea prin actul adorator. Esențialele teritorii livrești sunt omniprezente în cadrul acestor sensibile desfășurări lirice: ,,Înainte de toate/ Ședeam între cărți,/ Într-un punct prin excelență/ Al așteptării și-al dragostei.” (De la prima vedere). Ideea fundamentării prin iubire e nobila cauză, dulcea povară de urmat. Pe drumul încercărilor sufletești sunt presărate semne, pentru aflarea unui sens, pentru găsirea ,,liniei inimii”. Baki Ymeri ne provoacă la un slalom printre primejdiile sufletului îndrăgostit. Sentimentele au fluiditate, în tradiția mersului implacabil al celor pământești: ,,Străzile/ Își
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
neghiob prin cap îi umblă, Privind pizmaș spre un cățel, Ce nu îi era drag defel: Nu pricep și nu-nțeleg Cum un netot așa bleg E atât de agreat Și de stăpâni alintat. Aduce el vreun folos? Eu car poveri în sus și-n jos Și primesc, drept mulțumiri, Doar ciomege și jigniri. Citește mai mult Măgarul gelosCând natura nu te-a-nzestrat,Lăsându-te mai greu de cap,Bine-ar fi să nu forțeziHazardul să te-nzestreziMai știu și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
la umbră,Un gând neghiob prin cap îi umblă,Privind pizmaș spre un cățel,Ce nu îi era drag defel:”Nu pricep și nu-nțelegCum un netot așa blegE atât de agreatși de stăpâni alintat.Aduce el vreun folos?Eu car poveri în sus și-n josși primesc, drept mulțumiri,Doar ciomege și jigniri.... II. OUL FILOSOF, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. Oul filosof După La Fontaine Ca din senin, fără motiv, Un Ou
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Poartă-ți crucea, cu tărie, pân`la capăt, în tăcere, De Demiurg, în mărinimia-I, numai ție ți-a fost dată, Însemn al trinității și-al izbânzii din crâncena durere, Și învață ce-I IUBIREA și CREDINȚA cea adevarată! De povara ți-e prea grea, nu te-ndoi ca o floare, Subjugată-n pragul serii de-a vântului desfătare. În cumplita-ți existență nu te plânge niciodată, Ci învață ce-i IUBIREA din CREDINȚĂ cea adevărată! Întinde mâna și cere! Cu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Poartă-ți crucea, cu tărie, pân`la capăt, în tăcere,De Demiurg, în mărinimia-I, numai ție ți-a fost dată,Însemn al trinității și-al izbânzii din crâncena durere,Și învață ce-I IUBIREA și CREDINȚA cea adevarată! De povara ți-e prea grea, nu te-ndoi ca o floare,Subjugată-n pragul serii de-a vântului desfătare.În cumplita-ți existență nu te plânge niciodată,Ci învață ce-i IUBIREA din CREDINȚĂ cea adevărată! Întinde mâna și cere! Cu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să pot căruța să o port, Căci de nu, am să cad mort! Privind-ul cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Să pot căruța să o port, Căci de nu, am să cad mort! Privind-ul cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin din picioare, Ajută-mă, frățioare! Răuvoitor cu mintea obtuză, Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn roib frumos, puțin șchiop.Exceptând șaua-I ușoară,Calul n-avea altă povară,Doar Baudet cel UrecheatEra tare-mpovărat!-Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spateSă pot căruța să o port,Căci de nu, am să cad mort!Privind-ul cu indiferență,Calu-l refuză cu violență.-Simt că leșin din picioare
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
spateSă pot căruța să o port,Căci de nu, am să cad mort!Privind-ul cu indiferență,Calu-l refuză cu violență.-Simt că leșin din picioare,Ajută-mă, frățioare!Răuvoitor cu mintea obtuză,Din nou, Calul îl refuză.Fiind povara așa mare,Muri Măgarul în cărare.Lăsând-ul pe-al său stăpânSingur cu căruța-n drum.... XIX. CORBUL ȘI VULPEA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Un corb furase o dată Dintr-un caș
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
emotiva. Trăirea existenței în clipa, iată dictonul adecvat multor texte ce privilegiază o formă aparte de autenticism. Inocentă, atât de stenica, nu dispare nici atunci când sunt amintite efectele în general erodante ale timpului: "Nu-i adevărat,/ anii nu sunt o povară/ și, chiar dacă ar fi,/ se va găsi cineva/ să mă ajute să-i car./ Alerg împărțind zâmbete/ în stânga și în dreapta./ Nu am timp de odihnă/ încă mai am/ de împărțit câteva sfaturi,/ câteva încurajări,/ câteva vorbe bune. (...)" (Alerg împărțind zâmbete
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
ele sunt mari: injecțiile financiare ale Rusiei s-au redus substanțial (din cauza crizei economice acute și necesitatea susținerii financiare a altei enclave incorporată - Crimeea Rusia intră tot mai mult în incapacitate de plată. Chiar și mica Transnistrie a devenit o povară pentru bugetul ei extrem de găurit); blocada economică din partea Ucrainei) prin noi, să pună pe umerii noștri cele vreo 5 miliarde de dolari (datoria Tiraspolului față de Rusia: atunci când noi, cei din dreapta Nistrului strângeam cureaua pentru a face față greutăților economice, cei
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre,Cu visul încrustat pe strunele albastre,își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate, tristeți, iubiri, uitări, aduceri aminte... atâtea nimicuri se adună în planul sferic al acestei lumi; ai fi nebun să crezi că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Citește mai mult cerul și-a deschis venele,lumină și întuneric;cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
gări pustii,În trenuri fără destinație,În plicuri sigilate, netrimise.Noi, amintirile vrem glas și luminăPentru a vesti naștereaCelei de-a ... XXVI. GABRIEL DRAGNEA, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Încărcat cu o conștientă povară, aproape genetică, ideea de suficiență. Meritul nostru, poate singurul este acela de a fi o trestie gânditoare. Sărmanul Pascal. Dar, din păcate cu un mecanism al gândirii îndeajuns de lent, de ruginit și inexact pentru a cântări normele și valorile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră. Citește mai mult Încărcat cu o conștientă povară, aproape genetică, ideea de suficiență. Meritul nostru, poate singurul este acela de a fi o trestie gânditoare. Sărmanul Pascal. Dar, din păcate cu un mecanism al gândirii îndeajuns de lent, de ruginit și inexact pentru a cântări normele și valorile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]