31,455 matches
-
nostru motiv de liniște. Cartea a fost tare bine primită de subspecia de oameni numită critici literari, or - acestea sunt vorbe ce mi le-a spus Excelența Voastră - să-i descrii cuiva o carte de povești e ca și cum i-ai povesti un vis. Cu cît vorbești mai mult, cu atît îl îndepărtezi mai tare pe cel ce ascultă de miezul poveștii. Excelență, închei iarăși spunîndu-vă că mă simt aici un renegat. De treizeci de ani tot nu pot să înțeleg: Cum
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Oameni din această categorie preferă să tacă, pentru a nu-și periclita afacerile. Dar, cum îmi spunea un amic care reprezintă aici o firmă cu greutate: cînd el se simte urmărit ca o maimuță scăpată de la Zoo, firește că le povestește celor care vor să vină cu investiții în România la ce să se aștepte. Lucrurile astea nu mi se spun la telefon, ca să nu se audă, ci în scurte conversații în locuri publice. Aș fi mulțumit să le pot spune
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
care îi iubeam, îi întîlneam, cu care discutam zilnic. Trecutul, deși dens, mi se pare ireal! Mă simt singur. - Dacă aș avea o mare putere, v-aș aduce pe dv. și pe alții ca dv. în fața tinerilor pentru a le povesti despre primejdia de moarte prin care a trecut poporul român între ’45-’64, primejdie care pîndea mai subtil după ’65 pînă în ’89. Din păcate, tinerele generații știu puțin, foarte puțin despre ce s-a petrecut înaintea lor. Nu aveți
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri, nume, împrejurări de care-a mai auzit (autorul are grijă totuși să verifice dacă nu mai povestește o dată lucruri spuse în Clopotul scufundat), trasee ale memoriei pe care diaristul (să-i spunem așa) le parcurge constant, redescoperindu-le de fiecare dată. Livius Ciocârlie e un voluptuos al memoriei, în care se scufundă cu redescoperită plăcere de fiecare
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
Constantin Țoiu În Jurnalul unui scriitor din anul 1873, Dostoievski povestește o mică întâmplare personală trăită la Petersburg. În mizeria unei veri din nordul imperial, cu mult praf, căldură și vodcă, el dă, și nu mai scapă de ei, de niște inși beți înjurând tot timpul. Exact, dar exact ca la
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
În mizeria unei veri din nordul imperial, cu mult praf, căldură și vodcă, el dă, și nu mai scapă de ei, de niște inși beți înjurând tot timpul. Exact, dar exact ca la noi. Într-o seară târzie de duminecă - povestește divinul prozator - mi-a fost dat să fac vreo cincisprezece pași împreună cu un grup de șase meșteri beți și m-am convins deodată că toate gândurile, toate simțirile și chiar cele mai profunde judecăți pot fi exprimate prin simpla rostire
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
unde sunt barăcile. Și i se răspunde: "Te duc eu acolo". Iar primele 30 de minute trec fără un dialog real; un soldat dă niște comenzi, dar poți să vezi și fără asta ce face soldatul. În fapt, filmul se povestește prin imagini. Îmi amintesc când am mers prima dată la Cinemateca Franceză. În acea vreme, francezii erau încă foarte săraci. Cineva s-a urcat pe scenă și ne-a spus: avem un pachet nou de filme japoneze. Ozu și alții
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Cornelia Ștefănescu IN Nota asupra ediției, Ion Ursulescu începe prin a povesti când, în ce împrejurare și cine i-a sugerat avansarea într-o nouă lucrare despre Panait Istrati, permanență a preocupărilor sale pe latura istoriei literare. Ca dată, este reținută ziua de 12 iunie a anului 1993. Una, ușor solemnă, în
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
lungul anilor o serie de romane dintre care amintim L’invention du monde (1993), Port-Soudan (1994, Premiul Fémina), Méroé (1998) sau povestiri de călătorie (En Russie, 1987; Mon galurin gris: petites géographies, 1997). În Tigru de hârtie personajul-narator, Martin, îi povestește Mariei, fiica celui mai bun prieten al lui din tinerețe, supranumit Treize, mort acum, fapte și întâmplări „de demult", adică din Franța anilor ’60-’70, când un grup de tineri anarhiști din care amândoi făceau parte, îndoctrinați până peste poate
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii/ și tainele adâncurilor humii, grădinile lui Dumnezeu în nori// Voi, ciripeli, îmi povestirăți cum îi/ când te ridici pe streașină și zbori./ Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii". Fiecare rondel se instituie ca una din fațetele zarului la finala sa aruncare, cu apriga, în fond, dorință de a mai
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
ascult. - Sunteți depozitarul unor amintiri fabuloase. Care ar fi primele dintre ele? - Primele, primele? Asta e foarte greu de știut; nu pot să-mi dau seama când s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur formidabil! - Așa se spune! Fapt este că, una din primele amintiri pe care ar fi trebuit să le am, dar n-o țin minte, mi-a fost povestită de tata. El se apleca deasupra căruciorului meu și recita teatral din Arghezi: "Tu nu ești frumusețea spiralelor candide/ În ochi tu nu duci moartea nici perlele lichide..." Eu, auzind acest ton care devenea tot mai teribil, începeam să urlu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
tv (și sînt destule), filmele de pe micul ecran sînt prezentate de două ori: o dată, pe scurt, printr-un cuvînt, și prin cînteva indicații privind regia și actorii, a doua oară, pe larg, prin povestirea parțială a subiectului. Despre cum sînt povestite filmele, o să vorbesc cu alt prilej. Acum aș vrea să atrag atenția asupra cuvîntului (uneori e o siglă) menit să ne informeze, ca telespectatori, ce fel de film urmează să vedem. Răsfoiesc programele și găsesc mai multe "definiții": acțiune, suspans
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
dar pe un soclu destul de mare. Când ne-am urcat în tren, s-a apropiat, ne-am dat mâna și mi-a spus că a vorbit cu șoferul să facă un ocol - drumul de la hotel nu trecea pe acolo. Am povestit această întâmplare de câte ori am relatat vizita mea la Praga. Am mai fost de vreo două ori de atunci, dar pe acolo nu am mai trecut, nu știu cum nu s-a mai nimerit. Cum vedeți, nu am uitat chiar toți ce s-
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
vreo două ori de atunci, dar pe acolo nu am mai trecut, nu știu cum nu s-a mai nimerit. Cum vedeți, nu am uitat chiar toți ce s-a întâmplat în 1968 în Cehoslovacia, și nici ce a urmat. Aș putea povesti și cum am trăit eu aici, pe litoralul românesc al Mării Negre, luna august 1968, dar chiar că este o altă poveste... Cu drag, Emil Bojin, București Ecou supus revizuirii Veșnica (!) discuție pe tema revizuirii operelor literare - cu accent puternic pe
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
Tudora Șandru-Mehedinți A trăi pentru a-ți povesti viața Apariția, în octombrie 2002, în Spania și America Latină, a primului volum de memorii ale lui , Vivir para contarla ("A trăi pentru a-ți povesti viața") a însemnat evenimentul literar și editorial nu numai al anului, ci, după cum s-a
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Tudora Șandru-Mehedinți A trăi pentru a-ți povesti viața Apariția, în octombrie 2002, în Spania și America Latină, a primului volum de memorii ale lui , Vivir para contarla ("A trăi pentru a-ți povesti viața") a însemnat evenimentul literar și editorial nu numai al anului, ci, după cum s-a afirmat la lansare, al ultimului deceniu, fiind cartea așteptată și primită, cu interes și entuziasm, de milioane de cititori. În prezent, în Europa se lucrează
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
seamă, nu ne-am fi putut imagina că plimbarea aceea nevinovată de numai două zile avea să fie atît de hotărîtoare pentru mine, încît nici cea mai lungă și sîrguincioasă viață nu mi-ar fi de-ajuns ca s-o povestesc pînă la capăt. Acum, la peste șaptezeci și cinci de ani bătuți pe muchie, știu că a fost decizia cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea. Pînă la adolescență, memoria
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și rămuros al artei sculpturale românești. E dimineață și meșterul este în atelierul său. Modelează, reflectează, primește prieteni. Povestește și își aduce aminte ce-a fost o viață de om, 95 de ani, din care 75 închinați, cum spune prietenul lui, Corneliu Baba, jocului cu iluziile. Muzele nu doar l-au vizitat în timpul acesta, dar s-au statornicit în
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
un fel de a fi. Și nu de azi de ieri, ci de atunci cînd a pornit pe drumul, mereu suitor pentru el, al artei sculpturale. E pilduitoare în acest sens o întîmplare pe care maestrul Ion Irimescu mi-a povestit-o nu de mult, într-o dimineață de sfîrșit de noiembrie, în atelierul său din București, din strada Pangratti. Își amintea de începuturi, de vremea cînd era profesor în învățămîntul secundar, la Slatina. Plecase cu puțin calabalîc, dar cu hotărîrea
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
merge singură, nu lipsea, firește, nici uscătura. Ion Irimescu era în formă, starea lui de cumpănită mulțumire sufletească învingea osteneala, ce căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el depăna istorii felurite, povestindu-le cu vorbă rară și scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că îndată vine, vine
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
oricărui răspuns direct, a oricărei priviri limpezi. Toată lumea minte, sau ascunde ceva, toată lumea spionează. Asta o simt. Iată de ce aș vrea să-l întîlnesc pe șeful G.P.U. și să-i spun cu toată sinceritatea: - Iată ce mi s-a povestit. Este adevărat? Iată ce am văzut... Explicați-mi cum e posibil... Dar nu mă va primi, pentru nici el n-are dreptul de a vorbi mai mult decît ceilalți. Fiecăruia îi e teamă de vecin, findcă vecinul îl poate denunța
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
tineri ai familiei (lucru pentru care îl invidiam pe față). Și am dat iarăși peste povestea firului de ceapă, însă de data aceasta am înțeles-o, brusc, în alt fel. Pentru cei care au uitat-o, iată, pe scurt, ce povestește Grușenka. Se zice că a existat o femeie extrem de păcătoasă. Nu făcuse nici un bine în viața ei, era rea, egoistă, zgîrcită, ticăloasă, depravată. Nu iubise pe nimeni și inima ei nu se înmuiase niciodată. Era o pacoste și un blestem
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
agațe de firul ăsta, trage-o afară, și, dacă firul rezistă, e salvată. Pe dată, îngerul a luat firul de ceapă și l-a întins femeii care s-a prins bine de el, cu amîndouă mîinile. Firul rezista. Numai că, povestește mai departe Grușenka, cîțiva păcătoși din preajmă au încercat să se prindă de femeie, ca să scape și ei din iad. Femeia însă i-a alungat imediat: era firul dat de pomană de ea, la capătul celălalt era îngerul ei. În
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
speculate cele două, să spunem, din ipostazele esențiale construcției teatrale. Predomină structura narativă, cea a romanului, și, deci, fațeta de povestitor a lui Humbert, lipsind cea de personaj-autor, Humbert cel angajat direct în relația cu nimfeta Lolita, Humbert cel care povestește ce simte, ce vede, ce se naște și ce crește în imaginația lui în care Lolita este idol și prizonieră, deopotrivă, Humbert cel care amestecă aiuritor senzorialitatea simțurilor și a observațiilor. Farmecul straniu și plin de senzualitate al poveștii are
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]