2,756 matches
-
și finanțat de Guvernul S.U.A. , prin USAID. Reamintim în context că Humuleștii - „sat mare și vesel“ pe vremea lui Ion Creangă - face parte astăzi din vatra orașului Târgu Neamț. Amenajările parcului readuc în actualitate personaje și imagini ale creației marelui povestitor: „Amintiri din copilărie“, „Capra cu trei iezi“, „Punguța cu doi bani“... Vizitatorii au, de asemenea, prilejul să facă o plimbare cu trăsura „pe urmele lui Creangă“ și poate la iarnă cu... sania. De altfel, orașul Târgu Neamț și împrejurimile sale
Agenda2004-46-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/283060_a_284389]
-
includerea lui ca personaj în românul scris de Niadi Cernica. Transferul face parte, la urma urmelor, dintr-o strategie de acreditare a ficțiunii că realitate, strategie mai sofisticată decât altele, dar având la origine aceeași dorința (veche de când lumea) a "povestitorului" de a se face crezut. Nu este vorba, însă, doar de un joc literar. Esență românului o constituie povestea unei iubiri imposibile, ca aceea dintre Hyperion și Cătălina. Protagoniștii originalului love story fac parte din secole diferite și din... române
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
era să scriu „cu ștreangul de gât”ca Iulius Fucik), implicat direct în apele tulburi ale epocii, deconspiră totul într-un mod antrenant, palpitant. Aici se vede pulsul vital al libertății celui care scrie fără autocenzură, afișându-se ca un povestitor cu bene merenti. Toate oficiile și oficinele de partid, ca și sateliții acestora, una afirmau și alta consumau. Blamau capitaliștii, pentru atâtea altele, până la nivelul produselor de lux, dar în spatele cortinei sau perdelelor aveau dintre acestea mai abitir decât occidentalii
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
-i persoană. Era să scriu din propria-i cenușă, apelând la mitologia păsării Phoenix. Și nu greșeam prea mult, ba, chiar deloc, dacă iau în calcul traiectoria protagonistului Petia. El este realizat ca un alter ego implicat, dar și ca povestitor la persoana a treia. Aci intervine limbajul cult al scriitorului care și-a construit tot eșafodajul narativ pe ideea acuzării indirecte a regimului opresor, disipat, tot mai învolburat de către ciraci și supuși. În primul rând, de N.K.V.D. O discuție dintre
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
prozatori: povestește. Povestește ce se întâmplă cu el și cu cei din jur, povestește ce citește el sau ce citesc alții, povestește vise, povestește aventuri imaginare, povestește chiar cum își compune povestirea, dar nu-și trădează nici un moment condiția de povestitor. De mult n-a mai apărut în literatura română o creație narativa atât de pură. În plus frază în sine este fluenta și decisă, cuceritoare, așa cum mai era numai frază lui Mircea Eliade. După câteva decenii de ședere la Paris
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
și muscatele mereu roșii în geam." Realitatea contrazice brutal această duioșie, atât de inspirat descrisă de prozator. Simțind ostilitatea mediului, Geo moare în timpul unei emisii. Se lasă dus, cu alte cuvinte, la cimitirul de mașini. În Iluzia, Telefonul, K 49, Povestitorii ( Întotdeauna va veni toamnă), Înainte asemenea izbucniri de sentimentalism, întotdeauna de bun-gust, sunt frecvente. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație, Teodor Hossu Longin are curajul să fie sublim chiar și cu riscul de a fi considerat ridicol. O parodie
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
fluturele!). Prozatorul nu caută subiectele, ele i se oferă într-o mișcare burlesca, într-o atmosferă carnavalesca, sfîrșind adesea în farsă. Protagonistul, ca și în alte cărți, e orașul, o geografie asumată, filtrată fin, pînă va fi devenit chiar fibră povestitorului care se lasă pradă unei magii a locului și, nu mai putin, a fantasmelor care îl traversează halucinant; printre ele personajul-narator (cîndva, poate, un studiu ce poate fi foarte instructiv despre personajul Iași în cărțile lui Nichita Danilov, Cătălin Mihuleac
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
cei care nu sîntem (sau poate că sîntem) de hîrtie, în încăperile pe care le ocupă morții. Și astfel, deși încă vie, ea e moartă.Gestul fetei e un gest suicidar, deși ambiguu. Căci acel chip din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește Borges se numește Julia. Dar cred c-ar putea s-o cheme și Ofelia. Fiindcă mie
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
narative majore: evocarea și povestirea. Epicul din Moartea de catifea este concentrat în jurul Clinicii; toți oamenii de pe insulă sînt bolnavi și personajul care povestește este în același timp autor al unui traumatizant experiment științific. Moartea îi pîndește pe toți și "povestitorul" (care este în același timp și scriitor) colaborează cu autoritățile spitalului. Existența Esttelei este însă în pericol și autorul însuși recunoaște că în jurul lui se petrec lucruri ciudate avertizîndu-ne că este nevoit să-și cîrpească propria biografie. După ce aflăm de
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
de a-l vedea pe Corneliu Zelea-Codreanu, în timpul procesului de dinaintea execuției, acesta, arestat, trece pe un coridor, între doi gardieni, zărind, la capătul culuarului un civil care nu avea ce căuta acolo, dar care ar fi putut fi chiar călăul. Povestitorul gradează pașii bărbatului înalt și impozant, tot mai încordat, trecând asupra martorului o trâmbă de spaimă încrâncenată. Personaje contradictorii, precum Nicolae Iorga, au parte de portrete din unghiuri diferite, altele, de mai mică însemnătate, dar de importanță în viața de
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
interzise, aflăm, "și zahărul și prăjiturile și mierea și pîinea și cartofii și pastele făinoase și untul și grăsimile și sarea și sărățelele, și tot ce poate face bucuria alimentară a omului normal"... Pentru mine, Sergiu Huzum rămîne mai ales povestitorul unei secvențe pe care mi-a încredințat-o într-un interviu: o mamă bătrînă, de 80 de ani, profesoară de istorie, nepoata lui Kogălniceanu, tîrîndu-se în genunchi, în fața colonelului de securitate din Focșani, ca să primească un pașaport, să poată merge
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
român scris sub asemenea premise nu ar putea fi parodie: între narator și personaje se țese urzeala unei afecțiuni constitutive care nu poate lăsa loc pentru ironii destabilizatoare. Cine sînt cele trei personaje importante, dintre care două mor odată cu plecarea povestitorului? Doi bătrîni dons ai Oxfordului, Cromer-Blake și Tom Rylands, care vor juca fiecare, deși de la distanță, un rol important în experiența oxfordiana a naratorului. Mai greu mi se pare însă să răspund la cealaltă întrebare, cea implicită: cine este supraviețuitorul
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
un răspuns ferm, căci el ar presupune să stabilim cu certitudine care sînt cele trei personaje importante, și într-un fel chiar care este cel mai important dintre toate, cel suficient de autodeterminat încît să nu necesite prezenta însuflețitoare a povestitorului. În măsura în care cartea nu oferă un raspuns cert, ambiguitatea e esențială: căci acest al treilea nenumit este, cred eu, însăși vocea narativa, așa cum s-a modificat ea în întîlnirile cu toate celelalte personaje. De fapt, de la începutul românului cel ce scrie
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
se prezintă în fața cititorilor că publicist, eseist sau istoric literar, Ion Cristoiu rămâne prozator - un prozator care a studiat ani la rând tehnicile narative și a făcut și numeroase exerciții stilistice. (Cărțile sale de proza scurtă - Personaje de rezervă, 1985, Povestitorii, 1988 și, în mai mică măsură, Veselia generală, 1992 - impresionează și azi prin originalitatea umorului și prin plasticitatea riguroasă a fiecărei fraze.) Talentul literar îl face să aibă dreptate chiar și atunci când - din punct de vedere istoric său politic - nu
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede nici pe el. Ca și în cazul lui Saleem Sinai, naratorul din Midnight^s Children, regăsim în Moraes Zogoiby povestitorul avid să înșire cuvintele tumultuos, neluându-si nici macar timpul necesar să răsufle. Prin Moraes, Rushdie devine un postmodernist al respirației oprite, al ultimei răsuflări, al expirației dinainte de exitus. Eroul sau simte că se apropie de moarte și, copleșit de povestea
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
În lumea din copaci a lui Cosimo totul e la fel ca pe pămînt, tocmai în asta stă farmecul și miraculosul ei. Baronul trăiește în universul lui, dar e, totodată, un om între ceilalți oameni, lucru de care el și povestitorul (fratele mai mic și mai puțin curajos al lui Cosimo) sînt chiar foarte mîndri. De acolo, dintre frunze și crengi, el are aventuri amoroase cu "pămîntence" (în sensul foarte literal al cuvîntului, adică femei care trăiesc numai cu picioarele pe
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
Gheorghe Mocuta, Marin Ifrim, Victor Pencu) se realizează un adevărat recital de poezie (bună). Ni se oferă prilejul să aflăm, printre altele, ca Mircea Ivănescu are două noi muze, Denișa Comănescu și Virginia Woolf, cărora le dedică versuri ample, esoterice: "povestitorul acela, care de multe ori noaptea le înfățișează/ ascultătorilor strânși pe punte scenă din experiența lui/ de viață, acela a ajuns o dată (de mai multe ori)/ în chiar inima întunericului - și acolo, cum bine știa,/ - și i-a învățat asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Autorul ei construiește ăntr-adevăr o poveste numai că, după ce a reunit imaginile care-i compun desenul complicat, o sparge an bucăți pentru a discuta despre condiția literaturii. Nimic altceva decat viziunea postmodernă a ieșirii din literatura prin intermediul ei. El este povestitorul ciung Dahman, care alegea o povestire (din ciclul "Nopților") și "o transformă sau, mai exact, o adapta la epoca modernă", conștient că "oamenilor le place să li se povestească lucruri de necrezut. Sau se substituie altui personaj, Salim, ăn momentul
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
nu mi-o ăntoarce mă obosește. Abia dacă ăncep să ăntrezăresc cateva trăsături ale chipului meu. Mi se spune ca mi-l voi vedea an ăntregime an ziua cand povestea va fi ăncheiată cu totul. Deocamdată, ea circulă ăntre un povestitor care ăncearcă să o rescrie și o biată femeie care o transformă ăntr-un talmeș-balmeș și pe care nu o mai asculta nimeni". Povestea Zînei, coșmar scăldat ăntr-o sexualitate grea (ăntotdeauna an poveștile orientale izbește această sexualitate densă, ca o descătușare
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
Andreea Deciu În 1936, Walter Benjamin pronunța, într-un elegiac eseu cu aproape neașteptate revelații teoretice, dispariția epicului ca povestire, punînd-o pe seama înfloririi romanului în vîrsta modernității literare. Povestitorul, declara Benjamin cu tristă resemnare, aparține unor alte vremuri, mai calme și mai răbdătoare, mai încrezătoare într-un suflu universal de umanitate care ne leagă pe toți atunci cînd cădem sub vraja unei povești bine spuse. Din familia Șeherazadei, a
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
interpretate, devin mecanisme de semnificație adîncă și complexă. Dar le lipsește suflul epic, acea vigoare firească, grație căreia orice filozofie devine de prisos, povestea trăind din însăși filozofia tradiției care i-a dat naștere. Benjamin susținea, în eseul său, că povestitorul este un sfătuitor, nu în sensul de pisălog didactic, ci mai degrabă ca ins capabil să descopere acele canale de comunicație între oameni, vieți, destine. Povestea există în virtutea faptului că experiența umană e comunicabilă. De îndată ce această comunicabilitate devine problematică, facultatea
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
al lui Tournier, dimpotrivă, povestirile se frîng cumva pe parcurs, se întrerup uneori, dar nu după formula facil postmodernistă, a fragmentarului și incoerenței deliberate, ci subminate dintr-un interior de substanță, unde sfaturile și-au ieșit de mult din uz. Povestitorul e primul care simte această fractură de adîncime a poveștii, pe care încearcă să o rezolve cumva. La Tournier, acest imbold reparatoriu se manifestă ca didacticism agasant. Unele dintre cele mai frumoase texte din Piticul roșu au sincope produse de
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
poate fi un motiv valabil pentru scriitura întregului volum: un text ca "Familia Adam", de pildă, e mai curînd ermetic decît explicit. Convingerea mea este că acest didacticism supărător are alte cauze. Tournier scrie ca un romancier, nu ca un povestitor. Benjamin susține că locul de naștere al romanului este singurătatea individului, solitudinea celui care nu se mai poate exprima comunicîndu-și experiența, făcînd pildă din ce a văzut ori a trăit. A scrie un roman înseamnă a duce incomensurabilul la extrem
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
incomensurabilul la extrem în reprezentarea vieții omenești. În mijlocul plinătății vieții, romanul stă mărturie pentru perplexitatea trăirii unei vieți. La Tournier, această perplexitate, această solitudine, ieșite de sub pavăza unui gen în care ele sînt asumate, cel romanesc, devin pricină de neliniște. Povestitorul modern personificat de Tournier este îngrijorat, de aceea simte imboldul de a explica, de a se asigura, de fapt, că nu e singur. Că e înțeles, că izbutește să comunice, chiar incomunicabilul. Sub semnul acestei disperate, dar frustrate dorințe de
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
pornește chiar de la femeia bănuita de conu Rache a ști ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea dispariției soțului, adaptându-se spontan la viață an singurătate. Este o povestire densă an care, cu măiestrie, nu apar personaje noi. Povestitorul rămâne același, cu specificarea că de data aceasta se implică. Detectivistic, suntem puși an fața unei crime perfecte, de natură să scuze an mare parte eșecul conului Rache. Atât de perfectă, ăncât urzitoarea crimei nici nu va vedea chipul ucigașului
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]