1,132 matches
-
fundarea naturalistă și fundarea umanistă a filosofiei culturii, E. Cassirer 153 socotește că fundarea determinismului istoric se poate opera în trei variante: fizicalist, psihologist și metafizic. Potrivit celei dintâi, faptele umane sunt supuse unor legi generale ale naturii (așa procedează pozitiviștii: Comte, Sainte-Beuve, Renan, Taine); potrivit celei de-a doua, faptele din lumea omului sunt datorate unor factori psihici ce alcătuiesc împreună "datul originar" (regăsim această fundare la Spengler, afirmă Cassirer); fundarea metafizică (la care recurge Hegel) constă în stabilirea unui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantian al timpului este judecat de C. Rădulescu-Motru prin raportare la psihologie, în general la știință, ci însăși problema centrală a filosofiei critice: identitatea conștiinței și posibilitatea cunoașterii științifice. Cu un sens "pozitiv" și cu presupuse funcții asumate de natură "pozitivistă", timpul kantian îi apare gânditorului român drept o construcție abstractă. Înțeles astfel, el face inutilă intenția de a-i păstra un sens de "realitate", fie aceasta subiectivă. Totuși, dinspre filosofia transcendentală (care trebuie să răspundă următoarelor întrebări: Cum este posibilă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este, acum la început, de a schița programul științei (îndeosebi al psihologiei) angajată în cercetarea manifestărilor energiei; rezultatul este însă o construcție metafizică ce conține îndemnuri către cunoașterea științifică, dar, în fond, o "metafizică inductivă" (foarte apropiată de un demers pozitivist). Ea este centrată pe individ pentru că, deși C. Rădulescu-Motru vorbește despre trei implicări sociale ale noțiunii energiei (în judecarea programelor politice, în alegerea unei direcții pentru învățământul public, în programarea diferitelor măsuri pentru întărirea patriotismului), totuși, energia socială consistă în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
veritabil sistem filosofic. Fiecare lucrare din alcătuirea personalisnului energetic (mai larg, fiecare lucrare a lui C. Rădulescu-Motru) desfășoară, pe lângă tema principală, alte concepte, interogații, argumente ale unor idei, pe registre diferite, care merg de la un discurs cu pretenție "pozitivă" (chiar pozitivistă), până la cel propriu-zis filosofic. Dar dincolo de această eterogenitate semantică din conținutul lucrărilor, se află unitatea sin-tactică (formală) a personalismului energetic, prin raportare la programul antropologic pe care îl conține și care poate fi gândit în conjuncție cu proiectul antropologic kantian
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care filosofia se exersa și pe calea sa regală, dar propunea și experimente care o apropiau nefiresc de mult de știință (nu am în vedere proiectele de tipul husserlian al filosofiei ca "știință riguroasă", ci pe cele angajate pe temeiuri pozitiviste) sau o supuneau, păgubitor pentru condiția sa, unor ideologii (politice, religioase etc.). Am încercat în lucrarea de față să argumentez ideea că personalismul energetic este o filosofie originală, care are între sursele sale filosofia lui Kant, fără a fi însă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în străinătate, teza lui de doctorat, L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine, despre care scriu Émile Faguet, Léon Seché, Hippolyte Buffenoir, Alfred Jeanroy, Jules Feller, Mario Roques, Alphonse Bayot, Marcel Montandon, Gustav Weigand ș.a. De formație sorbonardă, pozitivistă, istoristă, autorul își dezvoltă teoria privilegiind instanța emițătoare - în acest caz, literatura franceză -, ceea ce face din romantismul românesc un fenomen de import. Cu excese și erori, se urmăresc etapele influenței franceze la noi, începând cu epoca fanariotă. Dacă eșafodajul teoretic
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
accepțiunea cuvântului dandy, recurge, ca la o ultimă instanță, la dicționarul lui Littré, trecând cu vederea peste accepțiunea baudelairiană, singura care interesează În cazul de față, Întrucât a influențat În mod direct concepția despre dandysm a lui Mateiu. După dicționarul „pozitivistului”, de care Baudelaire nu s-a sinchisit câtuși de puțin, deși era un mare „mâncător” de dicționare, dandy-ul este „un homme recherché dans sa toilette et exagérant jusqu’au ridicule” (cităm după Al. George). Chiar și o asemenea „definiție
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interesul strict al istoriei literare. Investigația genealogică amănunțită este urmată de biografia propriu-zisă a scriitorului, oprindu-se la 1925 (anii formației și ai consacrării) și fiind completată cu o bibliografie amplă a scrierilor (inclusiv manuscrise) și a referințelor critice. Scrupulul pozitivist al documentului, acribia caracterizează și ediția Ion Barbu, Opere (I-II, 1997-1999). Notele și comentariile conțin, pe lângă laboratorul creației și reperele receptării, și glose etimologice la termeni-cheie ai poemelor. Ediția Nichita Stănescu, din care au apărut cinci volume (2002-2003), este
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
ale poetului sunt muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică pozitivistă, comentariul critic simpatetic și eseul „poematic-filosofic”, considerat de B. încă necesar într-un moment (1970) de redescoperire euforică a „orizonturilor blagiene”. Cartea conține interesante sugestii interpretative, însă partea cea mai rezistentă se referă la anii lugojeni ai poetului (1924-1926) și
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și extaz”. Puritatea ce nu trebuie alterată a increatului (Oul dogmatic
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Piele sau cea a dascălului Braia, un „domn Trandafir” bănățean - fac din cartea lui B. o operă cu certe valențe estetice. Romanul Lume fără cer (1947), singura operă literară propriu-zisă a autorului, se înscrie, prin toate datele sale, de la spiritul pozitivist al observației la arhitectura narativă precisă, cu capitole organizate simetric, în canoanele realismului naturalist. Inspirată din viața dură, „lipsită de cer” a minerilor - a „ocnarilor”, cum li se spune în Banat -, narațiunea lui B. transferă în plan literar experiența documentară
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
numitul român creștin, în cel medieval și în cel modern - este concluzia demonstrată convingător. Preocupările latinistului, predominanțe, gravitează în jurul epocii lui Nero, extinzându-se treptat. Este și cazul monografiei Seneca (1972), în care reia cercetările din teza de licență. Concepută pozitivist, lucrarea va păstra acest caracter cu toata strădania de modernizare, detectabila mai ales în stratul stilistic. Familiarizarea cu școala structuralista, aplicarea noilor procedee odată cu modificările operate în afara abordărilor istoriei tradiționale autorul le va desăvârși, prin urmare, abia în jurul anului 1970
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
structuralista, aplicarea noilor procedee odată cu modificările operate în afara abordărilor istoriei tradiționale autorul le va desăvârși, prin urmare, abia în jurul anului 1970, tot acum sau ceva mai tarziu realizând și primele contacte cu noua critică. Gândit și realizat conform acelorași canoane pozitiviste, studiul L’Époque de Néron et șes controverses idéologiques (1972) crește din teza de doctorat. Interferând mai multe discipline - istorie, filosofie, estetică, politica -, lucrarea are un caracter complex, preponderent istoric, ceea ce va conduce la potențarea factologiei. Ilustrative sunt profilurile grupurilor
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
reconstituirea epocii. Și aici aderentele structuraliste, nu prea potrivite cu natura subiectului și cu scopul urmărit, se mențin în plan secundar. Decantările conceptuale conduc spre un adevărat salt în monografia Tacit (1974). Modalitățile structuraliste se impun în actul critic, rețetarul pozitivist retrăgându-se spre nivelurile referențiale. Convins că nici un alt prozator antic nu este atat de familiar sensibilității veacului al XX-lea prin limbajul artistic și tiparele literare, C. își propune să argumenteze ideea modernității lui Tacit convertind pledoaria într-o
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
perenitatea înnoirilor autentice, într-un cuvânt, a modernității. Sub aceeași incidența metodologica se înscrie și Structures et idéologie dans „Leș Vies des douze césars” de Suétone (1977). Secvențele mari ale planului, informația și logica enunțului indică sorgintea teoretică și manieră pozitivista, înfăptuirea analizelor trădează recuzita structuralista, iar menținerea judecaților în câmpul unei relativități incitând la meditație îndreaptă spre noua critică. Semnificațiile se organizează din trăsături a caror simplă inventariere și notare algebrica relevă un profil sau altul, închegat gradual prin efecte
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
bine ar evolua oamenii și ideile, eu voi avea oricînd parte de acest prînz rafinat, de care mă apuc acum și, prin urmare, sînt pregătit pentru orice“. Aproape cu siguranță este vorba de ilustrarea literară (dar nu literală) a ideii „pozitiviste“ din scrisoarea citată la începutul acestui text, unde se spune și că lumea n-are decît să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Caracteristicile lui Teofrast sau La Bruyére, doctrina lui Platon sau Pascal, aceea a lui Nietzsche ori Schopenhauer, precum și viziunea lui da Vinci, Rembrand, Michelangelo, Rodin ori simfoniile lui Beethoven reoglindesc aceleași preocupări” (N. Mărgineanu). În secolul XIX, sub influența filosofiei pozitiviste a lui Auguste Comte (1798-1857) și a progresului tehnic, s-au dezvoltat științele exacte bazate pe observație și experiment. Investigațiile efectuate de fiziologi și fizicieni au dus la introducerea metodelor exacte și în studiul psihicului. Pătrunderea și exprimarea naturii umane
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
De teapa aceasta sunt toate planurile de reformă și organizare ale d-lui C. A. Rosetti. [1 aprilie 1882 ] "COLUMNA LUI TRAIAN" Fără îndoială unul din meritele d-lui B. P. Hăsdău este de-a fi introdus un nou metod, pozitivist oarecum, în cercetarea istoriei naționale. Înzestrat c-o memorie imensă și c-o putere de combinație aproape egală cu această memorie, întrunind deci cele două calități ce caracterizează inteligențele 87 {EminescuOpXIII 88} geniale: memoria și judecata, cunoscând o sumă de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la Facultatea din Iași. Ca profesor avea fraza limpede și elocuentă, dicțiunea simpatică. Din tinerețe însă l-au fost atras problemele metafizicei și, în timpul liber pe cari i-l lăsa catedra de drept, se ocupa cu citirea scrierilor de filozofie pozitivistă apărute în Anglia, Franța și America. Mulți ani membru al societății literare Junimea, el publică în "Convorbiri" Teoria fatalismului, pe care-o traduse singur în franțuzește, și Teoria ondolațiunii universale, o încercare metafizică materialistă. După convingerile sale politice Conta era
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și nici nu ne-am fi așteptat la altceva de la un panglicar venetic care, în opunere cu chiar elementele mai curățele și mai românești ale partidului, s-a constituit în apărătorul absolut al tuturor veneticilor malonești din partidul roșu. Filozofia pozitivistă a descoperit că moralitatea publică și privată nu este decât simțul colectiv de conservare al rasei, pentru că imoralitatea și malonestitatea poate înainta pe un individ, dar pentru colectivitatea rasei ele însemnează disoluțiune și moarte. Un străin nu e părtaș acelui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
existat zece state și o sută de partide care i-au ținut în cîrcă cincizeci de ani. Într-adevăr? Dar cîte budinci delicioase nu mucegăiesc în așteptarea clienților! Templul Umanității de pe strada Payenne, din Paris, este astăzi abandonat, și Biserica pozitivistă e mai degrabă pustie. Înseamnă oare că pozitivismul este o colecție de fleacuri? Nimic mai util demersului mediologic decît descoperirea unei formidabile "nedreptăți" în aventurile paralele ale celor două doctrine de vîrstă și profil comparabile. O NEDREPTATE EDIFICATOARE: AUGUSTE COMTE
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
celor două doctrine de vîrstă și profil comparabile. O NEDREPTATE EDIFICATOARE: AUGUSTE COMTE Personal, nu-mi pot reveni. Faptul mă scandalizează. Nu cred orbește în cel dintîi și cel din urmă mare preot al Umanității. Nu fac parte din societatea pozitivistă a cărei conducere a fost încredințată prin legat testamentar de A. Comte lui Pierre Laffite, primul dintre apostoli (mort în 1903). Nu sînt nici membru al asociației internaționale "Casa lui Auguste Comte" (fondator: Paulo Carneiro, mort în 1982), și nici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o adevărată chestiune de principiu, obiect al preocupărilor sale. Comte, care îl privea pe Hristos ca pe "un șarlatan și un aventurier", avea o practică și o teorie coerente în ce privește propaganda, mergînd chiar pînă la a constitui un "fond tipografic" pozitivist. El a reglat și administrat în avans rețeaua de mesageri și discipoli, dar mișcarea de propagare a făcut un salt fals. Fondînd religia universală a Umanității "pe o filosofie sănătoasă extrasă din știința reală", acest spirit enciclopedic voia să fie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a separa puterea spirituală de cea politică, păstrînd pentru prima dintre ele titlul de glorie. Involuntar sau deliberat, confuzia dintre cele două laturi ale socialismelor "științifice" le-a purtat către transformarea idolatrizării puterii în doctrină emancipatoare subterfugiu pe care precauția pozitivistă l-a dovedit a fi imposibil. Pontif al Marii Ființe, el voia să-i îndepărteze pe preoți de prefecți, să facă diferența între ordinea rangului și cea a puterii. Sociocrații, sau cadrele pozitiviste, erau meniți să controleze clasele afective în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în doctrină emancipatoare subterfugiu pe care precauția pozitivistă l-a dovedit a fi imposibil. Pontif al Marii Ființe, el voia să-i îndepărteze pe preoți de prefecți, să facă diferența între ordinea rangului și cea a puterii. Sociocrații, sau cadrele pozitiviste, erau meniți să controleze clasele afective în folosul claselor active, dar păstrîndu-și propria independență. Laicitate fatală, din punct de vedere epidemic. Eroarea mediologică constă în această separare a spiritului de trup, care l-a îndemnat să perceapă întruparea sau momentul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]