312 matches
-
și rău-prevestitor. Alex începu să-i povestească lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Moraru Prefață Această cărticică este dedicată atât copiilor cât și bunicilor acestora, întrucât poate fi o lectură plăcută înainte de culcare. Povestioarele din cadrul acesteia vă vor purta intr-o lume a copilăriei plină de culori, cu personaje vesele și întâmplări poznașe, dar totodată cu mici sfaturi pentru cei mici ascunse printre rânduri. Imaginile de colorat din această carte caută să dezvolte imaginația prichindeilor dumneavoastră. Conf. univ. dr. Bogdan Pătruț Cum adorm copiii ? - Ingrid, e timpul să te culci! - Îi spune mama
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
tovarășe inspector, da, tovarășe director, să trăiți, tovarășe... Eu, nu, eu am o coloană vertebrală prostesc de țeapănă, care încă n-a învățat să fie flexibilă, cât mai flexibilă. Iar lucrul ăsta, pe mine mă cam costă... 7 ... tic-tac... Razele poznașe ale soarelui primăvăratic s-au instalat pretutindeni, au inundat aproape toate băncile, după ce, la început, au cotropit, pur și simplu, catedra. Acum, stingheresc discret munca încordată a elevilor care, absorbiți de locuri geometrice, cotangente, matrice și ecuații de tot felul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Iepurașul Este mic și drăgălaș, Stă-n păduri, nu la oraș. Are lungi urechile Și aleargă repede. Din fire-i cam poznaș Țopăind peste imaș. Și îl cheamă...?
Iepura?ul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83635_a_84960]
-
gros și se strînsese lîngă el, sprijinindu-și uneori de brațul lui capul frumos ce avea mîndria și grația unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am demonstrat superioritatea morală față de acel degenerat, m-am trezit meditând din nou la crizele timpurilor noastre. Mintea mea, necontrolabilă și poznașă ca întotdeauna, mi-a sugerat în șoaptă un proiect atât de magnific și îndrăzneț, încât am vrut să mă feresc chiar și de gândul pe care îl auzeam. „Oprește-te!“ am implorat eu mintea mea de zeu. „Ce-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că nu vrei să cunoști trecutul. Iar acum pari să afirmi cu totul altceva. — Da? a Întrebat Asya. Ei bine, hai să zicem că Înlăuntrul meu există voci contradictorii referitor la problema asta. I-a aruncat tovarășei sale o privire poznașă, Însă apoi vocea ei a devenit mai serioasă. Tot ce știu despre trecutul meu e că ceva nu a mers cum trebuia și nu pot să aflu ce anume. Pentru mine istoria Începe astăzi, Înțelegi? Nu există nici o continuitate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-le pe toate. — O, e un tânăr care ține mult la tine. Însă de ce e ascuns În spatele unui văl?... Ceva ca un văl. Inima lui Armanoush a Încetat o clipă să bată. — Poate să fie ecranul unui calculator? a Întrebat poznaș Asya pe când Sultan al Cincilea Îi sărea În poală. — Nu văd calculatoare În zațul de cafea, a protestat mătușa Banu. Nu-i plăcea să Încorporeze tehnologia În universul său spiritual. Mătușa Banu a făcut o pauză solemnă, a Întors puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-o privea chestia asta. — Probabil că a fost surprinsă să te audă vorbind de erotism! Din partea dumitale, era ceva nou! Dar de flamanda cu pricina nu mai vorbești? — „Există un erotism belgian?“. Recunoaște că era bine țintit. Era ceva poznaș. Ai fi putut să ții singur toate conferințele. Dar, bine că veni vorba, n-ai pus-o niciodată pe logodnica dumitale să-ți mîngîie penisul? Și nătăfleței ăleia nu i-a dat niciodată prin minte s-o facă? Patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și Începuse să se miște pe ritmurile muzicii ca un agent CIA sub acoperire. Kitty se uitase la el, Întrebându-se ce-ar putea face ca să-i abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese, și ochii Îi străluciseră poznaș. Se apropiase de el și Îl sărutase, scurt, dar pasional. O făcuse exact ca o dădacă șmecheră care Îi Întinde o acadea copilului supărat, ca să-i distragă atenția. Și trucul funcționase. Sam se relaxase instantaneu. Dar nemulțumirea Îi revenise curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine“. — A plecat la San Francisco pentru o Întâlnire cu niște curatori, explică Desert Rose. Dar am și eu voie să vizitez orașul, nu-i așa? Din pură Întâmplare, vom fi și noi acolo. Zâmbi din nou, ca un copil poznaș care scapă nepedepsit. Kitty se uită la fața radioasă și nevinovată a prietenei sale, Înghiți comentariul răutacios care-i venise pe limbă și merse o vreme fără să scoată un cuvânt. — Sincer, draga mea, nu pot să Înțeleg toată treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i dezvăluie partea ei jucăușă. Era momentul să strecoare o undă de sexualitate În apele liniștite ale relației lor profesionale. — Vom dormi toți trei Într-un pat? Îl tachină ea. — O, ar fi foarte distractiv! zise Charlie cu un zâmbet poznaș. — Depinde de ce Îți dorești. Chiar vrei? continuă Desert Rose să-l provoace. — Bineînțeles, de ce nu? bravă el. — Da, sigur, te prefaci că ar fi În regulă, dar mori de frică. Te-ai speriat ca un iepuraș, chicoti ea. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate scenele de sex aduc a pornografie! — Știu. Ori sunt prea dure, ori prea dulcege - e greu să găsești proporția corectă. — Dacă vrei părerea mea... treci repede la acțiune, bagă un joc de cuvinte și mergi mai departe, zise el poznaș. — Sam, hai să ne certăm ca-n vremurile bune. — Zi... — Ceva care te scoate din minți. Ultima oară mie mi-a adus noroc, am ajuns În L.A., m-am simțit de milioane. Dacă ne certăm serios, cine știe unde ajung În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate le-a aflat. A eliberat prințese La drum cu ele purcese. Revenit la împărat Fata l-a luat de bărbat. Secțiunea proză Ailioaie Tudor-Călin, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Nică cel poznaș a ajuns la oraș Este o zi obișnuită de vară. Stau pe pat și citesc cartea ,,Amintiri din copilărie”, mai mult obligat fiind de mama. Aproape la fiecare 10 minute mă opresc și îl batjocoresc pe Nică, socotind că din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să strig ,,Hai, Humulești!”? Unde e echipa din Humulești? A strigat încă douăzeci de minute numai: Hai, Humulești! Hai, Humulești! - toți din jur mirându-se de comportarea lui. La un moment dat, mai multe torțe se aprind pe stadion. Imediat, poznașul băiat mă întreabă: Arde?Arde...? Incendiu? Apoi a fugit cât a putut el de tare și, ca să-l opresc și să-i explic, alerg și eu după el. Nu știu cum se face că ne întâlnim exact cu polițistul care ne-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost incendiu și iată că, avându-l pe Nică aproape, nu am putut sta la meci nici până la sfârșitul primei reprize. După puțin timp ajungem acasă, amândoi fiind foarte obosiți. Parcă nici nu-l mai recunosc pe Nică. Cât de poznaș și energic a fost în timpul zilei și cât de nostalgic este acum! Îi era dor de casă! După cum spune și proverbul, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! Pentru a-i alina durerea, îi arăt cartea ,,Amintiri din copilărie” ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun... țapul Ed! O pernă țâșni înspre fratele meu poznaș. Dacă n-ai înțeles nimic... poate ar trebui să urc în podul casei să-ți caut un șoricel care să te ajute să... Ultima pernă își nimeri ținta și, pentru o noapte, Călin și-a înghițit glumele. Doar pentru o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu în plasa asta. Îți iau cât nu face, crede-mă, doar fiindcă știu puțină latină. Ascultă-mă pe mine, Samantha, chestiile astea sunt supersimplu de redactat, nu-i nevoie să fii un geniu pentru asta. Îmi face cu ochiul poznaș. — Sunt sigură că aveți dreptate, spun în cele din urmă. Dau pagina și trec repede cu privirea peste clauze. O, Doamne. Ce e prostia asta ? Sunt nevoită să-mi mușc buza ca să nu mi se citească nimic pe față când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
maură și pe după plantele de lângă bazinul căptușit cu mușchi, În care picura, susurând, apa. Nikki a intrat grăbit, urmând brancarda pe ușile de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat liftul de pasageri până la ultimul etaj. Niște puști poznași apăsau pe toate butoanele, astfel Încât liftul se oprea la fiecare etaj. Continua deschidere și Închidere a ușilor automate a făcut ca urcușul nostru să dureze vreo cincisprezece minute, și când am ajuns sus, Ravelstein fusese deja instalat În pat, - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tăcere. Când termină, preotul comentă satisfăcut: — A fost delicios. Ce pește e ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
China...“. Nu e straniu ? — Eu nu m-aș fi mirat... răspunse Cosmina, captivată. Nu există întrebare la care chinezii să nu fi găsit un răspuns. — Și ție îți plac dragonii ? întrebă el, intrând astfel, alături de ea, în cerc. Ea râse poznaș, deschise geanta și-și scoase carnețelul, arătându-i o foaie. — ăsta e ultimul. Desenez dragoni ca să mă ajute să înțeleg ce gândesc. Las mâna să meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă simt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât un anumit ateism naiv, iar incidentul cu dispariția cotoiului apare atât de amuzant, și atât de firesc distribuit în voluptoasa hârjoană erotică de care sunt cuprinși eroii încât deocamdată nu-i acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o ploaie de gândeai că toarnă cu cofa. Retrăgându-se spre obârșia pârâului Berheci, prin mlaștinile din zona satului Oțelești, cătanele erau ude până la piele și oțelele puștilor ruginiră după atâta amar de ploaie. Ștefan nu zăbovi mult și în vreme ce poznașul sta prin corturi zgribulind de frig, se arunca asupra lui și-i alunga în valea cuprinsă de noroi, care fusese umplută fără veste de apa umflată a Berheciului, încât îi dete o bătaie să fie pomenită și de strănepoți. Locul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la noi. Te rog frumos din inimă, din suflet. Mulțumesc mult", se roagă și Ioana. Înduioșătoare uneori, această conductă directă către înălțimile cerului, unde sălășluiește duhul Domnului cel Veșnic. Acum și pururea, și-n vecii, vecilor, amiiiiiin! Viol general Tare poznaș mai este locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
credeți voi că problema e din categoria “imposibil de explicat”. Știu eu, că ei au tupeu să explice tot, cu obrăznicie, având dispensă de la stăpânu’. Și o vor face! Pe principiul, cum e turcu-i și pistolul. Legiferăm și siktirul? Tare poznaș mai este locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]