227 matches
-
duse la ușă să-i cheme. Scrise rapid, A trebuit să plec mai devreme, iau mașina, efectuați urmăririle pe care vi le-am ordonat, concentrați-vă asupra femeilor, soția bărbatului cu legătura neagră și fosta soție a tipului cu scrisoarea, prânziți dacă puteți, voi fi aici pe seară, aștept rezultate. Ordine clare, informații precise, de-ar putea fi totul așa în viața comisarului. Ieși din providențial, s.a. și coborî la garaj. Responsabilul era acolo, îi dădu bună ziua și primi răspuns, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încet și-l atinse pe cap. Îi venea să plângă, să lase lacrimile să i se scurgă pe față, poate că minunea s-ar fi repetat. Soția medicului puse cartea în geantă și spuse, Să mergem, Unde, întrebă comisarul, Veți prânzi cu noi, dacă nu aveți ceva mai important de făcut, Sunteți sigură, De ce, Că vreți să mă așezați la masa dumneavoastră, Da, sunt sigură, Și nu vă temeți că vă amăgesc, Cu aceste lacrimi în ochi, nu. Când comisarul ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era posibil, spuse inspectorul, și ne-am pus de acord asupra modului în care trebuia să procedăm, dacă trebuia să ne despărțim din nou, Și după aceea, Cum era timpul să mâncăm, am profitat de pauză, V-ați dus să prânziți, Nu, domnule comisar, el cumpărase două sendvișuri și mi-a dat unul, ăsta a fost prânzul nostru. Comisarul zâmbi, în sfârșit, Meriți o medalie, îi spuse agentului, care, văzând că se bucura de încredere, îndrăzni să răspundă, Unii ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Atunci puneți-mă pe mine pe listă. Zâmbiră toți trei, dar pentru scurt timp, figura comisarului se înnorase din nou, Ce s-a întâmplat în continuare, întrebă el, Era ora două și jumătate când au ieșit cu toții, trebuie să fi prânzit împreună, spuse inspectorul, am intrat imediat în alertă, pentru că nu știam dacă bătrânul avea mașină sau cel puțin nu s-a folosit de ea, poate că face economie de benzină, ne-am dus după ei, dacă era treabă ușoară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-o vreodată, Eu nici atât nu l-am auzit de când sunt în poliție, domnule comisar, și cu asta am tăcut, nu mai deschid gura. Comisarul se ridică, se uită la ceas și spuse, Veți cina la un restaurant, practic n-ați prânzit, trebuie să vă fie foame, dar să nu uitați să aduceți factura ca s-o vizez, Și dumneavoastră, întrebă agentul, Eu am mâncat bine, cu toate astea, dacă pofta de mâncare îmi va da ghes, oricum sunt aici ceaiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fotografie, Cu propriile lui cuvinte, la timpul cuvenit o vom afla, Nu-mi miroase a lucru bun. Comisarul făcu semn din cap, ca de aprobare și continuă, Apoi întâmplarea a vrut s-o întâlnesc pe stradă pe soția medicului, am prânzit acasă la ei, iar ca încheiere, am avut această conversație cu ministrul, Cu toată stima pe care o avem pentru dumneavoastră, spuse inspectorul, există un lucru pe care n-o să vi-l iertăm niciodată, vorbesc în numele amândurora, pentru că am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceea ce vă cer. Comisarul n-a vrut să profite de generozitatea risipitoare a ministrului de interne. N-a căutat distracții la teatre și cinematografe, n-a vizitat muzee, când ieșea din providențial, s.a., asigurări&reasigurări, o făcea doar pentru a prânzi și cina și, după ce plătea consumația la restaurant, lăsa întotdeauna nota de plată pe masă, împreună cu bacșișul. N-a revenit acasă la medic, nici nu avea motiv să se ducă din nou în parcul unde se împăcase cu câinele lacrimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
providențial, Ăsta e, realmente, cel mai bun răspuns. Ajunseseră la recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în stomac. Luă un taxi și ceru să meargă spre parcul unde luni se întâlnise cu soția medicului, o primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarului, deja desfăcute, ducându-l în sus pe scări, sunând la sonerie, anunțându-se, Sunt eu, și apoi intrând, povestind ultimele evenimente, scrisorile pe care le scrisese, conversația cu șeful redacției ziarului, iar după aceea soția medicului i-ar spune Prânziți cu noi, și el ar prânzi, iar lumea ar fi liniștită. Da, liniștită, iar agenții ar scrie în raport, A fost cu noi un comisar care a urcat la etajul al patrulea și a coborât abia după o oră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sus pe scări, sunând la sonerie, anunțându-se, Sunt eu, și apoi intrând, povestind ultimele evenimente, scrisorile pe care le scrisese, conversația cu șeful redacției ziarului, iar după aceea soția medicului i-ar spune Prânziți cu noi, și el ar prânzi, iar lumea ar fi liniștită. Da, liniștită, iar agenții ar scrie în raport, A fost cu noi un comisar care a urcat la etajul al patrulea și a coborât abia după o oră, nu ne-a spus nimic despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar scrie în raport, A fost cu noi un comisar care a urcat la etajul al patrulea și a coborât abia după o oră, nu ne-a spus nimic despre ce s-a petrecut acolo, am rămas cu impresia că prânzise deja. Comisarul se duse să mănânce în alt loc, puțin și fără să dea nici o atenție mâncării pe care i-o puseseră în față, la ora trei se afla din nou în parc uitându-se la statuia femeii cu găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o stare de animozitate permanentă. Dar gata. Telefonul acesta reprezenta finalul, iar de acum încolo, Edith nu va mai fi pentru mine decât un nume - cinci literuțe simbolizând o persoană care încetase să mai existe. A doua zi, marți, am prânzit singur. În după-amiaza aceea, Tom era în Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
3 iunie 1877, publica știrea: „Domnitorul și Doamna, în urma unei invitațiuni din partea Maiestății Sale Imperatorului Rusiei, au mers însoțiți de mareșalul de D. A. Mavrocordat și de doi adjuncți domnești, Duminică, 29 mai, cu un tren espres, la Ploiești, spre a prânzi la Maiestatea Sa“ La rubrica „Revista Esternă“, gazeta „Curierul de Iassi“ de vineri, 3 iunie 1877 publica următoarele: „Gazetta de Colonia“ primește de la corespondentul său din Paris următoarele știri din izvoare „oficiale“ rusești: „Guvernul rusesc e gata a da Angliei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mor, și tot n-au căpătat înțelepciunea! $5 1. Strigă acum! Cine îți va răspunde? Căruia dintre sfinți îi vei vorbi? 2. Nebunul piere ucis de mînia lui. Prostul moare ucis de aprinderea lui. 3. Am văzut pe un nebun prînzind rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuința. 4. Fiii lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toți În criză financiară. Deși Leac avansase un nou proiect, În același ton antiglobalist ca și cel al picnicului de la gară. Dacă tot stârniserăm oroare Într-un supermarket, acum era momentul să atacăm cea mai importantă redută: să mergem să prânzim, să zicem vreo două săptămâni, În fiecare zi, la McDonald’, Îmbrăcați În halate albe, cu mănuși chirugicale pe mâini și, eventual, cu măști pe față. Nu era o idee rea, pe mine chiar m-a amuzat, nu atât proiectul, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știe nimeni, pentru că mai nimeni nu vorbește. De frică. Ce e sigur e că l-au ridicat de acasă În puterea nopții. E greu, domnule judecător! Dacă cu meseria dumneavoastră nu puteți nimic, ce să mai spunem noi, restul? Am prînzit În ziua aceea cu el, după care a rămas la mine două zile pentru unele „treburi” la Direcția de Învățămînt a județului, pretextul venirii lui aici. Ce să-i explic?, ce să Înțeleagă? Eram pentru ei toți judecător, atîta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări Împreună, trecuseră douăzeci de ani. Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm a prînzi dar Înainte de a servi desertul și cafeaua, doamna Pavel, neglijîndu-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și apoi toți împreună legați de un singur lanț gros și lung, doi câte doi. Câțiva soldați purtau și bâte grele cu care să îmboldească la mers pe eventualii șovăitori. Curând după-amiazi își luară rămas bun de la Grigore Iuga, unde prânziseră, Baloleanu, Grecescu și maiorul Tănăsescu. Se duceau, spunea prefectul, să constate efectele pacificării în toate comunele care au fost contaminate de spiritul răzvrătirii. Mai ales că au primit rapoarte confidențiale cum că, în unele sate, moșierii, întorși acasă sub ocrotirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
socotește cum să ieși. (Orice afacere pretinde, desigur, ca Înainte de a o iniția să prevezi ce riscuri ar putea cuprinde și cum le-ai putea face față: „Cum Îți vei așterne, așa vei dormi”; „Cum Îți vei găti, așa vei prânzi”; „Cum Înnozi, așa deznozi”; „Cum ți-i spusul, așa-i și răspunsul”.) Nu trezi câinele care doarme. (Consecințele neanticipării sunt plastic redate și În alte proverbe: „Nu bate câinele al cărui stăpân nu-l cunoști”; „Nu aprinde un foc dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Veronicăi Micle la Târgun Neamț când ea se va stinge din viață. Povestește Maica Fevronia, călugărița care a stat cu ea până în ceasul morții: „într-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd în amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era în cerdac.” Ea își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1889, când s-a retras la Văratec, poeta se plimba, își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd în amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era în cerdac.” Ea își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a Înșela. * „Tăgăduiește ce ai văzut că nu e, nu ceea ce n-ai văzut că este.” (N. Iorga) Majoritatea celor care critică și-au descoperit vocația nu atît prin talentul lor, cît mai ales prin invidiile lor... * „Cu minciuna poți prînzi, dar nu și cina.” (Anton Pann) Pentru că, spune un proverb românesc: „Minciuna are picioare scurte”. * „Să afli ceea ce gîndesc oamenii, nu ce spun.” (M. Anderson) Avertismentul este foarte important chiar și În raport cu noi Înșine: „SÎntem niște făpturi atît de schimbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus galben, de aramă, tainicile aripi. Trecură cîteva minute, în această liniște absolută, Ahab ieși singur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]