325 matches
-
dușmani, precum Liu Shao-qi și Deng Xiaoping. Nu există persoană mai potrivită decât tovarășa Jiang Ching pentru a conduce țara și a duce mai departe steagul lui Mao Zedong. Spre marea mea dezamăgire, după ce trei ani a stat să se prăfuiască pe biroul lui Mao, propunerea este refuzată. Nu doar atât - Mao scrie un comentariu răutăcios pe copertă: De aruncat. * Zac la pământ, fără suflare. Nu am nici măcar forța de a mă sinucide. Dacă Mao mi-ar fi dovedit că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și se retrase singur cu doctorul în odaia care fusese destinată pentru a-i servi drept dormitor. Gărzile formate din ienicerii lui Kuciuk Selin își ocupară locurile în curte. În fața ușii dormitorului, se instalară doi dorobanți care încă mai erau prăfuiți de drum. Pylarino intră grăbit la domn, cu un aer speriat. Îl învălui cu o privire cercetătoare și întrebă nedumerit: — Vă este rău, măria voastră? — Întotdeauna, doftore, când vin prin părțile acestea, la ceasul apusului soarelui mă apucă un fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prospețime...dar chiar să denigrezi teatrele de stat, in corpore, pentru că-s Învechite, mi se pare exagerat. Pentru că, la urma urmei, Carmen Vidu nu are (Încă) la bursa valorilor, cota unor Ciulei, Pintilie, Șerban, Măniuțiu, Purcărete, Tompa, Darie, Dabija ș. a. prăfuiți care au avut ghinionul să lucreze În bătrînicioasele teatre de stat... Și fiindcă tot vorbim de cronicari : o altă tînără, vorbind despre o montare de pe scena Comediei (teatru de stat deci, plin de praf, ne-am Înțeles!) exclamă afolată :” În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tragere. E un cald atât de nesuferit, încât îți lasă impresia că te afli într-o saună uriașă. Înșirați pe marginea taluzului, soldații din cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un infern pentru mine. Vorbim când ajungi acasă. Te aștept. Mi-e tare dor de tine. Deși foarte obosit, nu poate să doarmă. Fumează neîncetat, insomnia epuizându-i toată rezerva de țigări. Bine ascunsă prin rafturile debaralei găsește o sticlă prăfuită de țuică, aproape plină. Probabil e licoarea pentru "dureri de cap" a Rozaliei, ferită acolo de ochii soțului, care cunoștea năravul consoartei lui. O duce la gură și bea pe nerăsuflate. De undeva, dintr-un cotlon al memoriei, răsare chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mei, de la Brașov. Ciudate coincidențe, ai fi zis, dacă n-ai fi cunoscut perioada. Tot la stânga, fereastra. Storuri cafenii acționate cu sfoară, așa cum avuseseră mai demult și ai mei, la Brașov. Asemănările se opreau aici. Biblioteca era prăfuită, totul era prăfuit și, când n-aveam ce face, mă uitam prin volumele din Marx, însemnările din țara celor 200 de milioane, diapozitivele cu Ștefan Gheorghiu, cepeca (nu mai știu ce era asta), cărți despre război și tragediile istoriei. Genul ăsta de lecturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În schimb, televizorul funcționa bine, și totuși nu-l acoperiseră decât cu o hârtie de calc peste care așezaseră o sticlă. Se prăfuise de tot; undele telecomenzii răzbăteau cu greu până la receptorul mic și roșiatic al videoului încorporat, după cum descoperi și Samuel, care voia să închidă înregistrarea. În loc să se stingă, ecranul afișă semnul tăcerii și tinerii însurăței nu mai rostiră «da», ci mișcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut, cu aere de regină, dar și-a adus aminte că-i prăfuită și a retras-o. Suntem atât de departe de acum o lună, când ea era încă ucenicul și eu "maestrul". Acum între noi s-a stabilit cu totul raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pe urmă deschideam ușile greoaie, căptușite cu oglinzi adânci, limpezi, de cuarț regal, păstrând încă imaginile tale scumpe, strâmbăturile spăimoase, suav-hidoase, de spânzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum se nimerea să mimezi... cu mișcările languroase cu care îți prăfuiai atentă genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te viclean, scoțând caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Milt și cu Tessie. Jimmy și Phyllis Fioretos aduceau koulouria și Înghețată. Invadarea Ciprului parcă nici nu avusese loc. Femeile se adunau În bucătărie, pregătind de mâncare, iar bărbații stăteau În sufragerie, purtând conversații cu voce scăzută. Milton aduse butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri și câteva dintre femeile mai bătrâne au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cineva la ușa noastră (unde soneria, ca de obicei, nu funcționa). Era Mircea. Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se prăfuiască roțile, venise cu bicicleta în brațe de la Valea Argeșului, din stația de autobuz. Două-trei ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Fluturii cei frumoși aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca orice alt șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale, făină și tărâțe, pe care le descărcam de marfă tocmai noi, cei ce locuiam în apropierea gării. Pe lângă faptul că isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac sau doi, de căciulă, căci, după părerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile, discursul ăsta ar fi fost adevărat. Discursul lui Inez Soto Îl transformase Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sunt șanse să îi fac, dacă bafta mea la bărbați nu se va schimba în curând. Ha-ha-ha. Ashling își dorea mult s-o facă pe Clodagh să zâmbească, dar ea nu a putut să spună decât: — Totul pare atât de prăfuit, mai ales în ceea ce îl privește pe Dylan. Ashling scorni repede niște sfaturi. Trebuie doar să redescoperiți magia. Încearcă să îți amintești cum era când v-ați cunoscut. De unde le scotea? A da, le scrisese chiar ea în Woman’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o scenă, indiferent cât de urât ar fi, fie că zdrăngăne la o chitară, că țopăie în pantaloni mov sau că se preface că așteaptă autobuzul, era garantat că femeile îl vor găsi atractiv. Chiar dacă ar sta pe o platformă prăfuită de treizeci de centimetri într-o cameră de câțiva metri pătrați, tot ar căpăta o strălucire ciudată și seducătoare. M-am decis să îmi schimb numărul, să trec ușor în ireal. Să vorbesc despre bufnițe. —Bufnițe? — Bufnițele s-au arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deprinsă a formula fraze misterioase (I, p. 18). El o îndeamnă să se machieze și să se împodobească pentru a se prezenta cum se cuvine în fața clienților - doi negustori, doi generali și Oedip, conduși de Spyros pe drumurile înguste și prăfuite din Delphi, oraș construit după planul labirintului, capcană pentru necunoscători (I, p. 19). Fardată strident și drogată, Pythia își face apariția pe scenă într-un joc de lumini în stare să asigure o atmosferă misterioasă și șocantă (I, p. 25
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ci metafizică. Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate răpi prestigiul absolutului. Căci nu-i ea o moarte care se întrece pe sine? Obosit de individuație, aș vrea să mă odihnesc de mine. Și cum mi-aș prăfui inima în depărtări, ca din urmele de sânge să lingă șerpii însetați de otravă - și vipere încîrligîndu-se în creier și sugând idei după idei, târâtoare îmbătate de deznădejde! Prăbușiți-vă, tăriilor, nu veți avea ce mai turti! Căci aștrii se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de lipsa mea, de lipsa mea și-a lumii? Doamne! mic ești pentru dezastrul fiilor tăi! În tine nu-i loc să ne adăpostim groaza, căci tu n-ai loc de groaza ta! Și mă voi ascunde iarăși în inimă, prăfuită de amintirea mea! Nu-i etern decât ceea ce n-are nici o legătură cu adevărul. Femei - a căror vitalitate nu le permite mai mult de un surâs... Jacqueline Pascal sau Lucile de Chateaubriand. Ce bine că nu e în putința vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe cuvînt, să știi. Eu nu fac ce face Kay. — Ce face Kay? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
slujitori. Urmat de Cavaleria familiei de Fatehpur care poartă în acest sezon pantaloni roz, tunici albastre și, un element nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
restul va decurge în mod natural. Nu se gândește decât la plimbări romantice cu trăsura, la gesturi însoțite de mișcări lascive din evantai, alcovuri (sau cum li s-ar zice) și alte multe lucruri de acest gen, descoperite printre romanele prăfuite de pe rafturile doamnei Macfarlane. Într-o zi, la hipodrom, decide că Lily este gata să-i vorbească. Teddy Torrance se aliniază pentru turul al treilea cu Wicked Lady, iar Readymoney cu al doilea ca valoare dintre caii săi, Arab. Printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]