3,033 matches
-
l-ar fi înregistrat. Mai târziu mi am dat seama că era atent și la vocea mamei, că închidea de multe ori ochii doar ca să o asculte. Îl vedeam cum stă cu coatele pe masă și adulmecă mirosul de pâine prăjită, cum se lipește cu spatele de calorifer ca să-i simtă căldura încingându se sub pulover. Tatei îi plăcea să repare tot felul de lucruri prin casă, bateria de la baie, flotorul, ușa de la bucătărie, prizele sau hota. Pe mine mama nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mult se bucura, încât, deseori, atunci când îl mai mângâia, nu-i mai zicea altfel, decât, DRACULE! și-și dorea, cât mai repede, să trăiască ziua în care să-l vadă, pe drac, tăiat, iar pe sine, cu jumara de carne prăjită, între buze, alături de sărăcăcioșii cartofi, care-i completau meniul zilnic! Într-o seară și-a zis:gata, pe mâine - la frigare! și, mâine de dimineață, a luat un cuțitoi în mâna stângă, iar cu dreapta voi să-l apuce, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
curent de aer nu a reușit până acum să risipească mirosul acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele, a căror origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cât și la mâini; ea îmi curăța fața de coșuri negre (ce plăcere!); ea îmi ajusta mustața și îmi masa spatele seara... Pe toate le făcea Crina, în afară de un singur lucru: mâncare. La acest capitol era antitalent. Gătea totuși cartofi prăjiți cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura sau cu polonicul în mână. Era de-a dreptul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu stabilirăm acum o oră, Înțelepciunea Voastră, că nu există păcate? a Întrebat Padre C. O luăm de la capăt? Prins În miezul divinelor discuții, când mi-am ridicat privirea, am văzut că Anna dispăruse. Transsubstanțializat Într-un miros de cartofi prăjiți, am trecut pe sub sfintele nasuri, părăsind sala. După o lungă căutare, am descoperit-o Într-o cămăruță aflată În partea din spate a clădirii, În ultimul loc În care ar fi căutat cineva. Stătea singură, În fața ferestrei și, pentru o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
metri de salon. Aroma unui gulaș mă trimitea, odată cu adormirea, În plină pustă, galopând pe un armăsar Înspumat spre curtea lui Árpád, Împins de aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de ulei. Redus la fluxul și la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a lungul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am crezut la Început că e gumă, abia mai tîrziu am Înțeles că erau bomboane mentolate. Fiindcă suferea de hipoglicemie, trebuia să mănînce mereu bomboane, ceea ce bineînțeles că, În cele din urmă, Îi afectase dantura
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
DIN CUR DAR NU ȘTII CUM E EL DE FAPT. NU TIAR FUTE CUMMAI TU CHEF, IAM VĂZUT PULA DE RAHAT, IAR DACĂ MURIM, LENNOX E CRIMINALU Îmi trebuie aer. Ne trebuie aer neapărat. Eu eu eu miros slănina aia prăjită Împuțită... Cineva să sune la poliție. Ajutor. Vă rog. — Te simți bine Bruce? — Da. Sigur că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi dimineață. Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare să ne mișcăm. Antonia era palidă, fără vlagă și irascibilă. Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu mă crezi, de ce mă pui să-ți tot repet? Acum după ce depășisem acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui Honor, capul ei de asasin puțin aplecat spre mine și vălul care se lăsase peste lumina din ochii ei. — Apropo, a venit un pachet pentru tine. Am revenit la realitate tresărind. Am rupt o bucată din felia de pâine prăjită. M-am întrebat dacă-mi voi găsi puterea de a mai face puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul să mai fac puțină cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de identificat. De când Rosa s-a angajat la fabrica aia de bere, nimic nu mai e cum a fost. Asta e așa-numita „emancipare“? Pufnind, Else roti brațele, apoi ne-am reluat drumul anevoios, spre Otto. Amintindu-mi de ceapa prăjită, am admis că, până la urmă, nu m-ar fi deranjat să Îmbuc ceva. După care mi-am luat inima-n dinți și, cu ultimele resurse, am Întrebat-o pe colega mea ce treabă avea Dora cu toată povestea asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca piatra. Urmă un mic dejun Întârziat, timp În care m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al meu. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat pe la ei de cinci săptămâni (chestiune pe care aveam impresia că noi doi o lămuriserăm deja la restaurant, în timp ce maică-mea îi șoptea chelnerului să aibă grijă ca peștele „voinicului“ ei - ăsta fiind eu, oameni buni! - să fie bine prăjit), că acum o să lipsesc o lună încheiată și, una peste alta, când or să apuce ei să-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii fiicei lor, și nu din an în paște, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai fi, Janet Pardoe va rămâne pentru un scurt interval de timp un frumos loc și gol, abia existând, În afară de nevoia de somn, nevoia de hrană, nevoia de-a fi admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acesteia. Existase un moment, atunci când casierul strigase după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie, la pâinea prăjită și sucul de portocale de la micul dejun, la lungile așteptări pe scările agenților, cu Ivy, Flo, Phil și Dick, toți oamenii aceia drăguți cu care se săruta și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am așezat. Un chelner veni să ne ia comanda - două Coca-Cola, friptură la grătar cu cartofi prăjiți, fără salată. — Mor de foame, spuse Lauren. Hai să trecem direct la ce ne interesează. Cu ce te pot ajuta? Păi... are legătură cu prietena ta, Alixe, cea la a cărei petrecere de divorț m-ai invitat... —Ce chestie... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de afaceri cu tatăl lui Lauren, Gerski era un siberian de cincizeci și opt de ani care Îi făcuse cunoștință domnului Blount cu beneficiile financiare ale fabricilor rusești de crutoane. Gerski superviza toate interesele domnului Blount În ceea ce privea pâinea prăjită. Ideea lui genială fusese să ambaleze crutoanele În stil american, În punguțe de plastic. Gerski Îl făcuse pe domnul Blount și mai bogat decât era deja, iar domnul Blount Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o până a terminat-o și după aia a făcut atac de cord. Pun pariu pe cinci dolari, zice, că o s-o taie și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
repede. Pînă acum, măcar, eram amenințați de foame. Acum, stăm și așteptăm, pur și simplu. Ce zici? Lazăr tace. Dinspre masa cu cei doi băieți vin exclamații fericite, ca niște clopoței, semn că le-a fost adusă rața fiartă, apoi prăjită puțin, că întreaga sală s-a umplut de aroma fripturii de pasăre. Fiecare băiat a primit cîte un picior, pe care îl ține cu amîndouă mîinile, mozolindu-l, reușind să rupă cîte o bucată de carne, căreia îi dă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o sunase pe Juniper. Și ea scria regulat articole pentru Get Out!. Se culcase de vreo câteva ori cu Bull, numai că aceste „câteva ori“, deloc puține, avuseseră importanță doar pentru el. Juniper făcea sex cam cum mănâncă alții alune prăjite: obsesiv, din ce în ce mai mult și cu o plăcere din ce în ce mai mică. În timp ce forma numărul fetei, își aminti de o seară petrecută cu câteva săptămâni în urmă, când ea acceptase să-l însoțească acasă. Preferase podeaua bucătăriei în locul patului. Stătuse ea deasupra. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
importanță își au sensul lor. Filip nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tunele și răspântii și cărări dacă nu e nimeni să locuiască înăuntru?“. Cred că asta m-am întrebat și eu. Și așa, ca o împletire firească între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama, întoarsă cu spatele, să bănuiască măcar ce se întâmplă în bucătăria apartamentului 40, au apărut pe lume cei doi prieteni nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit de bucurie și nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe Emil Zátopek), punea cozile din magazine pe seama unei idei perverse a comuniștilor (de-a da oamenilor o ocupație și un scop în viață, ca să nu se gândească la libertate, la drepturile lor și la alte prostii). Mirosul de pâine prăjită se întindea în casă, ademenitor, înaintea tuturor meselor cu Mircea. Pe munte, mirosul acela ca de prăjituri nu ne urmărea, dar pâinea prăjită apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]