1,618 matches
-
cărți de povești, pe când era o fetiță de vreo zece ani iar eu abia de aveam ceva mai mult. Deci vă cunosc fără să vă fi întâlnit vreodată. Sunt Dragoș Frunză, fiul mai mare al lui Ovidiu, care s-a prăpădit cu ani în urmă în închisoare, prietenul tatălui dumneavoastră. Coincidență ? Asta este chiar puțin spus. Mai curând miracol. Dar spuneți-mi ce posibilități am să ajung în satul Arbore ? Sau cum aș putea descoperi ce localitate de pe aici se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui de țipțeri erau niște vecini minunați, că niciun fel de stricăciune ori de atingere în vreun fel a proprietății Morărenilor de-alături nu s-a întâmplat vreodată să se facă. Dar, de când gospodarul și totodată vestitul stoler s-a prăpădit, iar feciorii cei mari au plecat la școli de meserii în Germănime, cei rămași acasă, două fătuci și un băiețaș împreună cu Mutter Roza-frizerița, au devenit un fel de părtași la toate bunurile celorlalți: Împrumută sapa! Dă toporul! Vreau coasa! Trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspuns cei doi însoțitori. Deocamdată, cuminte ar fi să mai stați pe loc pentru că situația evoluează în defavoarea noastră! Suntem pe punctul de a pierde câteva poziții importante și ferească-ne Dumnezeu de mai rău! Iai-vai! Că fără tovarășa Ana ne prăpădim cu toții! * * * De când bădia Cazanciuc și-a cumpărat minunea asta de cal fără coadă, și-a adus la casă numai rele și belele. El, vestitul petrecăreț, cu fini și cumetri prin vreo șapte sate de pe lângă târgul Siretelui, a ajuns de râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nu o dată am plătit cu sângele multor vieți priceperea asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
două hârlețe, două lopeți, două cazmale și două tărăboanțe s-au apucat să mute ditamai muntele! Lucrau zi-lumină, iarna-vara, fără întrerupere, nu mai puțin de cincizeci de ani, măi fraților! Adică numai tata că bunicul după vreo douăzeci și cinci s-a prăpădit. Numai ce trebușoara asta fu desăvârșită, au poposit prin zonă niște angineri cu șfare care au constatat că parcela neînregistrată în Registrul agricol de la Sfat are o suprafață de 1,8 ha teren arabil de cea mai bună calitate, situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu un codru de mămăligă, un borș limpede și cu o bucată de slănină cu ceapă zdrobită nu faci carte, Mărioară! Întreabă-mă pe mine care am făcut cinci clase de liceu nemțesc la Cernăuți, nu ca tine, cinci clase prăpădite în sat la Ropcea... * * * De la o vreme, primarul i-a pus gând rău stejărișului cu arbori seculari din preajma Ropcii, știut sub numele La Stejari. Ca să durăm poduri trainice peste apa Siretelui, își motiva el intențiile. Că podețele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa Malvina de la Crasna care, cu cărbunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
huțul și rupe cărări prin omete până la Brodina și Seletin, că numai cu lapte-husleancă, hribi în saramură și caș de vacă nu-i chip să ieși din iarnă, Trifănele! Dar musteața cu sfârcurile băț de la sacâz pe unde mi-ai prăpădit-o? Te pomenești că te-ai îmbogățit și cu ceva sfrențe, măi pasăre călătoare ce ești! Dar cu stâlpul casei ce-ai făcut, nerodule?! Că de ce ți-a făcut vânt nenărocita ceea de la Putila, Trifănele-Trifănele!? Mălină-Mălină! Tu huțulcă mândră! Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-l călărească spre cuibarele Balaurului când o fi de trebuință. Ori, dacă nu, măcar o holercă... Nu Trifane! El nu primește nimic-nimic. Așa l-a sfătuit bătrânul Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa să fie precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pârloagă încă înainte de colectivă. Dar și motive mai noi erau destule, ca unele condamnări pentru furt din avutul obștesc. Pe de altă parte, destui dintre cei care au avut de pătimit nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit prin pușcării. Așa că scandalul cel mare îl făceau mai mult rubedeniile lor ceva mai tinere. Cum acestea nu aveau cu cine discuta și nici pe cine se răzbuna, au început distrugerile, asaltul împotriva bunurilor făurite cu truda tuturor, ca și cum acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar fi greu să te găsesc. De aceea-ți scriu... Mă amuză faptul că, fără să vreau, aflu de la diferite cunoștințe, de prin ziare sau de pe net mereu vești despre tine. Se zice c-ai fost în Mongolia. M-am prăpădit de râs când am auzit c-ai fost acolo însoțit de un biolog, un chimist și un fizician, pentru a face rost de păr ecologic de cal pentru arcuș. Să faci atâta drum, cu niște ochelariști savanți după tine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
subconștient poveștile vieții tale. Sfântul Gheorghe este călare pe calul lui Majed. Vai, lady, ați pus un cal musulman într-o pictură ortodoxă!, și-a ieșit din pepeni, într-o zi, unul dintre ucenicii mei. Am râs de m-am prăpădit. Dar de când au și caii religie, om bun? A căzut omul pe gânduri și a decretat: "Orice ființă are Dumnezeul ei". Dacă banii și timpul mă vor lăsa, în curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat, veșnic și creat abstract Special pentru lumea asta în care (totul moare) Realitatea e aici și e alta, oameni tâmpiți. Viață prăpădită în lumea mea, cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi. Am crezut în voi, în reguli, Dar voi nu le respectați. Aveți frumusețea voastră tâmpită. Și dulcele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întâlnit cu ea, a întrebat-o despre acest băiat. Cine era băiatul cu care mergeai azi, când ai ieșit de la serviciu? — Un coleg de barou, i-a răspuns simplu Cecilia. Erați foarte în vervă. —Îți spune niște poante de te prăpădești de râs. — M-am mirat că voi erați atât de veseli, chiar dacă erați după opt ore de muncă. —Cum să nu râzi la asemenea poante, oricât ai fi de obosit. Tu care ești medic ar trebui să știi cât de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intereselor britanice mărul discordiei din Palatinat, pe care n-am de gând să-l discut aici pentru că de-aia există cărțile de Istorie. Așa stăteau lucrurile În noaptea aceea În care eu am dormit ca un prunc pe mindirul meu prăpădit din Strada Archebuzei, neștiind ce ni se pregătea, pe când căpitanul Alatriste număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
anume? Da, i-am răspuns. în legătură cu literele. Da, a spus ea. Le luăm încetul cu încetul. Trebuie să înveți câte două-trei odată. Sunt absolut necesare? am întrebat, Sigur, fără litere nu te poți dezvolta. Fără litere probabil că s-ar prăpădi pământul. îmi vorbea ca unui copil, ca și cum aș fi fost copilul care de fapt eram. Nu stau pe loc, i-am zis. Se mișcă așa de repede, că nu pot să le văd. Orice început este greu, a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vale pe Drumul Militar, nu pricep. Trebuie să se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va dispărea. O pojghiță subțire de gheață îi acoperea părul pieptănat peste cap. Așa sunt serile de primăvară sus, pe vârful muntelui Ava. Câteva săptămâni mai târziu un episcop s-a dus la editură. Și directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o scrisoare, i-am spus eu. Ce-i drept, nu am deschis-o ca s-o citesc, n-am vrut să stric plicul, dar acolo, în scrisoare, tata spune că omul trebuie să privească viața drept în ochi. Altfel se prăpădește. E ceea ce trebuie să faci tu. Trebuie să-ți privești existența drept în ochi. Da, a spus Manfred. Bine, o să merg la doctor. VIGNETA Cel mai fericit ești, spune Manfred, când articolele încă ți se zbenguie în minte. Dar scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la pământ, cu ceas cu tot, și... gata! „Nici urmă să nu mai rămână!” „De ce să stăm cu sufletul la gură când bate?” „Vestește și de bine? Și ce-i cu asta? Dacă nu știm c-o oră înainte ne prăpădim?” „Să dăm fuga și să sfârșim odată cu pendula asta nenorocită! Pentru atâta lucru n-o să ajungem la judecăți!” Nici cu Primăria nu stătea Ceasornicarul prea bine. Zăpăcea oamenii cu scorneala lui. Îi scotea pe străzi; pornirile mulțimii sunt, uneori, imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că dacă ai inventat chestia asta cu ceasul, ne-ai pus la colț?” i-a strigat, din poartă, Starostele postăvarilor. „Uite că nu se teme nimeni de tine și-am venit aici ca să dai jos tinicheaua aia până n-o prăpădim noi, cu turn cu tot! De la temelie îl radem! Și spune-ne și nouă: de ce nu bate ceasul acum? Pentru că-n cel mult o oră o să se întâmple ceva! Și încă ce întâmplare! Una de-ai s-o ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fost doborâte; valul a trecut și dacă târgul nu ar fi numărat cu șase locuitori mai puțin, totul ar fi rămas ca o poveste de iarnă. O iarnă pocită dacă era socotită și paguba de la saivane: zeci de oi fuseseră prăpădite; mai toate sugrumate; un cioban, la fel, se zăreau urmele colților în beregată. Doar mieii, era vremea fătatului, fuseseră mâncați, mai mult burțile. Pentru ficați, a fost de părere un bătrân. Și patru câini au fost sfâșiați. Gândul lumii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Brontë, Shakespeare - se leagă, din acest motiv, de-o anumită lumină, de culoarea pomilor înfloriți, de bâzâitul albinelor, de căldura plăcut-moleșitoare a acelor zile care m-au marcat pe vecie. După cum, în "regim nocturn", n-am să uit cum citeam, prăpădindu-mă de râs, singurul treaz într-un oraș adormit, Serile în cătunul de lângă Dikanka, al lui Gogol, apoi, în notă dramatică, seria Dostoievski, vastele cearșafuri istorico-metafizice ale lui Tolstoi, povestirile și teatrul lui Cehov. Aveam douăzeci de ani, "eludasem" câteva
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
sărac n-ar da.../ Sta-le-ar în gât zeamă de pisică!/ Așa maică, io-s pensionară./ Na, că munciși măiculiță o viață/ și nu-mi dau nici de pâine./ Nu muncii la stat prea mult, făcui copii,/ unii se prăpădiră de-a-n totul,/ dar alții s-au dus, duce-s-ar cu-a brânzii/ în Gălăți, în Arad, în străinătățuri./ Nu mai știu de mumă-sa,/ nu tu scrisoare, nu tu un semn,/ nu nimic. Doar se-mbuibă/ ei și
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
toți condamnați pentru delicte politice, probele fiind transmise Parchetului. “Emoțiile pe care le-am trăit miercuri seara nu pot fi descrise. Bunicul meu a supraviețuit celor două războaie mondiale, dar și celor șase ani de detenție de la Periprava. S-a prăpădit când eu aveam 13 ani. Îmi povestea mereu întâmplări de pe front, niciodată însă despre anii de închisoare. Iată cum se scrie istoria, poate nu întâmplător meseria asta m-a ales pe mine”, a spus Andreea Berecleanu, care intenționează să realizeze
Andreea Berecleanu, implicare de familie în cazul Ioan Ficior by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/70966_a_72291]
-
Neagu, cu Ozon. R: Care este după dumneavoastră cel mai mare jucător din istorie al Rapidului? Cel mare cred jucător, după părerea mea a fost Nicky Dumitriu. Era un mare dribleur, un jucător exceptional. Și Sandu Neagu, care s-a prăpădit acum de curând săracul, a fost un mare, mare jucător. R: Pe Giulești umblă o vorbă “mai bine o bară frumoasă, decât un gol urât...”. Credeți că mai e de actualitate? Nu știu dacă s-a mai păstrat. Galeria parcă
INTERVIU: O viaţă în alb-vişiniu. Trăiesc "farmecul vieţii" de 68 de ani, iar peluza este a doua lor casă () [Corola-journal/Journalistic/76184_a_77509]