476 matches
-
Dacă aceste date vor fi fost adevărate (și avem toate motivele să le credem), atunci „monolitul” uriaș numit „tineretul progresist” cu care se lăuda Bălteanu ca fiind cel mai tare din județ, nu era decât o pietricică oarecare aruncată cu praștia în vreo cioară speriată: „...Tineretul este încadrat în 17 grupe organizate, din care: 4 grupe cu 60 de tineri la fabrica Textila, 2 grupe cu 28 tineri la fabrica de țiglă, organizația Filimon Sârbu cu 4 grupe cu 44 tineri
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să-i explici domnului Peter că în respectivele săli de ședințe aplauzele au trebuit să răsune în fapt furtunoase? Nu știu care protocronist de meserie i-a suflat tovarășului ideea că primul om care a schimbat două pulpe de mistreț contra unei praștii ar fi trăit pe undeva prin munții Vrancei sau pe Valea Lotrului și că această tradiție străveche, legată de obârșie, adică schimbul de marfă contra marfă, trebuie reluată, consolidată, extinsă în tot comerțul exterior românesc, în ciuda și împotriva voinței partenerilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens se poate înțelege Katha Up. (I, 3, 11), care pune principiul personal, purușa, mai presus de modalitățile sale "impersonale" (avyakta, 41 Cele mai importante sunt: Katha, Praștia, Maitri, Mândukya, Svetăsvatăra și Mundaka. Epoca redactării lor este dificil de precizat; probabil, între 500 și 200 î. Hr. 42 Acest lucru a fost bine evidențiat de H. von Glasenapp, La philosophie indienne, p. 131. 43 Toate aceste interpretări vor deveni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui Măslină. Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fâșie lungă. Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-o tragem. Îi frigem! Pe bani! P-o ladă de bere! Hai dă-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată. Pictată. Așa se vede de aici, de sus. De pe platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii. Să tragi cu praștia. Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi de muri, peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem pe islaz. Teren prost, denivelat. E unul cu caprele. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru solidaritate! E un frig idiot pe aici, dar meseria de profesor de știința de ed. fizice e deosebit de reconfortantă; numai să nu mă dea afară! Îți dai seama: fac și cu T. ore, la sală, de gimnastică și alte prăștii! Dar ne amuzăm amîndoi, că tot n-avem de ales! Revenind la bucuria cu anularea uliței cehe, asta chiar că a fost o bucurie nebună pentru mine! Atît de mult l-am stimat întotdeauna pe acest inteligent Mircea Lucescu! Venise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fi folosit. Eu l-am folosit fiindcă deși în "sindicatul crimei" și al înaltelor instituții ce au colaborat, au fost angrenate "creiere" de vârf în meserie și cu vechi state de servicii, unele planuri nu depășesc gândirea de tras cu praștia a unui puști pus pe spart geamul vecinilor). După întrevederea de la Washington din aprilie 1959 cu Fidel, vicepreședintele Richard Nixon ("medalie de argint" după Reagan, cu 184 de "încercări") într-un memorandum transmis Departamentului de Stat, Pentagonului și CIA concluziona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
tizic". Cei patru frați mai mari sub comanda lui Mircea plecam pe câmp luând cu noi patru saci precum și "uneltele" necesare: adică patru bețe destul de grosuțe prevăzute la una din extremități cu o crăcană, așa cum e suportul de lemn la praștie: un fel de lopățică sau de furculiță. Odată ajunși la "locul de muncă" ne opream, puneam sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bugetele statului, nici în cele ale mecenatului autohton, nici, vai!, în sufletul „consumatorilor” de cultură, consumați ei înșiși azi de produse pseudo-culturale. Elaborarea răspunsurilor strategice recomandate de dl Mihăilescu („Este cazul să se răspundă la tunuri cu tunuri, nu cu praștia”.) cere timp. În această vreme, lipsa răspunsurilor tactice pot da impresia că se tace din cauză că haita are dreptate. Este meritul enorm al dlui Lucian Pintilie de a fi înțeles acest lucru și de a fi reacționat prompt. Pleasna Domniei sale din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit al drăcosului de Eros, puiul de zeu scăpat ca din praștie din strânsoarea așteptărilor și ezitărilor. Asistăm zilnic la confuzia, tot mai bătătoare la ochi, a se xelor; și simțim tot mai mult dificultatea de a descoperi printre noi exemplarul de bărbat posesor Încă al virtuților ancestrale bărbătești celebrate În poemele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții preferau curelele lucitoare, țipătorile, fluierașele, coifurile, portofelele, praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am luat o broșă în formă de inimioară și un pieptene cu mărgele, pe care-l purtam mereu în păr (țop). În schimb i-am dat rufarului un braț de rufe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pantalonașii și-i trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la ceo așteaptă pe ea de la taică-său, mai ales
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de Jianu, a fost dus în pavilionul mare, unde erau strânși rezistenții pentru a fi convinși prin discuții de necesitatea acțiunii. La scurtă vreme însă a fost scos din nou în atelier, în tura de noapte. Pangrate a confecționat o praștie și a trimis în afara închisorii bilețele în care ruga populația să anunțe organele de stat și ONU că la Gherla se torturează, descriind inclusiv cazul lui. După trei luni, în închisoare a sosit o comisie, care l-a întrebat ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care vedea în Revoluția franceză "apelul lansat de o tradiție epuizată către o tradiție mai profundă". Un program subversiv merită a fi luat în serios atunci când face joncțiunea cu o poveste spusă de bunicuța. Lecția lui David: cu cât reculul praștiei e mai mare, cu atât piatra e propulsată mai departe. Nefericiții pentru care tradiție înseamnă reacțiune și trecut, paseism, habar n-au că și memoria e un tensor. "Adepții schimbărilor de dragul schimbării se autocastrează dopându-se cu idei de ultimă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să se întreacă. Abia acum am înțeles eu vorbele inspectorului care îmi spusese că „elevi mai bine pregătiți ca la școala noastră nu întâlnise”. La școala de băieți de la Podul Pescăriei erau niște elemente turbulente în stare să tragă cu praștia și în lună, cu o pregătire școlară sub orice critică! Acum chiar că jinduiam după școlarii noștri de la Căuești, cu bun simț și cu o pregătire pe măsură. În anul școlar următor eu rămân pe același post în timp ce soția este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a marilor curajuri ale celor mici. Totul este real, prea real privațiunile cunoscute, frustrarea de a nu putea face nimic împotriva unei dictaturi care se credea veșnică și, tocmai de aceea, Lalalilu își imaginează o ”lume mai bună”, în care praștia sa de copil ar putea să-l dea jos pe Ceaușescu, scoțându-l afară din istorie. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii reușește să povestească fluid, fără sincope această mică istorie de familie care se varsă la un moment dat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
într un gest premonitor, doboară bustul de ghips al dictatorului : băiatul este iertat, dar Eva e mutată din liceul cu nume istoric într-unul industrial. în imaginație, Lalalilu, când nu se gândește la moduri de a-l doborî pe Ceaușescu (praștia pare să fie o soluție !), se vede încăpând cu toată familia și mahalaua lui într-un submarin care să-i ducă Dincolo. De fapt, toți visează să evadeze din carcera comunistă : imaginea unui vapor (ce apare de mai multe ori
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prin care I. ocupă un loc, fie și înscris între limite ideologice care îl diminuează, în literatura pentru copii. SCRIERI: Să vă povestim despre noi, București, 1950; Vlăstar voinicul, București, 1950; Cum am devenit stahanovist, București, 1953; Inimoșii, București, 1953; Praștia năzdrăvană, București, 1955; Băiatul și noaptea, București, 1957; Cei de la Crisanta, București, 1960; ed. (O stea din toate e a mea), București, 1974; Faima detașamentului, București, 1963; Atențiune, Carolina!, București, 1970; Răpirea Mietei, București, 1977; Măr roșu ca focul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
și urcăm. Și gata. Asta e. Asta a fost seara asta. Tac câteva secunde, apoi îl întreb ce face acum. Nimica. Am băut ce mai era-n sticla aia și-am deschis alta. Ea e dincolo, a adormit. E obosită praștie. Nu mai spun nimic, tac și-l ascult cum respiră. Hai că mă culc și eu. Cred c-o să dorm aicea, pe canapea. Hai că-s zdrențe. Vorbim mâine, da? Îi spun că da, apoi închid telefonul și-l pun
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care i-am considerat mereu târgovișteni. I-am simțit atât de acasă, căci pe lângă faptul că sunt buni "patroni spirituali", i-am considerat și "vecini". Marele meu noroc, în adolescență, când am schimbat uneltele militare, care erau de lemn și praștia eu fiind fiu de militar am făcut un lung stagiu -, deci, spuneam, am schimbat armele acestea cu "armele" papetăriei. Am avut o dragoste din adolescență, o dragoste nemaipomenită, pentru organizarea rândurilor, nu de copii în trupă, ci a rândurilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]