1,060 matches
-
a infractorului și care, de asemenea, reprezintă un impediment ca fapta săvârșită de acesta să fie uitată de societate. Chiar dacă s-ar aprecia că instituția supusă examinării ar fi o instituție de drept penal substanțial, trebuie avută în vedere precaritatea aplicării principiului retroactivității legii penale cu privire la imprescriptibilitatea unor infracțiuni, caracter precar pe care Curtea Constituțională l-a relevat în jurisprudența sa, acesta constituind un argument ce susține preempțiunea aplicării principiului activității legii penale cu privire la această instituție
DECIZIA nr. 67 din 25 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261709]
-
o lipsă de securitate și de previzibilitate în sistemul de drept. În definitiv, chiar în ipoteza aprecierii normelor supuse examinării ca fiind norme de drept penal prin prisma efectului avut asupra termenului de prescripție și deci asupra răspunderii penale, însăși precaritatea principiului aplicării retroactive a legii în materia prescripției penale relativ la imprescriptibilitatea unor infracțiuni, astfel cum a fost relevată de Curtea Constituțională, constituie un argument în sensul preeminenței principiului activității legii în ceea ce privește efectul întreruptiv de prescripție al
DECIZIA nr. 67 din 25 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261709]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 februarie 2018, paragraful 41). ... 60. Prin urmare, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual ori complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei pendinte și ar neutraliza rolul instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv
DECIZIA nr. 21 din 27 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267576]
-
miracol, fenomen rar și de obicei insesizabil. În fine, cînd un om primește informații provenite din alte niveluri, el are parte de inspirație sau de revelație. Cînd însă omul aflat pe nivelul lui încearcă să înțeleagă alte niveluri, el resimte precaritatea logicii aristotelice, pe care e silit să o abandoneze în favoarea unei gîndiri care se leapădă de tirania noncontradicției și a terțului exclus. Ce e straniu la Basarab Nicolescu e că în pielea lui găsim un hegelian care nu are conștiința
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
ale spiritului metaforic pot fi circumscrise, scrie Blaga, doar de perspectivă metafizica și antropologica. Teza fundamentală a filosofului român e ca metaforă reprezintă „un moment ontologic complementar”, în măsură să corecteze statutul precar al omului în lume. Două grade ale precarității găsește Blaga în condiția umană; acestea sînt determinate de două dimensiuni spre care spiritul uman aspiră, fără să le poată atinge: concretețea lumii și orizontul misterului. Tocmai acest deficit ontologic al omului e suplinit de cele două tipuri de metafore
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
au amestecat printre manifestanți. Alte persoane au continuat să incendieze mașini și au pătruns într-o clădire oficială din apropiere de Colosseum, unde au aruncat fumigene, în timp ce zeci de mii de persoane continuau să manifesteze pașnic, în cadrul zilei mondiale împotriva precarității și finanțelor. Incidentele s-au produs în apropiere de Colosseum, unde zeci de mii de persoane manifestează în cadrul zilei mondiale de protest față de problemele generate de criza economică și de puterea financiară. La scurt timp după demararea manifestației, grupuri mici
Bănci atacate şi maşini incendiate în timpul manifestaţiei Occupy Rome - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/59442_a_60767]
-
Nastratin, pârâtul, îl ascundea în sân. Însă, spre paguba aceluia, logica poate fi de mai multe feluri și o prea mare siguranță de sine te-aruncă în ridicol. De aici vin, de fapt, și gustul vieții, și fericirea. Din conștientizarea precarității, în anumite cadre fixe. Nastratin știe cât se poate juca și de ce nu face să se supere pentru lucruri care, de haram venind, de haram se duc. În sistemul lui de gândire, orice problemă, chiar și cele mai incredibile - precum
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
încalcă pragurile și nu sfidează rînduielile consacrate, aceasta e umoarea de bază a scriitorului. În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi că sursa sensibilității artistice stă în vulnerabilitate, dar o vulnerabilitate care nu provine dintr-o clătinare patologică, ci din conștiința precarității constitutive. Această conștiință a șubrezeniei proprii, dublată de o blîndețe cronică, îi conferă diaristului o fatală nesiguranță de sine, o lipsă de încredere pe care și-o înfățișează fără ton de lamentație și fără imbold de înduioșare de sine: „Sunt
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
ar fi o furtună împietrită", declarație într-o doară, e un fel de-a face, la urma urmei, revoluția să dureze literar. Ambiția monumentului nu-i părăsește, evident, pe acești spărgători de statui. Însă tâlcul lui nu e să consoleze precaritatea, ci să o conserve. În toată splendoarea convulsiilor ei. Promoteu, un alt simbol pe care vârste diferite și l-au adjudecat diferit, nu lipsește din această coacere a unui viitor fără zei. Nu are, surprinzător, dedicația către Stephan Roll, nimic
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
descris ipostaze caricaturale, frecvente totuși în peisajul actual, spre a atrage atenția asupra unor simptome sau tendințe asemănătoare ce se pot regăsi uneori și la autori cunoscuți." (pp. 7-8) Semnalul de alarmă vizează nici mai mult, nici mai puțin decât precaritatea culturală (căci carențele stilistice se justifică și altfel decât prin niște simple deprinderi greșit învățate) a criticii de azi. S-a tot vorbit, și încă se vorbește, despre o remarcabilă revigorare a acestei magistraturi, pe care, surmontând pierderile unui deceniu
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
nici confirmată de știință, ei sunt încredințați în sinea lor că tabăra adversă e în derivă completă. Ateul nu uită că aberațiile explicative din textele sacre sunt tot atîtea argumente arătînd neputința religiilor de a explica universul, iar credinciosul, recunoscînd precaritatea revelațiilor scrise, își găsește consolarea în reglajul extrem de fin al actualelor constante cosmologice. O cale de mijloc ar fi să accept că textele sacre sunt o întocmire precară mustind de infantilisme crase, dar că litera lor nu e obligatorie pentru
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
motiv, privindu-se pe sine ca aflat în descalificare socială, autorul își caută reazem în cîmpul de forță al trăirii în duh, imperiul credinței compensînd ritmul anodin al vieții plate. „Am avut întotdeauna, poate și din cauza neîmplinirii în social, sentimentul precarității vieții pămîntești și conștiința că aparțin altei lumi.” (p. 19) Unui asemenea spirit vorba lui Noica că „trebuie să-ți dorești înfrîngerea ca să te împlinești“ îi vine nespus de bine la îndemînă, pliindu-se pe un orizont de așteptare care
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
Motivațiile fanteziste ale unor constatări amare nu le știrbesc, ci, dimpotrivă, le scot în relief. Astfel relativitatea conceptului de poezie (poezia fiind ireductibilă la o schemă speculativă, irațională în sîmburele său) apare figurată printr-o etajare existențială, pusă în perspectiva precarității fatale a vieții. Nu gluma domină, ci melancolia ce se măsoară pe sine: „la 17 ani poezia te înspăimîntă / la 20 de ani o iubești ca un adolescent / la 25 ai vrea doar s-o posezi / la 30 îți face
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea naivului și idealistului Gil, obsedat de dorința de a deveni un „om modern”. Prin destinul acestor două personaje, victime ale propagandei și manipulării sociale, Luis Landero denunța precaritatea unor mituri moderne precum civilizația, progresul, triumful în plan social sau artistic, ca și clișeele despre boema literară. Revenirea în cele din urmă la realitate înlocuiește iluzia prefabricată cu valoarea umană autentică, prietenia și toleranța din relația eului cu celălalt
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
nu pot spera să înțeleagă sentimentul izolării și al prizonieratului pe care această boală le impune victimelor sale.” Starea permanentă de neputință devine, inevitabil, echivalentul „unei condamănări la moarte.” Noaptea e, așadar, o anticameră a infernului, iar diminețile echivalează cu precaritatea confuz-reconfortantă a purgatoriului petrecut într-un scaun cu rotile. Strategia îmbrățișată de victima metamorfozată, asemeni lui Gregor Samsa, într-o vietate neputincioasă, e să-și imagineze că nopțile nu diferă întru nimic de intervalul petrecut la lumina zilei. Teoretic, acest
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
depășește inconsistența decât, poate, în epilogul cărții. Problema este că finalul funcționează în sine, asemeni unei povestiri de sine stătătoare, fără ca experiențele parcurse la bordul vaporului Nausikaa să aibă vreo importanță pentru identitatea adâncă a personajelor. Faulkner a simțit însă precaritatea istoriei deja narate și, din instinct, a adăugat un apendice, așa cum, din precauție, deschisese cartea cu un prolog. Talliaferro (pe numele său adevărat Tarver) e varianta de Mississippi a faimosului personaj epic-poetic J. Alfred Prufrock, din poemul lui T. S.
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
pe cît de mediocră, pe atît de grosolană, în fața căreia orice student, înzestrat cu un minim fler apreciator, simțea unul si acelasi lucru: că făptura aceea grobiană, cu facies crispat si înfățisare ciobănească, nu avea ce căuta acolo. Mai mult, precaritatea profesorului sărea în ochi grație contrastului ce-l separa de statura intelectuală a conferențiarului aflat în subordinea sa, acesta din urmă nefiind altcineva decît doctorul Constantin Dimoftache, al cărui pseudonim literar, aveam să aflu mai tîrziu, era chiar C. D.
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
2009) este nu numai o „execuție" magistrală, dar și o caracterizare exactă și plină de spirit. „Fără ilustrațiile atât de expresive ale lui Dan Perjovschi și fără micile trucuri și gadget-uri tipografice [...]. materialul poetic strict și-ar arăta imediat precaritatea", scrie de exemplu criticul. „Umor involuntar", versuri „vioaie și aproape inteligente", făcând „o mică fixație deconstructivă pe strategiile de marketing de la IKEA" și alte asemenea formule memorabile fac hazul articolului. La urmă, primește ce i se cuvine și un recenzent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6460_a_7785]
-
repovestire în proză a Țiganiadei, de curând pusă în act de Traian Ștef. În rest, dacă este să fim riguroși, nimic-nimic-nimic. Sunt mai multe probleme de metodologie pe care aș prefera să le discut aici. Prima dintre ele ține de precaritatea critică, adică interpretativă, a intervențiilor celor mai mulți dintre participanți (a căror dispersie geografică e cam localistă pentru un simpozion, totuși, național). Spectacolul e, culmea, de-a dreptul trist. Lipsiți de o viziune personală asupra lui Budai-Deleanu, aceștia par să aibă oroare
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
asupra cărora, de bine, de rău, am căzut de acord. Și Eminescu, și Caragiale, și Bacovia, și Arghezi, și Sadoveanu sunt periodic dați deoparte din motive, adeseori, de-o nătângă năstrușnicie. Pentru că profesorii fără har, pentru că programele școlare imbecile, pentru că precaritatea surselor de informare au ajuns boli fără leac, pentru că refuzul lecturii e regula, nu excepția, în învățământul românesc (chiar și în cel umanist!), e comod, e simplu, ești pe gustul galeriei dacă declari ritos că te-ai săturat de marile
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
și atunci vor să-i dea perfecțiunea unui piedestal științific, inventîndu-i o metodă aparte, un domeniu propriu și un set de legi care s-o distingă față de curentele înrudite. Și cum imboldul unei reforme drastice vine din insatisfacția resimțită față de precaritatea disciplinei, ține de destinul filosofiei ca cei care o contestă să fie chiar adepții ei cei mai convinși. Acesta e cazul lui Husserl: de formație matematică și preocupat de științele naturii (astronomie, fizică), cu o carieră începută la Göttingen și
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
lui Florin Manolescu, anume aceea referitoare la jocul cu mai multe strategii pe care Caragiale l-ar fi instrumentat în opera sa. Pentru unul, așadar, scriitorul culege roadele unui exces de luciditate, pentru celălalt, dimpotrivă, acesta se face vinovat de precaritate a conștiinței artistice. Mai mult decât concluzia ca atare, ce a nedumerit în acest editorial a fost, am senzația, ritmul și mai ales semnul necruțător al sentințelor. „Farsa O soacră e din 1894, un deceniu după Scrisoarea pierdută, și e
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
simbol. „Tăcutul semn de întrebare” ce rezumă destinul Hortensiei sau „bocetul șoptit al conștiinței” invocat aproape neverosimil de Tudor Arghezi într-un context oficial sunt reținute ca mici tresăriri autoreflexive ale realismului socialist. De aici și impresia că, indiferent de precaritatea subiectului, criticul nu-și pierde nicio clipă speranța și încrederea în valențele compensative ale literarului. Unul dintre cei mai constructivi comentatori de azi ai literaturii române, Sanda Cordoș se încăpățânează să vadă partea plină a paharului chiar când el e
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
în momentul în care a trebuit să părăresc casa natală”). Inclusiv intrarea în PCR e motivată de primirea unei locuințe în Sibiu, pentru ca delicatele animale totemice să aibă un adăpost stabil... Ironia minimală a lui Ivănescu devine distrugătoare cînd surprinde precaritățile unora și altora (de la scriitori canonici ca N. Breban și „faulknerianul” Sorescu la entertaineri istorici ca Stelian Tănase sau jurnaliști TV ca Radu Moraru). De fiecare dată, poetul se autodepreciază prin comparație, sporind eficiența. Presat să-și justifice insolitarea poeziei
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
ele ulterior, o face tot cu minimă risipă de energie. Realismul rezultă prin efecte, în fond, caricaturale. Când are, în schimb, de prelucrat situații, scene, conjuncturi, adică teritorii prin forța lucrurilor mai ample, se folosește de același registru minimal, iar precaritatea execuției devine vizibilă. Ludic și în cele mai sumbre momente, Un Cristian dă, în Morții mă-tii, un recital de episoade absolut memorabile. Fie și numai pentru un asemenea agrement de bună factură, cartea tot ar merita citită. Eu unul
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]