442 matches
-
aparte prin feminitatea lui exacerbată. Cele două caractere devin, astfel, pasibile de a figura într-o fișă medicală psihiatrică: "Altfel suferă însă Fred Vasilescu. El n-ar putea să fie niciodată superior durerii sale, ca Ladima. E predispus Ladima e predestinat unor boli sentimentale mai mari, mai puțin rușinoase, cu efecte mai mici. Poate că, având un caracter feminizat, deci normal, deosebit, așadar, de cel al lui Ladima, chinuit de tenebrele îndoielilor, conștient de inutilitatea existenței sale, dezgustat de noianul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
căci intervine mediul, educația, blocaje ori diverși factori ce pot influența pozitiv ori negativ zestrea genetică.” Psihologul român Al. Roșca împărtășește opinia altor cercetători în acest domeniu, după care însușirile creative nu aparțin unor ființe singulare, ieșite din comun și predestinate din naș tere pentru a deveni creatori, ci la “orice persoană normală Creativitatea poate fi dezvoltată, într-o măsură mai mică sau mai mare, într-o direcție sau alta...că...aptitudinile creatoare pot fi deliberat și măsurabil dezvoltate ". Ca urmare
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
pot pune de acord în nici o privință. Sunt suma dezacordurilor lor” (II, 153). Doar că, din neputință, eșecul ia chipul victoriei. Masca aceasta, deopotrivă negată și afirmată, îl și salvează pe Cioran: „Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără remușcare, în chip aproape triumfal” (III, 311). În caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
iunie). Relațiile monarhiei cu Parlamentul se schimbă sub dinastia Stuart. Monarhia absolută provoacă reacții cu consecințe diferite de cele din Franța. Iacob I Stuart (1603-1625) și Carol I (1625-1649) au încercat să-și impună puterea absolută. Carol I a fost predestinat să incarneze și să-și asume contradicțiile epocii sale. Tatăl său, Iacob I Stuart, rege al Scoției timp de 36 de ani sub numele de Iacob al VI-lea înainte de a deveni regele Angliei (1603), era teoreticianul cel mai convins
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Se pare că jertfa se cuvenea săvîrșită în două registre ale aceluiași rit, încă nesincretic: o dată la nivelul plantei care moare și învie prin zeița însăși; ca să se repete în numele cultului antropologic, „premioritic”, figurat prin Dumuzi, proprietar de oi și predestinat să experimenteze „prima” dată și pe cont propriu realitatea morții. Cum am mai spus și cu alt prilej, la altă vîrstă a aceleiași legende a îndepărtatului Sumer și spațiu mesopotamian, la babilonienii lui Hamurabi, Inanna se numește Iștar, iar Dumuzi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe-un picior de plai”. Poartă vestimentație comună, cu soare, lună și luceferei, deci se supune aceleiași jurisdicții mitice, dar partenerul de dialog este mioara, simbol al așteptării și meditației, nu al acțiunii violente. Să nu uităm: și soarele este predestinat accidentului. Drumul lui în noapte nu-l păzește decît luna, de la distanță. Nu-i rămîn, la deșteptare și în zori, decît vagi amintiri de vis nebulos; că l-a vegheat la un popas de casă rustică o babă răbdătoare și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu potențial explicativ, precum: existența stereotipurilor sexiste în societate, având ca efect segregarea muncii pe orizontală (domenii feminizate/masculinizate) și pe verticală în funcție de gen (fenomenul "plafonului de sticlă"/glass ceiling); socializarea diferențiată a fetelor și băieților; mesajele misogin-patriarhale și rolurile predestinate pentru femei și bărbați transmise și păstrate prin mecanismele de socializare; schemele rigide de definire a masculinității și feminității; de-/subvalorizarea experiențelor feminine sau femeiești; neutralitatea sau indiferența față de dimensiunea de gen a realității sociale (gender blind); lipsa parteneriatului în
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în spirit înnoitor. Asta ar fi, într-adevăr, o notă de transmodernitate în fața abandonării sacrului de către postmoderni. Studiul American Lives arată că încă din 1970 s-au ivit germenii transmodernității. Expansiunea culturii integrale nu dovedește, însă, că ea a fost predestinată, orânduită, ci este doar "un răspuns la problemele actuale", aceasta fiind condiția apariției oricărui fenomen cultural. Ray are întreg optimismul că viitorul aparține "creatorilor culturali" transmoderniști, transformarea având loc "sub ochii noștri". Semnele prăbușirii erei moderniste ar fi următoarele: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marcat de manipularea sentimentului religios al arabilor, de către naziști, în timpul celui de-al doilea război mondial, cu scopul de a slăbi influența franco-britanică în zonă. Exact această propagandă hitleristă, criminală, a deturnat spiritul pasiv al arabilor, convinși că totul este predestinat de Allah și ce se întâmplă trebuia să se întâmple. Astfel, naziștii au readus în actualitate mentalități de mult părăsite de arabi după cruciade și chiar după expediția lui Napoleon Bonaparte în Egipt și Orientul Apropiat. Întărâtați împotriva atât a
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
să o-l respingă în întregime. Acordul de la München din 1938 este un alt exemplu. Retrospectiv, știm desigur cu toții, din experiența practică, că a fost un eșec, și din această experiență am dezvoltat categoriile teoretice pentru a demonstra că era predestinat eșecului. Îmi amintesc însă foarte bine consensul prin care înțelegerea de la München a fost aprobată atunci când a fost încheiată, consens exprimat atât de teoreticienii și practicienii politicii externe, cât și de oamenii simpli. Acordul a fost privit ca un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt obligați să declare tot ce s-a întâmplat în casele lor, despre conversații, prieteni etc. Secretul și misterul caracterizează totul. Nimic din ceea ce merită aflat nu este făcut public. Printre ruși domină superstiția stranie conform căreia ei ar fi predestinați să cucerească lumea. Apelurile la bravură bazate pe această idee de soartă inevitabilă și pe recompensele sale glorioase dau greș arareori. Unui sentiment de acest tip i-a fost atribuită remarcabila răbdare și rezistență care distinge soldatul rus în mijlocul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei populații la un moment dat, cum ar fi bunul-simț al britanicilor, individualismul francezilor sau tenacitatea rușilor, totuși nu se poate afla din caracterul național cum ar putea fi moralul unui popor în anumite circumstanțe. Caracterul lor pare a-i predestina pe americani, într-o anumită măsură, să joace rolul puterii majore în condițiile secolului XX. Dar nimeni nu poate prezice cu siguranță care le-ar fi moralul în condițiile de privațiuni și dezintegrare care au domnit în diferitele țări beligerante
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atunci când slăbiciunea sa reală a fost dezvăluită ca urmare a înfrângerii militare, a apărut tendința, în Franța și în alte locuri, de a aștepta ca slăbiciunea să dureze. Franța a fost tratată cu neglijență și dispreț, ca și cum ar fi fost predestinată să fie slabă pentru totdeauna. Evaluarea puterii rusești a urmat un model asemănător, dar într-o ordine istorică inversată. Din 1917 până la bătălia de la Stalingrad din 1943, Uniunea Sovietică a fost tratată ca și cum slăbiciunea de la începutul anilor ’20 ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este lumii să nu aibă nici o noimă bună de măsurat cu țelurile noastre. Și de aceea insula aceasta, plină de viață și de atâtea forme ale ei, pare să fi fost dintotdeauna magică prin esență și de aceea un loc predestinat de întrunire a unor spirite congenere. Pare a semăna cu pădurea din Visul unei nopți de vară, și sunt analogii destule. Citească însă cititorul cealaltă piesă și va vedea că insula e altceva, și nu numai pentru că aicea se trăiește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu o capacitate de percepție superioară, chiar dacă astfel de "daruri" riscă să provoace un dezechilibru grav, semnalând pericolul evaziunii în imaginar și al refugiului în trecut. Oricum, asemenea exemplar de elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
supremă, infinită și atotputernică, omul însuși fiind creat de acest Tată Ceresc. Când l-a creat Creatorul a pus în trup un spirit și un suflet, care nu a murit niciodată ci a continuat să existe la nesfârșit, trupul fiind predestinat să se întoarcă în pământul din care a fost făcut, eliberând sufletul care trece în lumea de dincolo, unde așteaptă să fie chemat pentru a ocupa un alt trup material. Sufletul primește o misiune, aceea de a conduce trupul material
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dacă în seara aceea, la Charlottenburg, n-aș fi intrat cu Elsa într-o berărie, [...] viața mea ar fi fost alta." Ca în apropierea unei mari surse de energie, el simte instinctiv, dar nelămurit, prezența celuilalt tărâm, care îi este predestinat:”, „simțea deasupra capului aceeași lumina albă, incandescentă, orbitoare [...]. Când zări de departe umbra deasă a nucilor, simți cum începe să-i bată inima și grăbi ușor pasul.” Ultimul semn al realului pe care îl lasă în urmă, „tramvaiul gemând metalic
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a nu uita că a ales o țiganca, o grecoaica și o evreică. Dar dintru început greșise: respinsese nemțoaica. Cerința aproape imperativă de a ține minte face distincția între omul profan și omul primordial: omul supus legilor universului profan este predestinat să gresească, fiindcă a greșit la începuturi, în starea primordială, pentru aceasta fiind izgonit din Paradis, condamnat să repete la nesfârșit aceasta nefericită opțiune. Pentru a fi reprimit, trebuie să elimine greșeala, dovadă că poate să ajungă din nou la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
răului? Sau,dimpotrivă, sunt prin natura lor răi și recuperabili numai de forțele binelui ?. Oamenii sunt și una și cealaltă. Și așa vom fi pe vecie, dacă nu cumva vom ajunge să ne schimbăm genele, pentru că dilema umană a fost predestinată prin modul în care a evoluat specia noastră și, prin urmare este o parte neschimbătoare a naturii umane. Ființele umane și orânduirile lor sociale sunt intrinsec imperfectibile, din fericire . Într-o lume într-o continuă schimbare, avem nevoie de flexibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
să nu păcătuiască? Putea. Dacă da, atunci cum? Rămânea jertfa lui Hristos neîmplinită? Nu. Căci se găsea o altă cale a jertfei. Va putea cineva spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va greși? Aceasta nu presupune că Iuda era predestinat păcatului, ci numai că Dumnezeu, care le știa pe toate, știa că Iuda va păcătui. Știa, dar nu decisese El. Prin urmare, Iuda a păcătuit din libera lui hotărâre, și nu ca urmare a deciziei divine 12. Astfel, împotriva acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
condus spre transformare: „Acest stigmat părea să mă oprească de la multe lucruri pe care-aș fi dorit să le fac în viață, dar, pe de altă parte, astăzi îmi dau seama că s-ar putea ca totul să fi fost predestinat. Pentru că, dac-aș fi intrat în poliție, unde-aș fi fost astăzi?”. Dacă etapa de dinaintea convertirii poate fi caracterizată, încazul lui Ian, ca fiind una a încercărilor oarbe și a erorii, descrierea pe care o oferă Mike cu privire la aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de sine. El este tipul personajului exemplar care acceptă autosacrificiul pentru realizarea idealurilor pe care le pune mai presus decât propria persoană. Se consideră predestinat pentru această misiune. Corespunde valorilor supraeului moral. 2. Tipul altruist Acesta este tipul educatorului. El este caracterizat prin spiritul altruist, de dăruire. Iubește ordinea, disciplina, echilibrul și stabilitatea. El Își construiește acțiunile pe baza valorilor tradiționale pe care le cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atribut al liderului, și numai al lui. Extrem de evidentă în cadrul acestui model este evoluția înregistrată în modul de concepere a persoanei umane, în cazul nostru, a liderului. Dacă la început se susținea că te naști lider, și nu devii, ești predestinat să ajungi conducător prin polivalența calităților, și nu te formezi ca atare în cadrul relațiilor sociale, cu timpul s‑a trecut la interpretarea mult mai nuanțată și mai în acord cu descoperirile științei a ființei umane, a devenirii ei ca personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alta câștigă); totul se rezumă la manipulare, presiune, ambiții personale, tertipuri, procesele negocierii urmărind o permanentă linie competitivă. „Filosofia” care stă la baza acestui tip de negociere este relativ simplă, egocentrică și utilitaristă: unii oameni trebuie să câștige, ei fiind predestinați prin legile naturii, destin, tradiții, obișnuințe pentru a învinge și a-i supune și subjuga pe alții. Bogáthy (1999) desprinde două variante particulare ale acestui tip de negociere: eu câștig - tu pierzi; eu pierd - tu câștigi. Varianta Eu câștig-Tu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ascundă bani sau obiecte mici de valoare ca să nu fie găsite de securitate. Când i-am arătat banii a mărturisit că ascunsese acești bani mai demult și uitase unde îi pusese. A fost atunci sigură că acești bani au fost predestinați acestui botez și m-a ajutat cu mare drag să cumpăr hăinuțe și tot ce trebuia pentru fetița prietenei mele. Primul meu botez a fost o reușită, toată lumea fiind foarte mulțumită iar prietena mea a fost tare mândră de finuța
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]