527 matches
-
darwinismului, care adopta teoria cu privire la lupta pentru supraviețuire, care permite celor puternici să acumuleze bunuri, rezervându-le celor slabi o viață plină de privațiuni. Lucrarea lui Max Weber ,,Etica protestantă și spiritul capitalismului" a adus în centrul interpretărilor noțiunea de predestinare, în raport cu care numai cei aleși de Dumnezeu sunt favorizați de soartă. Conceptul este acceptat de biserica catolică, în opoziție cu concepțiile protestante, care consideră succesul economic ca un semn al grației divine, iar sărăcia ca un simbol al decadenței morale
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
1918 - 1937Ă, București, Editura Humanitas, 1993, p. 262 - 263. 74 71 din perioada 1933-1936, scria: „Am bruscat bunele raporturi cu Italia după recunoașterea Basarabiei șiam împins pe Mussolini spre unguri, ne-am răcit de Polonia contrar obligațiunilor firești ale aceleiași predestinări geografice; am întors spatele Germaniei prin continue provocațiuni iritante și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară ”116. Gheorghe
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
calvarul ei absurd (te ajută doar iluziile, dar el nu le poate avea), împotriva lumii că abator, este nenorocirea lui Cioran. Ideea această eră răspândită și la Grecii antici. Anterior lui Eschil și Euripide, care dezvoltau mitul marelui rău al predestinării la crimă, gânditorii greci ai timpurilor celor mai vechi aveau o înclinație pentru tot ce e teribil, nefast, crud și plin de întuneric, ca fundal al vieții. Marele rău al vieții era pentru ei de a fi fost născuți și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îndreptățească să se creadă un eșuat. Recunosc aici filosofia neamului nostru; n-am inventat nimic, n-am făcut decât să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei."101 Pus pe seama eredității (naționale, în acest caz), constiinta eșecului la Cioran înseamnă o conștiință a predestinării. Cioran "trăiește la maximă intensitate ură de sine pe care o trăise și idolul adolescenței sale, Otto Weininger", deși, cum spune Svetlana Paleologu Matta, "ultimul cuvânt al lui Cioran se îndreaptă spre viață pe care el mereu a adorat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în 1937. Născut în Apuseni, „sub tâmpla Detunatei”, „într-un sat uitat de Cel de Sus”, „cu oameni supți ca niște steni, / De parcă-or fi fost cuscri cu Iisus”, C.-C. a îmbrățișat poezia socială, s-ar putea zice, prin predestinare. Fascinat de poemele lui Aron Cotruș, într-un fel direct călăuzit de apologetul lui Pătru Opincă, el și-a consacrat întreaga operă, versurile și proza, cinstirii moților și „țării” acestora. Ceea ce se numește metaforic „universul poeziei” se circumscrie, în cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
of the English State, 1558-1714, Manchester University Press, Manchester, 1996, p. 52. 19 Arminianismul a luat naștere în Olanda, ca o mișcare calvinistă heterodoxă inițiată de Jacobus Arminius (Jakob Hermannszoon), profesor la Universitatea din Leyda. Acesta s-a opus doctrinei predestinării și a susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat în conflict cu calvinismul ortodox, fiind acuzată de pro-catolicism. În contextul războaielor religioase, poziția arminiană a fost considerată periculoasă politic, ceea ce a dus la prigonirea susținătorilor ei
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
semantică a dobândit accepțiunea de incert, nesigur. Fatalism (lat. fatum "destin") desemnează o doctrină filozofică/ religioasă conform căreia dezvoltarea naturii, a societății, evenimentele din viața omului sunt prestabilite de o forță implacablilă. În uzul comun, termenul circulă cu sensul de predestinare, pasivitate, resemnare în fața destinului. Termeni aparținând aceleiași familii lexico-semantice marchează opoziții la nivelul specializării: laic-laicism. Deși în limba greacă laikos însemna "al poporului" și era utilizat în opoziție cu klerikos "cler, preot", laic este utilizat astăzi prin extensie, ca noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de profunzime a textului literar. Astfel, cugetarea din incipitul nuvelei Moara cu noroc de I. Slavici, atribuită bătrânei, exprimă ideea că valorile familiei (liniștea colibei tale) sunt mai presus decât valorile materiale, în timp ce cugetarea finală face trimitere la conceptul de predestinare. Mesajul artistic are în vedere cea mai profundă semnificație a operei literare, ideeaforță care unifică palierele de semnificare ale textului, sintetizând temele, motivele, simbolurile centrale, „punctele cardinale“ ale viziunii artistice. Uneori, mesajul este susținut prin multiple elemente structurante: tipar compozițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
urmează deznodământului și prezintă succint evoluția în timp a personajelor sau ultimele consecințe ale acțiunii. Epilogul poate avea și un caracter gnomic, formulând o aserțiune morală, ca în nuvela Moara cu noroc, în finalul căreia bătrâna își exprimă credința în predestinare. Paradigma convențională a momentelor subiectului este mereu adaptată viziunii artistice originale a fiecărui scriitor și logicii interne a textului. Modificările aduse canonului pot privi inversarea unor momente (ca în nuvela Două loturi de I.L. Caragiale, care începe cu intriga, fixând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu mecanisme psihice reale (realism psihologic). - Temele vizează sfera morală, psihică, cognitivă. De exemplu, nuvela lui I. Slavici Moara cu noroc dezvoltă o temă realist psihologică - cea a degradării umane provocate de patima înavuțirii -, în relație cu tema romantică a predestinării. - Conflictele sunt mai ales interioare. Nuvelele realiste surprind crizele de conștiință, urmărind amplificarea unor conflicte morale și psihologice (În vreme de război de I.L. Caragiale, Moara cu noroc de I. Slavici, Ițic Ștrul, dezertor, Catastrofa de L. Rebreanu). În nuvelele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este aceea de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
învinsul unui destin tragic. În final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei lumi morale ce își întemeiază existența pe valori autentice și pe credința în soartă. Astfel, incipitul de tip enunțiativ se formulează ca un avertisment privind primejdioasa putere a banului ce amenință liniștea colibei, iar finalul, ca o reflecție asupra predestinării. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje Surprinzând viața și moravurile lumii contemporane lui, Slavici își creează personajele sub semnul complexității psihice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
au făcut filosofii iluminiști a fost să secularizeze revoluția protestantă și să o desăvârșească, la fel cum Darwin mai târziu avea să secularizeze conceptul teologic al selecției, numindu-l supraviețuirea celor puternici, iar Marx avea să secularizeze ideea augustiniano-calvină a predestinării, numind-o marșul inevitabil al istoriei", scrie F.Schaffer (Dans de unul singur, vezi:www.ortho-logia.com). * Pentru prima dată în istorie, puterea și influența bisericii au fost subminate din temelii, locul său fiind luat de stat, considerat ca instrument
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase le aparțin lui Max Weber și Karl Marx. a. Pentru marele sociolog german Max Weber, spiritul capitalismului și dezvoltarea acestui sistem economic trebuie puse în raport cu apariția și difuziunea religiei reformate. Laicizarea ideii de predestinare ce stă la baza religiei protestante avea să determine pe oameni să vadă în reușita materială concretizarea unei voințe divine. Pe de altă parte, refugiul în muncă constituia un derivativ al angoasei provocate de o religie destul de dură. În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. În această operă, Agustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia, însă, vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării care este în strânsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni ținta reproșurilor dușmanilor săi, pelagienii, care vor folosi drept argument faptul că rațiunile lor erau identice cu cele pe care se sprijinise Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența Întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (vezi mai sus, p. ???), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani, și la care ne-am referit mai devreme; a ținut câteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
quaestionibus ad Simplicianum). Așa cum am spus deja, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sunt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motiv să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mântuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. Însă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat de obicei cu alte persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de idei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
problemă ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atât de radicală pe care o găsește nu va întârzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Construind doctrina absolutei gratuități a harului divin care implică, în consecință, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin atinge sfârșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sunt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puterea de a săvârși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atâtea ori, atunci păcătoșii nu trebuie dojeniți, trebuie doar să ne rugăm pentru ei. În această operă, Augustin consolidează doctrina sa referitoare la predestinarea celor aleși ce își are originea în proiectul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consolidează doctrina sa referitoare la predestinarea celor aleși ce își are originea în proiectul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din Galia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]