525 matches
-
lucrurilor, Lucrețiu, Despre cele nouă stânci spirituale, Walter din Olanda, Olimpica, Descartes, Panarion, Sfântul Epifanie, Phaidon, Platon, Philosophumena, Sfântul Ipolit, Despre plăcere, Ficino, Despre plăcere, Valla, Despre plăcere, Antistene, Despre plăceri, Saint-Evremond, Plângerea doamnelor, Marie de Gournay, Politica, Aristotel, Despre predestinare, Scot Erigene, Predici, Ioan Teutonicul, Principiile filosofiei, Descartes, Principele, Machiavelli, Promenada domnului de Montaigne, Marie de Gournay, Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69 Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
văd triști: «E vreme urâtă afară; totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai că faptul sau rezultatul respectiv trebuia să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îi susține În Împrejurări oricât de ostile. Paradoxal, dar acești oameni, subordonați total ideii de destin, ajung să nu mai dea preț Înseși vieții (care, În viziunea lor, nu ar mai depinde de noi, ci de o anumită și neocolită predestinare sau fatalitate). Μ Stilul didactic al unor profesori constă În arta de a Înflăcăra imaginația, de a Înfierbânta și emoționa; al altora, dimpotrivă, În arta de a oferi ordonări logice și de a forma certitudini. Μ Cei mai mulți dintre părinți nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
înfrânt ulterior dintr-un lapsus al lucidității, cât printr-o decizie mai înaltă, de dincolo de individ, prin soarta „care țese nevăzută toate lucrurile-n lume”, cum spune chiar Răzvan. Ceea ce ar însemna că „piesa trebuie citită ca o tragedie a predestinării” (Nicolae Manolescu). Ca și Ruy Blas al lui Victor Hugo, eroul este înzestrat cu însușiri care îi atestă o noblețe mai presus decât aceea a sângelui. Revoltat împotriva oprimării de orice fel, cu vorbă semeață, demnă, Răzvan, care va fi
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. În această operă, Agustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia, însă, vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării care este în strânsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni ținta reproșurilor dușmanilor săi, pelagienii, care vor folosi drept argument faptul că rațiunile lor erau identice cu cele pe care se sprijinise Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
important este interesul cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența Întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (vezi mai sus, p. ???), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani, și la care ne-am referit mai devreme; a ținut câteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
quaestionibus ad Simplicianum). Așa cum am spus deja, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sunt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motiv să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mântuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. Însă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat de obicei cu alte persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de idei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
problemă ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atât de radicală pe care o găsește nu va întârzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Construind doctrina absolutei gratuități a harului divin care implică, în consecință, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin atinge sfârșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sunt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puterea de a săvârși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atâtea ori, atunci păcătoșii nu trebuie dojeniți, trebuie doar să ne rugăm pentru ei. În această operă, Augustin consolidează doctrina sa referitoare la predestinarea celor aleși ce își are originea în proiectul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consolidează doctrina sa referitoare la predestinarea celor aleși ce își are originea în proiectul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din Galia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin), în care criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosperus și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustin responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de doi presbiteri din Genova din Predestinarea sfinților și din Darul perseverenței. Apărându-l pe Augustin, Prosperus susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărârile sale în privința mântuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămân de neînțeles pentru oameni și nu au nici o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
3) a lui Faustus însuși. Nu e vorba de teme foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru În schimb, de mai mare actualitate este tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorba de sinodul de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată în egală măsură atât doctrina predestinării cât și pelagianismul. Într-adevăr, nu puține sunt tezele în privința cărora el are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conforma căreia natura umană ar fi suficientă pentru mântuire; existența păcatului originar pentru ștergerea căruia a fost necesară venirea Mântuitorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face binele este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus presbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Așadar, putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) prin care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina explicându-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte atacă încă o dată o problemă legată de arianism, adică adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvântul era la Dumnezeu”; Despre adevărata doctrină a predestinării și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte atacă încă o dată o problemă legată de arianism, adică adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvântul era la Dumnezeu”; Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres) o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres) o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacov și Isav; apoi problema copiilor morți fără botez ca și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sunt presbiterul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase cumva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Eugen (11.XII.1888, Rășinari, j. Sibiu - 4.VI.1935, București), prozator și gazetar. Născut în familia preotului Iosif Goga, ai cărei membri aveau predispoziții poetice sau chiar erau poeți, Eugen pare să se fi supus și el unei predestinări. Este fratele mai mic al lui Octavian Goga. Și-a făcut studiile la câteva licee (Sibiu, Blaj, Brașov) și universități (Budapesta, București, Zürich, Paris), între 1908 și 1914 urmând cursuri de drept, sociologie și economie politică. În această perioadă își
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. în această operă, Augustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia însă vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării, care este în strînsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni ținta reproșurilor dușmanilor săi, pelagienii, care vor folosi drept argument faptul că rațiunile lor erau identice cu cele pe care se sprijinise Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu care se apleacă asupra Epistolei către Romani într-o analiză în care, poate și sub influența întrebărilor despre Vechiul și Noul Testament ale lui Ambrosiaster (cf. vol. II, t. 1, pp. 319-321), scriitorul reflectează asupra conceptelor de har și de predestinare, problematică reperabilă și în a treia carte din tratatul despre Liberul arbitru, compus în acei ani și la care ne-am referit mai devreme; a ținut cîteva lecții despre Epistola către Romani la Cartagina, în vara lui 394, dar le-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]