KorAP: Find »[drukola/base=predicație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...21 >

517 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

și marathi își are originea în construcția pasivă; participiul trecut pasiv sau adjectivul verbal a preluat rolul de a exprima procese trecute încă din sanscrita clasică (Montaut 1998b: 143). Încă din epoca marilor epopei (Mahabharata, Ramayana), enunțurile la trecut erau predicații nominale cu agent instrumental, iar participiul trecut pasiv (acordat cu pacientul în nominativ) funcționa predicativ. La originea construcției ergative se află tendința agentului de a ocupa prima poziție; marcarea suplimentară a agentului oblic prin postpoziția specifică ne este recentă (Montaut

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Generalizarea lui Burzio (vezi infra, 4.1.1.), arătând că subiectul verbelor inacuzative are rolul Temă, iar cel al verbelor inergative, rolul Agent. Niculescu (2008) adoptă teoria formulată de Moro (1997)10, conform căruia enunțurile cu verbe inacuzative conțin două predicații, o predicație matrice și una incompletă. Predicația situată într-un nod inferior în derivație, de obicei nonverbală, se încorporează în predicatul situat într-un nod mai înalt, deoarece acesta conține categorii funcționale specifice verbului, rezultând astfel un verb ergativ. Deși

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Burzio (vezi infra, 4.1.1.), arătând că subiectul verbelor inacuzative are rolul Temă, iar cel al verbelor inergative, rolul Agent. Niculescu (2008) adoptă teoria formulată de Moro (1997)10, conform căruia enunțurile cu verbe inacuzative conțin două predicații, o predicație matrice și una incompletă. Predicația situată într-un nod inferior în derivație, de obicei nonverbală, se încorporează în predicatul situat într-un nod mai înalt, deoarece acesta conține categorii funcționale specifice verbului, rezultând astfel un verb ergativ. Deși nu există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1.), arătând că subiectul verbelor inacuzative are rolul Temă, iar cel al verbelor inergative, rolul Agent. Niculescu (2008) adoptă teoria formulată de Moro (1997)10, conform căruia enunțurile cu verbe inacuzative conțin două predicații, o predicație matrice și una incompletă. Predicația situată într-un nod inferior în derivație, de obicei nonverbală, se încorporează în predicatul situat într-un nod mai înalt, deoarece acesta conține categorii funcționale specifice verbului, rezultând astfel un verb ergativ. Deși nu există o descriere de tip monografic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de Cazul acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține că existența pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezența argumentului extern. Concluzia autorului este că tranzitivitatea are un conținut ireductibil, asemănător ca statut cu predicația, categorie sintactică centrală a limbilor naturale. Predicația și tranzitivitatea sunt noțiuni esențial relaționale, cu observația că prima este obligatorie, iar cea de-a doua, facultativă. 4.2. Abordări semantice În această secțiune, voi prezenta două aspecte legate de interpretarea semantică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține că existența pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezența argumentului extern. Concluzia autorului este că tranzitivitatea are un conținut ireductibil, asemănător ca statut cu predicația, categorie sintactică centrală a limbilor naturale. Predicația și tranzitivitatea sunt noțiuni esențial relaționale, cu observația că prima este obligatorie, iar cea de-a doua, facultativă. 4.2. Abordări semantice În această secțiune, voi prezenta două aspecte legate de interpretarea semantică a verbelor inacuzative: pe de o parte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive și inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicației. Rolul Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive și inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicației. Rolul Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2. Levin și Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate sintactică, chiar dacă e predictibilă semantic. Complexitatea fenomenului inacuzativității poate fi explicată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive și inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicației. Rolul Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2. Levin și Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate sintactică, chiar dacă e predictibilă semantic. Complexitatea fenomenului inacuzativității poate fi explicată la interfața dintre semantica lexicală și sintaxă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a evenimentului este guvernată de două modele distincte ale cauzalității: modelul ergativ și modelul tranzitiv. În modelul ergativ, constituirea evenimentului începe cu Tema și acționează împotriva curentului de energie. Participantul Temă este evocat ca parte a miezului conceptual autonom al predicației procesuale (conform lui Langacker 1991). În sistemul lui Davidse (1991)89, în reprezentarea ergativă a unui eveniment, de tipul Floyd broke the glass/The glass broke ('Floyd a spart geamul/Geamul s-a spart'), participantul afectat de eveniment, dar și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tipuri de proprietăți − π (running 'a alerga', loving Mary 'a o iubi pe Maria') și propoziții − p (John runs ' Ion aleargă', John loves Mary 'Ion o iubește pe Maria'). u și p sunt tipuri speciale de indivizi − e. Relația de predicație − ˘ − leagă π de argumentul ei. Rezultatul predicării unei π a unui e prin intermediul unei ˘ este o p: Dacă r este o proprietate și u este un individ de orice tip și ˘ este relația de predicație, atunci ˘r este propoziția că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de indivizi − e. Relația de predicație − ˘ − leagă π de argumentul ei. Rezultatul predicării unei π a unui e prin intermediul unei ˘ este o p: Dacă r este o proprietate și u este un individ de orice tip și ˘ este relația de predicație, atunci ˘r este propoziția că u are proprietatea r. Pentru fiecare proprietate, predicația stabilește o relație între indivizi și proprietăți sau asociază o funcție propozițională de tipul <e, p> cu o proprietate. Predicatele pot avea două roluri: fie sunt numai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unei π a unui e prin intermediul unei ˘ este o p: Dacă r este o proprietate și u este un individ de orice tip și ˘ este relația de predicație, atunci ˘r este propoziția că u are proprietatea r. Pentru fiecare proprietate, predicația stabilește o relație între indivizi și proprietăți sau asociază o funcție propozițională de tipul <e, p> cu o proprietate. Predicatele pot avea două roluri: fie sunt numai indivizi (entități de tip π), fie transformă aceste entități în funcții nesaturate, care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Predicatele pot avea două roluri: fie sunt numai indivizi (entități de tip π), fie transformă aceste entități în funcții nesaturate, care iau argument (funcții de tip <e, p>). Acest dublu rol al predicatelor permite identificarea unui conținut semantic al noțiunilor predicație internă și predicație externă, care par a fi nucleul inacuzativității. Numărul operațiilor prin care poate fi modificată structura logică a unei relații sau a unei proprietăți este limitat, operațiile asupra rolurilor tematice corespunzând unor operații algebrice. (a) Pasivul (P), considerat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
două roluri: fie sunt numai indivizi (entități de tip π), fie transformă aceste entități în funcții nesaturate, care iau argument (funcții de tip <e, p>). Acest dublu rol al predicatelor permite identificarea unui conținut semantic al noțiunilor predicație internă și predicație externă, care par a fi nucleul inacuzativității. Numărul operațiilor prin care poate fi modificată structura logică a unei relații sau a unei proprietăți este limitat, operațiile asupra rolurilor tematice corespunzând unor operații algebrice. (a) Pasivul (P), considerat ca fiind o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unei propoziții, pe care o transformă în proprietate: a. Forma logică a E: <p, π> b. Conținut: ˘[E(seem−părea(p))](x) = seem(p), dacă x = 1 NEDEFINIT, dacă x ≠ 1 E(seem−părea(p)) este o proprietate aplicată prin predicație unui obiect ales arbitrar, simbolizat ca ⊥. Ca și P și R, E este o operație care afectează subiectul, dar această operație presupune și schimbarea formei logice și se aplică numai atunci când aplicarea funcțiilor simple nu funcționează. În cazul propoziției Seems

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
operație presupune și schimbarea formei logice și se aplică numai atunci când aplicarea funcțiilor simple nu funcționează. În cazul propoziției Seems that John was here, există un blocaj la nivelul VP, adică un obiect (propozițional) la care nu se poate aplica predicația. Singura operație posibilă, E, transformă seem−părea(p) într-o proprietate. Această proprietate se poate aplica numai unui argument care nu afectează condițiile de adevăr, adică numai unui expletiv. Expletivizarea poate avea și un alt rol: în formarea pasivului impersonal

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
p>, unde (e,) este opțional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicația. Expletivizarea nu explică diferența dintre pasivul personal și cel impersonal, care diferă prin crearea unei proprietăți, respectiv a unei funcții propoziționale. Implicațiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operațiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
absența argumentului extern. În interpretarea inacuzativelor este implicată și expletivizarea. Un verb inacuzativ are reprezentarea: arrivare−sosi, θI, <e, p>, iar un verb inergativ: camminare−merge, θI, π. Inacuzativele diferă de inergative așa cum funcțiile propoziționale diferă de proprietăți. Din Principiul Predicației (predicatorul ˘ este asociat cu I0; ˘ este ceea ce "înseamnă" I; o propoziție (sintactică) leagă un predicat de subiect prin relația de predicație nu numai la nivel sintactic, ci și semantic), rezultă că inacuzativele nu pot lua argument extern. Arrivare trebuie să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un verb inergativ: camminare−merge, θI, π. Inacuzativele diferă de inergative așa cum funcțiile propoziționale diferă de proprietăți. Din Principiul Predicației (predicatorul ˘ este asociat cu I0; ˘ este ceea ce "înseamnă" I; o propoziție (sintactică) leagă un predicat de subiect prin relația de predicație nu numai la nivel sintactic, ci și semantic), rezultă că inacuzativele nu pot lua argument extern. Arrivare trebuie să ia argument intern, deci este nevoie de expletivizare. În acest sens, verbele inacuzative sunt defective: argumentul lor e generat intern, deci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
numărul de proiecții funcționale de tip acord (Agr) prezente în derivație, fapt determinat de prezența/absența argumentului extern. Niculescu (2008: 236) susține că a fi și a avea sunt verbe inacuzative care subcategorizează pentru un singur complement, de forma unei predicații secundare de tip propoziție redusă (engl. small clause). Manzini și Savoia (2007: 175) nu sunt de acord cu interpretarea convergentă a celor două verbe și susțin că essere este un verb inacuzativ, iar avere este un predicat tranzitiv. 2. VERBUL

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și susțin că essere este un verb inacuzativ, iar avere este un predicat tranzitiv. 2. VERBUL A FI În această secțiune voi încerca să demonstrez că verbul a fi poate primi o interpretare unificatoare − de verb inacuzativ − atât în cazul predicației locative (interpretată tradițional ca predicat verbal: Ion este la munte), cât și în cazul predicației existențiale (interpretată tradițional ca predicat nominal: Ion este înalt). Ideea de a unifica interpretarea nu e nouă în lingvistica românească. Două puncte de vedere diferite

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
VERBUL A FI În această secțiune voi încerca să demonstrez că verbul a fi poate primi o interpretare unificatoare − de verb inacuzativ − atât în cazul predicației locative (interpretată tradițional ca predicat verbal: Ion este la munte), cât și în cazul predicației existențiale (interpretată tradițional ca predicat nominal: Ion este înalt). Ideea de a unifica interpretarea nu e nouă în lingvistica românească. Două puncte de vedere diferite, dar convergente într-o anumită măsură, sunt exprimate de Neamțu (1986), care pledează pentru interpretarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
GALR se adoptă soluția tradițională, se prezintă și argumentele care conduc către interpretarea copulativă a verbului a fi din construcții locative: (a) paralelismul dintre determinantul locativ și unele adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicație locativă - Îl știu la munte/acolo..., dar neacceptarea acestei interpretări pentru numele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicație locativă - Îl știu la munte/acolo..., dar neacceptarea acestei interpretări pentru numele predicativ; (d) unificarea predicațiilor de stare, cuprinzându-se într-un sistem comun de interpretare și predicația locativ-situațională. 2.1. Din istoria interpretării verbului a fi În timp, verbul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]