325 matches
-
prin trăsătura +reflexivitate, implicând, în interiorul relației verb (predicat) nume (subiect), coexistența, în sfera subiectului, a trăsăturilor +activ și +pasiv, în raport semantic cu un același „obiect” în realitatea extralingvistică: „obiectul” exprimat prin substantivul (pronumele) subiect face acțiunea exprimată prin verbul predicat (Maria recunoaște) și suferă tot el aceeași acțiune (...recunoaște pe sine): Maria recunoaște pe sine ® Maria se recunoaște (pe sine). Acțiunea pleacă de la subiect (Maria/ea) și se întoarce la subiect (pe ea/pe sine). Nominativul (pronumelui, substantivului) prezintă ipostaza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
patru/cinci termeni, reprezentând trei/patru unități lexicale autonome: substantiv/pronume - morfemul se+verb - pronume (un pronume personal sau două pronume nehotărâte). În interiorul sintagmei (în ambele structuri: cu trei sau patru unități lexicale autonome), se dezvoltă trei funcții sintactice: subiect predicat ¬ complement de reciprocitate. (Ei) se+ironizează între ei/unul pe altul. șsubiectț șpredicatț ¬ șcompl. de reciprocitateț Observații: Cel de-al treilea constituent sintactic (complementul de reciprocitate) poate lipsi, mai ales când verbul nu poate dezvolta, datorită conținutului său lexical, diateza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelor personale) se manifestă ca o constantă semantică (cu natură diferită în funcție de tipul de pronume) a componenților acestei clase. La verb, își are originea și se manifestă în situația de comunicare și în sintaxa enunțului; în desfășurarea relației de interdependență predicat subiect se înscrie în sfera de acțiune a principiului acordului. În desfășurarea procesului de comunicare, persoana exprimă raportul dintre protagoniștii actului lingvistic (enunțarea) și protagoniștii acțiunii verbale din structura enunțului - obiect al enunțării. Ca și la pronume, categoria gramaticală a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
protagonistul locutor este protagonistul (interpretat lingvistic ca subiect gramatical) acțiunii (exprimată lingvistic prin verbul-predicat): Eu spun că Eu (locutorul) am cântat. Eu = Eu • pers. a II-a: interlocutorul este relevat de către subiectul vorbitor ca protagonist (subiectul pronominal) al acțiunii verbale (predicat): Eu spun că Tu (interlocutorul) ai cântat. Tu = Tu • pers. a III-a: locutorul atribuie acțiunea verbului-predicat unui protagonist (interpretat ca subiect gramatical) din sfera obiectului comunicării, care nu participă la actul vorbirii: Eu spun că El (obiectul comunicării) a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cinstit poate privi lumea cu ochii deschiși. Când verbul copulativ intră în raport de complementaritate cu un nume predicativ cu dezvoltare propozițională (propoziția predicativă din gramaticile curente), predicatul dezvoltă nucleul unei propoziții complexe: „Lumea-i cum este.” (M. Eminescu) subiect predicat 2. Cea de a doua situație este reprezentată de verbele semiauxiliare (de modalitate, de aspect, de temporalitate). Expresie a interpretării subiective a planului semantic al verbului predicativ care își asumă predicația, aceste verbe realizează predicatul compus: • ca predicat sintetic (verbal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
antitetic: 1. verbe personale - verbe impersonale 2. verbe tranzitive - verbe intranzitive Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" De apartenența verbului la una din cele două categorii depinde dezvoltarea câmpului semantico-sintactic central, descris de nucleul predicațional, întemeiat pe relația predicat subiect. Verbele personale devin predicate în desfășurarea predicației, prin intrarea în relație sintactică de interdependență cu un nume (pronume, propoziție etc.), devenit(ă) subiect - expresie sintactică a cauzei/originii dimensiunii „procesuale”, proprie conținutului semantic al verbului, prin care se satisface
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devenit(ă) subiect - expresie sintactică a cauzei/originii dimensiunii „procesuale”, proprie conținutului semantic al verbului, prin care se satisface valența lui liberă, obligatorie: a veni + cocoare ® Vin cocoarele. Nucleul predicațional generat prin asumarea predicației de către verbe personale are structură bimembră: Predicat Subiect: „Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru, / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) În interiorul nucleului predicațional, dezvoltat de relația de interdependență, verbul-predicat își actualizează propriul conținut lexical din perspectiva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
patru, / Totuși tu ghici-vei chipu-i.” (M. Eminescu) În interiorul nucleului predicațional, dezvoltat de relația de interdependență, verbul-predicat își actualizează propriul conținut lexical din perspectiva planului semantic al termenului-subiect, supus actualizării, la rândul său, din perspectiva planului semantic al termenului predicat: „Porni luceafărul. Creșteau / În cer a lui aripe Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe.” (M. Eminescu) În planul expresiei, verbul-predicat (sau component al predicatului) „se orientează” (S.Pușcariu) după termenul-subiect, prin structura flectivului în baza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orientează în interiorul opoziției de număr (și gen, dacă se află la diateza pasivă) după nucleul predicațional al subiectivei (pronume relativ + verb): Supraviețuiește ticăloșiei cel ce rămâne de partea adevărului. Supraviețuiesc ticăloșiei cei ce rămân de partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de furtună. subiect predicat-verb pasiv ¬ compl. de agent obiect pasiv acțiune („obiect” activ) Între planul semantic lingvistic al enunțului și planul semantic logic, se instituie un raport de contradicție la nivelul celor doi termeni ai acțiunii interpretată lingvistic prin verbul predicat: subiectul și complementul; obiectul acțiunii verbului interpretat prin funcția de complement direct în diateza activă devine subiect gramatical în diateza pasivă, iar autorul activ al acțiunii verbale - subiect în enunțul cu verbul la diateza activă trece în poziția complement (de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicală și gramaticală; pe de o parte, aceste adverbe sunt lipsite de autonomie semantică lexicală; pe de alta, nu dispun de capacitatea de a actualiza, de a situa în timp „realități” aflate în afara timpului. Fără aceste două componente nu există predicat. S-a considerat că unele din aceste adverbe - cele care ar admite verbul copulativ a fi: posibil, probabil participă la realizarea predicatului nominal (Cf. G.A., vol II, p. 97) iar altele, adverbele incompatibile cu intrarea în relație cu un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cum din haos face mumă iară el devine Tatăl.” (M. Eminescu) sau cu amândouă complementele obiectuale, direct și indirect: „Harap Alb... na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pot primi complement indirect și unele interjecții afective sau apreciative; dacă funcționează ca predicate: „Noaptea îngerii goi Zgribulind se culcă în fân. Vai mie, vai ție, Păianjeni mulți au umplut apa vie.” (L. Blaga) „Halal de Piscupescu! zic în gândul meu.” (I.L. Caragiale) Interjecția volitivă hai, haide, asimilată, în limbajul popular, verbului (de la care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a predicației. Adverbe precum poiate,firește,negreșit etc. sunt predicate în condițiile prezenței conjuncției că/să ( Negreșit că va pleca.), cu două deosebiri: sunt predicate adverbiale (vol.I, p.594, vol.II, pp.249-251), anulându-se, în felul acesta distincția predicat verbal/predicat nominal,din edițiile precedente; au în același timp și rol de modalizare. În același timp, sub aspectul inventarului, prin exemple conținând adverbul aproape ( Aproape că începe să plângă.) pare a se deschide drum spre interpretarea în același mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituenților sintactici (infrapropozițională și propozițională): • simplu; Funcția sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală. În enunțul „Iubirea noastră a murit aici.” (T. Arghezi), toate funcțiile sintactice se realizează prin câte un singur termen lexical (constituent sintactic simplu): a murit - predicat; iubirea - subiect, noastră - atribut, aici - circumstanțial. • dezvoltat; Funcția sintactică se realizează printr-o sintagmă care dezvoltă în ansamblul ei planul semantic al constituentului sintactic. Între termenii sintagmei se poate institui o relație sintactică, de dependență sau de interdependență, în amândouă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zarea grea de plumb Ninge gri.” (G. Bacovia) • interdependentă; în dezvoltarea unei relații de interdependență, realizează una din funcțiile nucleului predicațional: predicatul sau subiectul, în interiorul propoziției complexe: „...Dar știe oricine / Că ceea ce nu e nu simte dureri.” (M. Eminescu) • propoziție - predicat; este o propoziție nondependentă în interiorul unei relații de dependență, în care ocupă numai poziția de termen regent. Conține în structura sa nucleul predicațional central în jurul căruia se organizează enunțul realizat ca frază dezvoltată: „Dacă singurul merit al unui om e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el a prins pupăza s-o chinuiască.” (I. Creangă), „Oamenii săriră buimaci care dincotro crezând că-i foc, ori ne taie cătanele, doamne ferește!...” (I. Creangă) „- Lasă-mă, unchiule! -... Bine! răspunde omul bătrân și joacă-nainte...” (I.L. Caragiale) • flexiunea; verbul predicat se situează la conjunctiv (foarte adesea, fără morfemul să la persoana a treia, care este și cea mai frecventă) sau potențial-optativ: „În sănătatea domnului Agamiță Dandanache! Să trăiască!” (I.L. Caragiale) „Puii mei, bobocii mei, copiii mei! Așa este jocul. Îl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În sănătatea domnului Agamiță Dandanache! Să trăiască!” (I.L. Caragiale) „Puii mei, bobocii mei, copiii mei! Așa este jocul. Îl joci în doi, în trei, Îl joci în câte câți vrei. Arde-l-ar focul!” (T. Arghezi) • structura sintactică internă; verbul predicat se repetă în două forme modale: potențial-optativ și conjunctiv: „Numai că hoțomanul de Pavăl mi-a făcut-o, be-l-ar tăunii să-l beie, când i-o fi somnul mai dulce!” (I. Creangă) • topica; se produce o inversiune a ordinii componentelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) a „obiectului” predicației. Factorul dinamic îl reprezintă predicatul. Expresie activă a predicației, el situează în timp componente semantice atemporale și descrie un anumit raport, variabil, între obiectul enunțului (al predicației enunțului) și subiectul enunțării (al actului lingvistic). Verbul devine predicat prin trecerea sa din starea pasivă a planului paradigmatic al limbii, unde ocupă o poziție lexicală (care-i asigură o identitate specifică, lexicală, la nivelul morfemului-rădăcină sau al temei) în cea activă a planului sintagmatic. Aici, prin solidarizarea morfemului-rădăcină (sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume (pronume etc.) pe cea de subiect, dezvoltă sintagma nucleară a enunțului sintactic în interiorul căreia subiectul și predicatul se implică reciproc. În planul expresiei, relația este de dependență reciprocă (bilaterală)15. Îndată ce subiectul, implicit în planul semantic al verbului devenit predicat, primește o identitate concretă, lexical-sintactică, verbul-predicat „se orientează după el”16, în organizarea structurii sale morfematice, din perspectiva categoriilor gramaticale de persoană și număr. În același timp, predicatul îi impune numelui (pronumelui etc.)-subiect să se situeze în cazul nominativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și un al doilea substantiv (pronume etc.) sau un adjectiv în nominativ: „Mihai era doctor.”, „Cerul este albastru.” Tipuri structurale de predicattc "Tipuri structurale de predicat" Noua ediție a Gramaticii Academiei, realizată sub coordonarea Valeriei Guțu-Romalo (București, 2005) abandonează distincția predicat verbal-predicat nominal, curentă în interpretarea Sintaxei limbii române din edițiile anterioare și din cele mai multe dintre gramaticile de autor. Pe fondul identificării a trei categorii de predicat (în realitate, trei nivele de organizare a predicatului): predicat semantic, predicat sintactic, predicat al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
considerată unitar: „Lumea, cum e lumea, s-a apucat să bârfească.” (I.L. Caragiale) La cel de-al doilea nivel, al relației pe care se întemeiază conținutul predicațional, cei doi componenți reprezintă două funcții sintactice, de gradul II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două componente semantice: procesualitatea și temporalitatea, verbul are rolul fundamental în organizarea enunțului sintactic dar își îndeplinește acest rol prin nucleul predicațional, condiție existențială și marcă distinctivă a propoziției; nucleul predicațional, a cărui esență este relația sintactică de interdependență Subiect Predicat, este, prin aceasta, nucleu propozițional. Predicatul este termenul fundamental al nucleului propozițional, dar verbul-predicat nu-și poate asuma decât în condiții semantice speciale funcția propozițională; condiția existenței unei propoziții în desfășurarea procesului de comunicare este predicația, iar predicația implică în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre planul semantic al enunțului și lumea extralingvistică, se disting două categorii de predicate: a. predicatul absolut b. predicatul referențial a. Predicatul absoluttc "a. Predicatul absolut" În enunțul cu predicat absolut, se absolutizează planul semantic al relației de interdependență subiect predicat, concomitent cu absolutizarea semanticii lexicale a termenilor care realizează cele două funcții sintactice la nivel conceptual, în afara oricărei determinări cu originea în situația de comunicare. Din punct de vedere logico-semantic, enunțurile cu predicat absolut sunt expresia unor adevăruri axiomatice; semantica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce gândește e om(ul). S P S P Enunțurile cu predicat absolut au dezvoltarea redusă la cei doi termeni ai nucleului predicațional: subiectul și predicatul. Verbele care realizează predicatul absolut au conținutul lexical absolutizat în desfășurarea consubstanțialității semantice subiect - predicat sau își dezvoltă o variantă proprie acestor enunțuri, a cărei caracteristică definitorie este pierderea componentei „temporalitate”. Verbul a fi este un verb existențial, sinonim „perfect” cu a exista, în enunțuri precum: „Este Dumnezeu.”, „Eu e Dumnezeu. Națiunea mea e lumea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai ales prin dezvoltarea unor noi câmpuri semantico-sintactice cu originea în termenul predicat. Predicatul conceptual (al conceptualizării) este propriu stilului științific/filozofic. Expresie a definiției reale a conceptelor, predicatul reia într-o desfășurare amplă, explicită, definiția nominală, reprezentată de planul semantic-noțional al termenului subiect: „Ermetismul e o metodă de gândire prin simboluri, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]