1,214 matches
-
plăceri.” (M. Eminescu, I, p. 60) În propozițiile pe care le marchează ca atare, ca având statut propozițional, pronumele relative intră în toate relațiile sintactice (cu excepția relației de incidență) și realizează toate funcțiile sintactice specifice substantivului (cu excepția funcției de complement predicativ). În dezvoltarea relației de interdependență pronumele relativ realizează funcția de subiect, indiferent de cazul în care stă: „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea.” $nominativ$$, „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are.” (I. Creangă, p. 38) șgenitivț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe la casa cui ne are.” (I. Creangă, p. 38) șgenitivț, „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.” (T. Arghezi, I, p. 35) șdativțș, „Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu, I, p. 115) șacuzativț sau intră ca nume predicativ în realizarea funcției de predicat: El a rămas cel ce era în vremea studenției. În desfășurarea relației de dependență, unele pronume relative pot ocupa numai poziția de determinant (cine, oricine, cel ce), altele ocupă și poziția de regent, dar relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență, unele pronume relative pot ocupa numai poziția de determinant (cine, oricine, cel ce), altele ocupă și poziția de regent, dar relativ rar. Ca determinant, pronumele relative realizează toate funcțiile sintactice specifice substantivului, cu excepția funcțiilor de atribut circumstanțial și complement predicativ: • complement (direct, indirect, de agent): „Eu sunt acel pe care l-au visat,/ L-au căutat și-au vrut să-l născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația sintactică fundamentală în spațiul căreia de desfășoară predicația: subiect predicat; c. relația sintactică prin care verbul se constituie în centrul unui câmp semantico-sintactic prin care se asigură funcționarea enunțului ca unitate de comunicare finită: verb regent ¬ termen dependent. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Din prima perspectivă, a capacității (condiționată semantic) de a-și asuma și de a îndeplini funcția sintactică specifică, se disting două clase de verbe: • verbe predicative • verbe nepredicative Sunt verbe predicative verbele care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spațiul căreia de desfășoară predicația: subiect predicat; c. relația sintactică prin care verbul se constituie în centrul unui câmp semantico-sintactic prin care se asigură funcționarea enunțului ca unitate de comunicare finită: verb regent ¬ termen dependent. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Din prima perspectivă, a capacității (condiționată semantic) de a-și asuma și de a îndeplini funcția sintactică specifică, se disting două clase de verbe: • verbe predicative • verbe nepredicative Sunt verbe predicative verbele care pot realiza singure funcția sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare finită: verb regent ¬ termen dependent. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Din prima perspectivă, a capacității (condiționată semantic) de a-și asuma și de a îndeplini funcția sintactică specifică, se disting două clase de verbe: • verbe predicative • verbe nepredicative Sunt verbe predicative verbele care pot realiza singure funcția sintactică de predicat. Prin conținutul lor semantic concret, cu foarte puține excepții, toate verbele limbii române sunt predicative. Sunt verbe nepredicative verbele care, prin conținutul lor semantic, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen dependent. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Din prima perspectivă, a capacității (condiționată semantic) de a-și asuma și de a îndeplini funcția sintactică specifică, se disting două clase de verbe: • verbe predicative • verbe nepredicative Sunt verbe predicative verbele care pot realiza singure funcția sintactică de predicat. Prin conținutul lor semantic concret, cu foarte puține excepții, toate verbele limbii române sunt predicative. Sunt verbe nepredicative verbele care, prin conținutul lor semantic, în mod absolut abstract, funcționează doar ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îndeplini funcția sintactică specifică, se disting două clase de verbe: • verbe predicative • verbe nepredicative Sunt verbe predicative verbele care pot realiza singure funcția sintactică de predicat. Prin conținutul lor semantic concret, cu foarte puține excepții, toate verbele limbii române sunt predicative. Sunt verbe nepredicative verbele care, prin conținutul lor semantic, în mod absolut abstract, funcționează doar ca instrumente gramaticale ale predicației, verbele care, datorită conținutului lor semantic, nu pot realiza singure funcția de predicat, precum și verbele care, prin mutații în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prin specificul poziției și funcționării lor în planul expresiei și în planul semantic al enunțului sintactic, verbele nepredicative se disting în două subclase: • verbe copulative • verbe semiauxiliare Verbe copulative Noua ediție a Gramaticii Academiei integrează verbele copulative în categoria verbelor predicative, indiferent de planul lor semantic.Esențial pentru realizarea predicatului enunțării ( din interpretarea autorilor acestei ediții), fiind purtători ai indicilor de predicație, verbul copulativ este numit operator copulativ în structura unei variante de predicat (semantico-sintactico-enunțiative) complex (Ion este /devine / rămâne important
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de predicație, verbul copulativ este numit operator copulativ în structura unei variante de predicat (semantico-sintactico-enunțiative) complex (Ion este /devine / rămâne important., Munca este/ înseamnă / se cheamă efort.) (vol.II, p255) sau centru verbal copulativ care cere o complinire obligatorie - numele predicativ , funcție sintactică autonomă. (Idem, p.263) Este de netăgăduit că verbul copulativ este purtătorul indicilor de predicație în structuri precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente semantice: semnificația gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente semantice: semnificația gramaticală și semnificația lexicală; verbul copulativ este lipsit, total sau parțial, de semnificație lexicală ceeea ce îl diferențiază de verbul predicativ. În funcție de planul lor semantic, între verbele copulative se disting două subclase: verbe copulative absolute și verbe copulative lexico-gramaticale. Verbe copulative absolute 7 Funcționează numai ca instrument gramatical al predicației verbul copulativ a fi: „Din sfera mea venii cu greu/Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Verbe copulative absolute 7 Funcționează numai ca instrument gramatical al predicației verbul copulativ a fi: „Din sfera mea venii cu greu/Ca să-ți urmez chemarea,/Iar cerul este tatăl meu/Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu), omonim cu verbul predicativ a fi: „A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată/ Din rude mari, împărătești/O prea frumoasă fată.” (M.Eminescu) Verbul copulativ a fi se distinge de omonimul predicativ prin caracterul abstract al planului său semantic (definit doar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mumă-mea e marea.” (M. Eminescu), omonim cu verbul predicativ a fi: „A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată/ Din rude mari, împărătești/O prea frumoasă fată.” (M.Eminescu) Verbul copulativ a fi se distinge de omonimul predicativ prin caracterul abstract al planului său semantic (definit doar prin trăsătura semică+real), ceea ce determină incompatibilitatea lui cu relația de sinonimie cu verbul a exista: În țara asta toți sunt politicieni. (verb copulativ) În țara asta nu sunt (există) politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterul abstract al planului său semantic (definit doar prin trăsătura semică+real), ceea ce determină incompatibilitatea lui cu relația de sinonimie cu verbul a exista: În țara asta toți sunt politicieni. (verb copulativ) În țara asta nu sunt (există) politicieni. (verb predicativ) Verbul copulativ a fi asigură desfășurarea predicației ca auxiliar sintactic în exprimarea unor categorii gramaticale: timpul și modul, persoana și numărul, inerente predicației, pe care, însă, numele (substantiv, adjectiv etc.), centrul semantic al enunțului, nu le poate exprima: Codrul este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul a fi, funcționează ca verbe copulative absolute verbele a însemna, a reprezenta, a constitui, variante paralele cu variantele predicative: Ce este această plecare? Ce înseamnă această plecare? (verbe copulative) Ce reprezintă această plecare? El înseamnă această plecare în jurnal. (verbe predicative) El reprezintă această plecare pictural. Prezența lui este o primejdie. Prezența lui constituie o primejdie. (verbe copulative) El
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fi, funcționează ca verbe copulative absolute verbele a însemna, a reprezenta, a constitui, variante paralele cu variantele predicative: Ce este această plecare? Ce înseamnă această plecare? (verbe copulative) Ce reprezintă această plecare? El înseamnă această plecare în jurnal. (verbe predicative) El reprezintă această plecare pictural. Prezența lui este o primejdie. Prezența lui constituie o primejdie. (verbe copulative) El constituie un grup din șapte tineri. (verb predicativ) Verbe copulative lexico-gramaticale8 Dacă verbele copulative absolute sunt cerute de numele care se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecare? (verbe copulative) Ce reprezintă această plecare? El înseamnă această plecare în jurnal. (verbe predicative) El reprezintă această plecare pictural. Prezența lui este o primejdie. Prezența lui constituie o primejdie. (verbe copulative) El constituie un grup din șapte tineri. (verb predicativ) Verbe copulative lexico-gramaticale8 Dacă verbele copulative absolute sunt cerute de numele care se constituie în centrul gramatical al predicației pentru exprimarea categoriilor gramaticale fără de care funcția predicativă nu se poate realiza, verbele copulative lexico-gramaticale, datorită conținutului lor lexical concret dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie o primejdie. (verbe copulative) El constituie un grup din șapte tineri. (verb predicativ) Verbe copulative lexico-gramaticale8 Dacă verbele copulative absolute sunt cerute de numele care se constituie în centrul gramatical al predicației pentru exprimarea categoriilor gramaticale fără de care funcția predicativă nu se poate realiza, verbele copulative lexico-gramaticale, datorită conținutului lor lexical concret dar nedeterminat, cer un nume care, complinindu-le planul lor semantic, le asigură asumarea predicației. Prin sensul lor fundamental, sunt verbe copulative lexico-gramaticale a deveni și a părea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceeași funcție semantică alte verbe care, prin mutații semantice, dezvoltă o variantă sinonimă verbului a deveni: a ajunge, a se face, a ieși: „Readuc melancolia-mi Iară ea se face vers” (M. Eminescu) Acestea sunt variantele paralele, nepredicative ale verbelor predicative a ajunge, a (se) face, a ieși. El a ajuns la Veneția. (verb predicativ) El a ajuns profesor. (verb copulativ) Toți au ieșit din oraș. - Toți au ieșit profesori. El a făcut un proiect. - El s-a făcut profesor. Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a deveni: a ajunge, a se face, a ieși: „Readuc melancolia-mi Iară ea se face vers” (M. Eminescu) Acestea sunt variantele paralele, nepredicative ale verbelor predicative a ajunge, a (se) face, a ieși. El a ajuns la Veneția. (verb predicativ) El a ajuns profesor. (verb copulativ) Toți au ieșit din oraș. - Toți au ieșit profesori. El a făcut un proiect. - El s-a făcut profesor. Sensul contrar - păstrare a unei însușiri, calități etc. - este exprimat de verbul a rămâne, variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din oraș. - Toți au ieșit profesori. El a făcut un proiect. - El s-a făcut profesor. Sensul contrar - păstrare a unei însușiri, calități etc. - este exprimat de verbul a rămâne, variantă nepredicativă a verbului de mișcare (ca realizare negativă) - verb predicativ: „Și deasupra mea rămâi, (verb predicativ) Durerea mea de-o curmă.” (M.Eminescu) „Ca să nu-ndrăgești nimică, (verb copulativ) Tu rămâi la toate rece.” (M.Eminescu) Verbul a rămâne intră uneori în relație de sinonimie cu a deveni, exprimând, de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El a făcut un proiect. - El s-a făcut profesor. Sensul contrar - păstrare a unei însușiri, calități etc. - este exprimat de verbul a rămâne, variantă nepredicativă a verbului de mișcare (ca realizare negativă) - verb predicativ: „Și deasupra mea rămâi, (verb predicativ) Durerea mea de-o curmă.” (M.Eminescu) „Ca să nu-ndrăgești nimică, (verb copulativ) Tu rămâi la toate rece.” (M.Eminescu) Verbul a rămâne intră uneori în relație de sinonimie cu a deveni, exprimând, de fapt, nu păstrarea ci primirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de prezența unor indici: gramaticali (verbul a putea: referirea la același subiect: pot merge/poți merge (să mergi), semantici (a avea, a fi, a veni - schimbarea sensului inițial”) și participarea lor „la un complex cu sens unitar”, împreună cu un verb predicativ („supin, la infinitiv sau la conjunctiv, sinonim cu infinitivul”). În această structură complexă, „semantic, rolul principal revine formei nominale sau conjunctivului; gramatical, rolul principal revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativității.” (I, p. 204) Limitându-se la o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate/trebuie să plece.) (p.255 ș.u.). Nici în interpretarea verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face distincție explicită între verbe semiauxiliare (cu flexiune redusă la maximum în ceeea ce privește categoriile predicativității) și verbe predicative.Exemplele cu care se ilistrează cele două clase de verbe relevă aceeași nediferențiere: structuri cu operator aspectual: Ion în cepe să învețe., Casa stă să cadă. (vol.II, p.255), structuri cu operator modal: Ion trebuie/ poate să plece., Era
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plece., Era să se întâmple. (Ibidem). În același timp, se recunoaște pentru unele structuri - structuri în care sunt incluse, însă, deopotrivă și verbe de aspect și de mod într-adevăr verbe semiauxiliare și, ca atare nepredicative, dar și verbe modale predicative - imposibilitatea de a delimita „ componentele structurale”, când e de preferat „ soluția ansamblului” (Copiii trebuiau să plece., Copiii erau să cadă.), „stabilirea funcțiilor sintactice ale componentelor subordonate” nu este posibilă ( Casa stă să cadă., El trage să moară.). (Idem, p.260
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]