1,518 matches
-
vremea să se căsătorească, tânărul își alege ca parteneră o femeie care are o vilă prevăzută cu două WC-uri, mari și confortabile. Iar când se satură de socrii săi, care nu-l lasă să citească liniștit în încăperea lui predilectă, își găsește o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în pat cuprinsă de extaz, el se poate duce cu o carte în mână la toaletă. Acreala cu care își studiază autorul propriul personaj nu are nici o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îl lasă indiferent pe cititor. Se simte că este vorba de o simplă retorică a încântării, a admirației, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, șoapte, picături de rouă, curcubeie, primăveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fântâni etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbește, ci gângurește: „Întâmplarea spune că sentimentele / sunt oglinda nuferilor topiți în adjective / - tărâmuri imaginare ale spiralei!“ (Îndoielile șoaptelor) „Răsărim albi în cuvinte / și ne întristăm regăsindu-ne născuți / printre mugurii punților dureroase / în fața cărora îngenunchem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
conservat de-a lungul veacurilor, uneori cu sacrificii, această credință. Și Emilian Marcu face remarca: "sentimentul creștinismului ortodox se simte aprope în fiecare dintre nuvele [...] este una dintre laturile cele mai puternice ale prozei" sale. Deși nu este domeniul său predilect de referință, Emanoil Rei nu rămâne insensibil la partea nealterată a vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sunt posibile două opțiuni: una tradiționalistă, care percepe familia ca o instituție socială prin excelență, și alta individualistă, care consideră familia doar ca un grup posibil, în care individul își duce existența. Conform acestei distincții, politicile sociale pot fi direcționate predilect spre funcționarea mecanismului social, ignorând adesea aspectele de împlinire personală a membrilor familiei, acestea fiind considerente care-i privesc în exclusivitate, ori (cel puțin la nivel teoretic) politicile sociale ar fi nuanțate de principii privind egalitatea de șanse, de valori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lor, presupune o disponibilitate critică pe care nu mulți o împărtășesc. E o formă de generozitate, o reală deschidere către actualitate; un efort de înțelegere și cuprindere a alterității. Fiecare critic are, desigur, un anumit sistem de lectură, o modalitate predilectă de interpretare, o viziune de ansamblu asupra literaturii contemporane. Problema este că prea puțini critici, la noi, fac efortul de a se obiectiva, înregistrând realitatea artistică în schimbare și, totodată, valorile non-circumstanțiale ale acestei literaturi. Pentru X sau pentru Y
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență "vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de năvala percepțiilor, "mărită, exacerbată
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu următoarea deosebire, care este capitală: unii dintre noi se deșteaptă din cînd, pe durate și la intervale variabile". Sau, pe același subiect predilect: "Prostul-prost, prostul pur și simplu, prostul modest este o categorie ce dispare văzînd cu ochii: proștii sunt în general pretențioși, au idei și fac mare caz de ele. Ideile, însă, nu sunt un produs al inteligenței. Există foarte mulți proști
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
și adăpost. De aceea, pericolul întruchipat de frații Arnăuțoiu avea cu precădere o încărcătura simbolică: erau un semn că răvrătirea e posibilă. In fine, gîndul că exemplul lor ar fi putut fi urmat de alții îi preschimba într-o țintă predilectă. Și totuși, în anii care au urmat publicării Vînătorii de lupi - nuvela prin care Petru Dumitriu, în 1950, închina ditirambi campaniei comuniste de anihilare a cuiburilor de partizani din munți -, Arnăuțoii s-au încăpățînat să supraviețuiască, prezența lor iritînd peste
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
literă". Dar literele sunt aidoma obiectelor sonore (în teoriile despre sintaxa muzicală ale lui Pierre Boulez ori Iannis Xenakis), împerecherea lor săvârșindu-se în zone diferite ale conștiinței noastre auditive: rarefiere, detaliu, aglomerare. Cum era de așteptat, Isidore Isou mizează predilect pe zona aglomerării, acolo unde obiectele sonore sunt, cum se exprima ștefan Niculescu, "atât de numeroase pe unitatea minimă de timp a percepției noastre, încât nu le mai putem auzi distinct, ci global, integrate unui tot - ființe sonore care își
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
sau în Istoria literaturii române din 1991 (doar un prim volum, consacrat literaturii dintre 1800 și 1945), Negoițescu leapădă haina criticului spre a o îmbrăca pe aceea a istoricului literar, rezultatul este superficial și neconcludent. Fără îndoială, folosind în mod predilect uneltele criticului, istoricul e mereu subtil, cuceritor, original și extravagant. El face un început de nouă selecție, lăsând pe dinafară autori care se bucurau la Călinescu ori la alți istorici literari de capitole substanțiale. Încă din proiectul de istorie literară
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
Catullus, Villon și Lamartine, ne dăm seama că încercarea odobesciană, în ansamblu, nu reprezintă o reușită. Și cînd te gîndești că, de un secol încoace, Pseudokynegetikos a fost considerat model de proză românească... Consacrîndu-se cu din ce în ce mai multă plăcere exercițiului său predilect - aducerea muzealului în prezent, exploatarea tuturor ambiguităților care astfel se ivesc - Odobescu, încîntat de propria-i descoperire, a utilizat-o îndelung. O face și în scrieri cu pretenții științifice, precum Istoria arheologiei, unde singurele pagini interesante rămîn cele în care
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
După cum o apreciere a producției optzeciste i se înfățișează criticului drept un fenomen inconvertibil la o formulă ori la o ștanțare metodologică: "E drept, pot fi puse în evidență trăsăturile acestui mod de a scrie, pot fi inventariate motive, toposuri predilecte, poate fi circumscrisă o anume dominantă scripturală, însă se pare că rămîne, insesizabil, spiritul acestei generații, esența sa secretă, imposibil de eludat, dar și foarte dificil de cuprins în concepte critice". De unde ajungem la constatarea unei disipări a frontului generaționist
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
de cuprins în concepte critice". De unde ajungem la constatarea unei disipări a frontului generaționist în funcție de individulalitățile ce-l compun, fiecare cu amprenta sa în unicat: " Am putea spune chiar că există atîtea optzecisme cît scriitori optzeciști există". O altă deschidere predilectă a lui Iulian Boldea e cea către figura umană care se găsește implicată în operă, ca o chezășie a autenticității morale a acesteia, act notarial prin care Creația dovedește calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
în beznă și asemănat Buzelor grele - versuri - de mute fremătări, Din prag privește, de sub sprâncene, mirat, Ce zgârcită e noaptea la explicații, elucidări. Mie îmi este groază de acest subiect, Însă una, intuitiv, el ghicește, știe, - De ce, nerecunoscut de nimeni, - predilect, De undeva de dânșii eu sunt luat în chirie. 1913, 1928 Improvizație Din palmă hrănii claviatura - stol de clape Sub bătăi de aripi, plesnete, croncănire, În vârful degetelor stând, le-ntinsei mâna aproape, Și noaptea se freca de coate sub
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ne scapă deocamdată în cea mai mare parte. Consolarea supremă e că nici inițiații nu înțeleg mai mult. Sună deconcertant, dar povestea pe care cosmologii ne-o spun de cîteva decenii, de cînd scenariul big bang-ului a devenit varianta predilectă de descriere a evoluției universului - povestea acestea îi contrariază pînă și pe autorii ei. Cu alte cuvinte, cu toate că fizicienii pot să-și facă o imagine despre ce s-a întîmplat cu universul în trecut, nu sînt în stare să găsească
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
a cărții, criticul literar este trecut în umbră, pentru a lăsa în prim-plan pe martorul biografic, acesta este un detaliu care ține numai de convenția genului memorialistic. În realitate, criticul literar e de la început prezent, atîta doar că terenul predilect pe care se mișcă de-o viață - literatura - îi dă acum putința unei răsturnări subiective. Cu alte cuvinte, stranietatea volumului vine din aceea că, pe măsură ce episoadele se deapănă, raportul dintre ponderea dată judecății criticului și greutatea acordată părerii omului înclină
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
este a criticului. Peste umărul său se simte însă tot mai pregnant respirația prozatorului. Dacă până la mijlocul anilor '80 comentariile critice ale lui Daniel Vighi (poate surprinzător pentru un prozator, cele mai multe dintre cele referitoare la scriitorii contemporani au ca țintă predilectă poezia) sunt corecte, dar destul de seci, din acest moment devin tot mai pline de sevă. Scriitorul a înțeles că proza și critica nu se exclud, artisticitatea devine evidentă, textele scrise atunci își păstrează și astăzi intactă prospețimea estetică. Primul text
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
al culegerii de eseuri pe care tânărul și foarte productivul Ciprian Vălcan, în calitate de editor, a publicat-o la, de asemenea, tânăra și foarte productiva editură timișoreană Bastion. Interesul celor opt autori reuniți între aceste coperte este focalizat pe Viena, cu predilectă insistență asupra strălucirii ei crepusculare din La Belle Époque. Dar cum Viena devenise la pragul dintre veacuri un topos fascinant, al cărui mod de a fi era râvnit și imitat pe tot întinsul Împărăției și nu numai, portretul care se
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
România literară, n-avem nevoie de comunicate MAI transmise de NewsIn ca să-i urăm La mulți ani! colegului nostru Pavel (Șușară). La onomastică, iar nu la aniversare, pardon, birthday! Pe față sau pe Verso ? În ultima vreme, unul din amuzamentele predilecte ale Cronicarului e acela de a contabiliza gafele talentatului critic Bogdan Crețu. Cum ocaziile nu încetează să apară, acesta publicând peste tot pe unde se ivește un spațiu liber în pagină (e drept că de multe ori unul și același
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
lanț de încercări cu bătaie soteriologică la capătul căreia scriitoarea își recapătă seninătatea. Și nu și-o poate recăpăta decît rememorînd etapele periplului pe care l-a făcut pînă la stabilirea în Occident. Două sunt țările care ocupă un loc predilect în memoriile acestea: Grecia, țara de tranzit în care a așteptat primirea vizei, și apoi țara de destinație, RFG. Amintirile urmăresc drumul de la Atena la Patmos - insula în care apostolul Ioan și-a scris "Apocalipsa" - și apoi șirul de umilințe
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
a cunoaște tot. Pe toate aceste tresăriri de apostazie doctrinară le găsim în cele două volume purtînd titlul De la Isarlîk la Valea Uimirii, o antologie de amintiri, interviuri și articole pe care autorul le-a grupat sub bolta temei sale predilecte: transdisciplinaritatea. Motivația cărții ascultă de un imbold autobiografic: autorul privește înapoi și își evocă mentorii, prietenii sau colaboratorii (de la Blaga și Barbu pînă la Heisenberg sau Michel Camus), seria de crochiuri retrospective fiind întreruptă în volumul al doilea de un
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
serie de autor” Mihai Măniuțiu: În Balkanya, eu și ceilalți demoni, poeme și prozopoeme, Opiniile unui călător nedemn de încredere, povestiri, Exorcisme, ediția a doua, și o nouă ediție a romanului Memoriile hingherului. Indiferent de specia frecventată, fragmentul e instrument predilect al receptării caleidoscopice și teatrale pe care Mihai Măniuțiu o aplică lumii: nu colectare de cioburi și frânturi și alăturare a lor în întâmplătoare mozaicuri în două dimensiuni, ci forțare a latențelor pluridimensionale, căci fiecare felie tomografiată a existenței e
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
unei teme, Manolescu e mai predispus spre formularea unor scheme logice decît spre încropirea unor episoade nostalgice menite a evoca tema. Avînd o minte analitică cu porniri speculative, autorul își găsește satisfacția în urzirea de analogii și corespondențe, expresia sa predilectă fiind comentariul concentrat urzit în jurul unor intuiții inițiale. Ochiul său surprinde relații și consecințe, nu emoții și nici temperaturi umane. Cu același ochi cu care judecă o carte Nicolae Manolescu privește o partidă de șah, un meci de fotbal sau
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
dar și de convingerea că impunerea școlii junimiste și a unui nou mod de a face cultură era mai importantă decît urmărirea la zi a debuturilor literare. Așa că, după primele studii cu accent pe literatura contemporană, autorul se va ocupa predilect de valorile consacrate. Va ataca unele probleme filozofice și morale utilizînd ca argument literatura. Ceea ce frapează pe oricare frecventator al lui Maiorescu este precocitatea aproape monstruoasă a personajului: de la primul și excepționalul său studiu, intitulat Despre scrierea limbei române, publicat
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
criticată în numele experienței); 8) existența individuală nu are valoare: în comparație cu idealul propovăduit de o ideologie, soarta unui om e un detaliu neînsemnat. Dintre cele opt însușiri ale tiparului totalitar, doar ultima nu se potrivește actualului panoptic de sugestionare mediatică, ideea predilectă a reclamei audio-vizuale fiind cea opusă: viața individului e valoarea supremă, ea depășind orice înțeles metafizic și orice maximă morală, totul e să-i descoperi farmecul (nu întîmplător termenul „descoperire“, odinioară un concept fenomenologic cu subtile tente speculative, a devenit
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]