800 matches
-
Nu este nimic nelalocul său să-i calificăm drept elite specializate ale câmpului în chestiune pe cei care acced la poziții dominante. Ei țin de elită în două moduri. Pe de o parte, și-au asigurat efectiv o poziție de preeminență; pe de altă parte, au reușit să stabilească echilibrul cel mai nefavorabil între diferitele specii de capital (capitalul cultural sau economic) ce asigură supremația în câmp (ibidem, p. 56). La Bourdieu, principiul de legitimitate care permite impunerea noțiunii de elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai sunt cele ale lumii științifice, ci ale mediilor jurnalistice. Așadar, o întărire a heteronomiei „câmpului științific”. O deplasare a elitelor asemănătoare din punct de vedere formal a fost observată în Europa de Est în urma prăbușirii sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
al elitei. De la Talcot Parsons încoace, judecățile bazate pe performanță (achievement), adică acele caracteristici dobândite de individ, sunt, în general, puse în opoziție cu judecățile bazate pe caracteristici atribuite sau moștenite (ascribed), care nu se datorează nimic eforturilor individului însuși. Preeminența poate fi asociată fără prea multe dificultăți logice cu unele elemente atribuite prin transmitere ereditară. În schimb, excelența nu se acordă direct decât cu performanța. Pentru a evita acordarea unei prezumții de excelență unei categorii sociale preeminente prin naștere, trebuie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În schimb, excelența nu se acordă direct decât cu performanța. Pentru a evita acordarea unei prezumții de excelență unei categorii sociale preeminente prin naștere, trebuie să putem arăta în mod convingător faptul că acele calități care au stat la baza preeminenței strămoșilor s-au transmis din generație în generație și n-au încetat să-i caracterizeze pe moștenitori. Când realitatea acestei transmiteri a excelenței este pusă la îndoială, se pune în discuție însăși legitimitatea poziției preeminente. Referitor la aceeași chestiune, Tocqueville
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
minoritar și majoritatea populației. Într-adevăr, așa cum notează Siegfried Nadel, superioritatea unei anumite categorii de indivizi poate fi recunoscută tacit de către restul populației, fără ca acest lucru să ducă în mod necesar la vreo dinamică socială (Nadel, 1990, p. 417). Atunci când preeminența se fundamentează în mod tradițional pe o caracteristică atribuită sau moștenită (etnia, rasa), noțiunea de model cultural are o slabă pertinență. Într-adevăr, cum să iei ca model o categorie de indivizi din care ești exclus încă de la început?! În
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fenomene de imitație sau de respingere, fără însă ca aceasta să se traducă prin strategii reale de inserție. Pentru că, la urma urmei, nu putem decât să acceptăm sau să respingem validitatea acestei caracteristici ca normă a superiorității. În schimb, atunci când preeminența este asigurată de o caracteristică dobândită (talent, calificare, resurse), există, cel puțin în principiu, condițiile unui acces la elită prin imitație. Apare o dinamică între strategiile elitei stabilite și candidații la admiterea în rândurile elitei. De îndată ce elita manifestă o tendință
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
empirice, în diferitele puncte de vedere emise în legătură cu problema elitei sau a elitelor. Redus la esență, obiectul prezentat analizei sociologice la rubrica „elită/elite” este unul situat departe de sensibilitatea egalitaristă dominantă în epoca noastră. Într-adevăr, este vorba despre preeminența unei minorități, despre motivele acestei preeminențe și despre modul ei de manifestare. Un punct de vedere clar normativ, dar care n-ar putea fi înlăturat pur și simplu este acela ce prezintă avantajele decurgând din delegarea puterilor și responsabilităților minorităților
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
emise în legătură cu problema elitei sau a elitelor. Redus la esență, obiectul prezentat analizei sociologice la rubrica „elită/elite” este unul situat departe de sensibilitatea egalitaristă dominantă în epoca noastră. Într-adevăr, este vorba despre preeminența unei minorități, despre motivele acestei preeminențe și despre modul ei de manifestare. Un punct de vedere clar normativ, dar care n-ar putea fi înlăturat pur și simplu este acela ce prezintă avantajele decurgând din delegarea puterilor și responsabilităților minorităților. Conform acestui punct de vedere, caracteristicile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elite conducătoare (guvernamentale sau nu), și teoreticienii care pot fi calificați drept „pluraliști”, care, dimpotrivă, se ocupă de diversitatea elitelor, în toate contextele și la toate nivelurile (Scott, 1990, pp. XI-XIII). Acest fapt nu corespunde distincției paretiene dintre excelență și preeminență. Și unii, și alții se pot mulțumi cu constatarea unei poziții de superioritate socială de facto. Totuși, pentru primii, elita se confundă cu clasa conducătoare pe care o găsim în posturile cu responsabilități, în diversele organisme ale statului sau în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în diferite sensuri, influența asupra masei populației. Adoptând acest punct de plecare, ne confruntăm din nou cu noțiunile de excelență și preeminență. Niște elite în competiție, în concurență sau în opoziție își justifică poziția preeminentă prin pretenția la o formă sau alta a excelenței, bazându-se pe principii de legitimare diferite. Desigur, când există o diversitate a legitimărilor, nu putem decât să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
consacrat câteva pagini inspirate. Pentru Saint-Simon, ceea ce subzistă din elitele conducătoare ale Vechiului Regim la începutul secolului al XIX-lea constituie un conglomerat de categorii parazitare lipsite de orice spirit de întreprinzător. Este vorba despre pături sociale în situație de preeminență de pe vremea Restaurației, dar excelența la care au ele pretenții nu se referă decât la activități neproductive: preocuparea pentru a-și asigura o viață plină de „distincție” le ține loc de rațiune a existenței. În fața acestei clase de trândavi se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
albinelor și a trântorilor au avut ecouri în două direcții care, de altfel, nu sunt cu totul străine una de cealaltă, în măsura în care opun și ele elitele „utile” își trag legitimitatea dintr-o activitate productivă sau creatoare, unora „parazitare”, a căror preeminență este bazată pe un statut obținut cu multă vreme în urmă. Prima dintre aceste orientări este cea care asociază noțiunea de elită celei de timp liber. Parabola albinelor și a trântorilor Presupunem că Franța îi pierde subit pe primii săi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
conducătorii sectorului privat de cei ai aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, pp. 86-87). Opoziția dintre producători și neproducători pusă în evidență de Saint-Simon tinde să identifice excelența cu un aport productiv sau creativ și să confunde orice alt criteriu de preeminență cu „etichetele” dobândite în mod fraudulos despre care vorbește Pareto. În optica tehnocratică, competența tehnică este asimilată dinamismului și creativității, în vreme ce mandatul politic conferă un statut ambiguu, greu de justificat în termeni simpli. Totuși, această întâietate acordată tehnicii comportă riscul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un record mondial care, până astăzi, n-a fost niciodată egalat în țările dezvoltate. Michael Bauer și Benedicte Bertin Mourot, „Tripla excepție franceză. Cu privire la formarea elitelor”, Esprit, nr. 10, 1997, p. 50. Elitele puterii și elitele notorietății Dacă excelența și preeminența sunt noțiunile-cheie care nu încetează să ne vină în minte atunci când este vorba despre elite, modalitățile de a le aprecia și pe una, și pe cealaltă sunt extrem de variate, așa cum am avut deja ocazia s-o constatăm. În plus, diferitele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dezvoltare, faptul că cineva știe să citească poate fi considerat drept un criteriu de apartenență la elită, atât timp cât aceștia reprezintă mai puțin de 10% din populație (Svalastoga‚ 1969, p. 15). Elitele prin poziție În ciuda ambiguităților create prin interferențele excelenței cu preeminența, o abordare ispititoare din punct de vedere sociologic este cea care constă în a lua ca punct de plecare al analizei pozițiile dintr-o structură. În felul acesta, sunt puse în evidență elitele prin poziție. Este cazul unei elite definite
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este legată de un statut ce exprimă valoarea care i se atribuie. Simbolurile statutului, prestigiu și privilegiile devin tot atâtea semne distinctive ale elitei. Bineînțeles, acest mod de definire nu poate rezolva în nici un fel problema relației dintre excelență și preeminență, în măsura în care privilegiază de la început preeminența. Totuși, se pretează cel mai bine abordării modelizatoare sugerate de Lopreato și Alston, cu referire la opera lui Pareto. Totuși, pentru unii autori, un studiu strict descriptiv al elitelor fundamentat pe poziție (care nu pare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ce exprimă valoarea care i se atribuie. Simbolurile statutului, prestigiu și privilegiile devin tot atâtea semne distinctive ale elitei. Bineînțeles, acest mod de definire nu poate rezolva în nici un fel problema relației dintre excelență și preeminență, în măsura în care privilegiază de la început preeminența. Totuși, se pretează cel mai bine abordării modelizatoare sugerate de Lopreato și Alston, cu referire la opera lui Pareto. Totuși, pentru unii autori, un studiu strict descriptiv al elitelor fundamentat pe poziție (care nu pare întotdeauna un element pur faptic
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în fața câtorva chestiuni foarte generale referitoare la persoanele sau la grupurile care le înlocuiesc pe toate celelalte în materie de putere, influență sau notorietate. Iar aceasta nu poate decât să ne aducă o dată în plus la relațiile dintre excelență și preeminență. Dar odată ce am luat hotărârea de a rezolva problemele concrete ale cercetării, putem fi tentați să alegem o caracteristică sau alta a grupului avut în vedere, mai pertinentă poate în privința problemei puse în discuție. Dacă, de exemplu, efectuăm o cercetare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dobândite. Elitele strategice și cercetarea empirică Încă din clipa când obiectul raționamentelor noastre devine societatea modernă diversificată, suntem puși în situația să identificăm sectoarele de activitate interdependente, dar autonome care-și au propriile canale de acces la excelență și la preeminență. Cu alte cuvinte, aceste sectoare de activitate nu pot decât să definească ierarhii de excelență și de preeminență particulare. În această privință, este tentant să se adopte o modelizare identificând sectoarele de activitate cu câteva mari funcții societale. Din acest
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
puși în situația să identificăm sectoarele de activitate interdependente, dar autonome care-și au propriile canale de acces la excelență și la preeminență. Cu alte cuvinte, aceste sectoare de activitate nu pot decât să definească ierarhii de excelență și de preeminență particulare. În această privință, este tentant să se adopte o modelizare identificând sectoarele de activitate cu câteva mari funcții societale. Din acest punct de vedere, modelizarea parsoniană citată în capitolul 1 este în continuare operantă, chiar dacă nu resimțim nevoia de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Pareto, § 1723). În anumite momente ale istoriei, se schițează un fenomen de decadență, care amenință elita conducătoare din interior; „proporțiile de reziduuri” care au servit-o „să pună mâna pe putere și s-o păstreze” se modifică. Din acel moment, preeminența elitei în chestiune este supusă unei duble presiuni: pe de o parte, aportul „familiilor care vin din clasele inferioare, care-i aduc energie și proporțiile de reziduuri necesare menținerii sale la putere”; pe de altă parte, „pierderea membrilor săi cei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Membrii ei erau, în general, de origine modestă, dar aveau calități eminente și, „dacă regalitatea îi susținea, nobilimea războinică, ba chiar și clerul îi combăteau din toate puterile” (Kolabinska, 1912, pp. 36-38). Așa au apărut noi criterii de justificare a preeminenței: laicitatea, competența juridică și serviciul statului. Dincolo de luptele pentru putere din sânul elitei, când o mișcare de emancipare modifică raportul de forțe dintre diferitele componente ale unei populații eterogene, noi criterii de acces la preeminență (religia, etnia, limba) sunt recunoscute
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
noi criterii de justificare a preeminenței: laicitatea, competența juridică și serviciul statului. Dincolo de luptele pentru putere din sânul elitei, când o mișcare de emancipare modifică raportul de forțe dintre diferitele componente ale unei populații eterogene, noi criterii de acces la preeminență (religia, etnia, limba) sunt recunoscute ca fiind legitime. Atunci, asistăm la emergența unor noi elite, care periclitează monopolul elitelor stabilite la putere. Când acestea pactizează cu noii lor rivali, asistăm la un proces de diversificare a elitei, ce reflectă acceptarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pune în discuție anumite păreri preconcepute, este imediat taxată ca atac normativ pieziș de către cei a căror viziune a lumii este readusă pe tapet. Așa cum s-a văzut, actuală noțiunea însăși de elită (fie ea fondată pe excelență sau pe preeminență) lezează sensibilitatea unor numeroși contemporani. Totuși, cel puțin dintr-un anumit punct de vedere, teoria elitelor este mai în concordanță cu concepțiile actuale: în contrast cu optimismul scientist al secolului al XIX-lea, ea se distanțează de ideea de progres moștenită din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
iar cerul se află taman pe pământ... Nu-i deloc de mirare, așadar, că Bisericii nu-i plac năstrușniciile acestui adept al Spiritului Liber! A legitima furtul, ba chiar și un anume fel de prostituție, sub pretext că Scripturile susțin preeminența sărăciei, iată o chemare la ordine pe care oamenii legii creștine n-o pot auzi fără să reacționeze... Când Willem Cornelisz moare, în 1253, anul în care Robert de Sorbon fondează viitoarea Sorbonă, reducerea lui la starea de cadavru nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]