226 matches
-
Sau, În terminologia lui Michel Foucault, „un eveniment și un monument”, și nu un document 88. De altfel, conceptul de jurnal, ca și cel de autoportret, are, În literatură, un sens mai degrabă metaforic. Ideea de operă, de literatură nu preexistă textului, ci se ivește deodată cu aceasta 89. Jurnalul, ca orice gen literar, se descoperă pe sine pe măsură ce se scrie: atunci când cuvântul nu mai plutește În derivă, ci se supune unei funcții precise - traducerea pulsiunilor conștiinței. El poate Înceta chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
individului, membrii unei societăți date sunt religioși nu din motivul acestui răspuns la nevoile lor. De altfel, descoperirea că în multe culturi individul este considerat drept întâlnirea efemeră (pe timpul unei vieți) a unor elemente diverse, dintre care unele i-au preexistat nașterii sale și vor supraviețui morții sale, a îmbogățit și a provocat în același timp structurarea instanțelor personalității, așa cum a fost propusă de Freud. În mod util, se vor putea analiza fenomenele rituale în cadrul unei sociologii a medierilor: dispozitivele rituale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
un "informator" să formuleze o explicație (o glosă) plecând de la indicii diverse cum ar fi practicile rituale, comportamentele zilnice, apropierile simbolice propuse de proverbe, aforisme, rugăciuni, etimologii nu înseamnă să "culegi", înseamnă să creezi o reprezentare care, fără îndoială, nu preexista ca atare. Trebuie să facem distincția între regula ca ipoteză teoretică a cercetătorului și regula ca ipoteză teoretică a interlocutorilor săi, știind în același timp că regula care guvernează în realitate comportamentele observate poate fi și ea distinctă și de
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
la limba creolă, dar extrapolarea nu e cîtuși de puțin forțată): (...) limba creolă apare ca fiind organic legată de experiența mon dială a Relației. Ea este literalmente o consecință a punerii în raport a unor culturi diferite, și nu a preexistat acestor raporturi. Nu este o limbă a Ființei, ci o limbă la Celui-în-Relație. La un alt capăt al lumii francofone, problema se pune altfel, la nivelul ficțiunii romanești, al cărei impact psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
just în ceea ce nu este just. Aceasta este piatra de încercare pe baza căreia judec, de asemenea, între garantarea și ponderarea proprietăților de către stat. De ce statul are dreptul să garanteze, chiar și prin forță, fiecăruia Proprietatea sa? Deoarece acest drept preexistă în individ. Nu se poate contesta individualităților dreptul de apărare legitimă, dreptul de a folosi forța la nevoie pentru a respinge atingerile îndreptate împotriva persoanelor, facultăților și bunurilor lor. Se concepe că acest drept individual, deoarece rezidă în toți cetățenii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și limbajul comun își găsește rezolvarea prin conștientizarea transmutației în domeniul artei, în care, procesul de constituire a semnificației nu mai urmează regulile comune, având o structură și o funcționare proprii. Dacă pentru conștiința vorbitorului și a interlocutorului, semnul lingvistic preexistă procesul de comunicare, semnul poetic nu are o existență anterioară actului creației; el ia naștere prin negarea dialectică a semnului lingvistic. Anterior există numai posibilitatea și căile acestei negări"105. În cazul limbajului poetic, raportul dintre planul expresiei și planul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
respectiv "reguli constitutive". Ca și Wendt, Ruggie consideră că teoriile "materialiste" ale RI (pozitiviste în contextul prezentei discuții) iau statele și sistemul internațional ca pe ceva dat și fix, fără a chestiona conținutul sau procesul formării lor. Dar statele nu preexistă sistemului internațional, cum susțin "materialiștii", nici sistemul nu este conceptibil ca independent în raport cu ele. Actorii și structura internațională se constituie reciproc prin interacțiuni permanente. Deci, "regulile regulative" ale "materialiștilor" sunt insuficiente pentru a ne oferi o perspectivă profundă asupra mediului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Travaliul anevoios și epuizant al expunerii, poate escava dintr-o oarecare latență și aduce în prim plan o serie de idei și concepții defectuoase ale pacientului despre lume, semeni și el însuși. Unele sunt corolarul direct al incidentului traumatic, altele preexistau, dar s-au acutizat, în aceste condiții. Obiectivul terapeutului este ca împreună cu bolnavul să depisteze aceste cogniții negative, ce prejudiciază însăși șansele de vindecare, apoi să declanșeze o reconfigurare și o înlocuire a lor cu altele mai realiste, mai raționale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
asumpții asupra identității, regăsim această idee vezi de exemplu Brubaker și Cooper (2000:10) sau Cerulo (1997:386-87) într-una din formele următoare: a) Identitatea "colectivă" este ceva natural, esențial, real, permanent ce se regăsește în toți oamenii. b) Identitatea preexistă actorii sociali, ea este o emergență biologică, psihologică, culturală sau a caracteristicilor regionale. c) Membrii unei colectivități internalizează aceleași caracteristici esențiale într-un mod unitar, ceea ce sugerează o experiență socială determinată, unică. Sub umbrela esențialistă putem cuprinde mai multe teorii
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de atașamente, emoții și biologică (în sens de ereditate); iar componenetele sale sunt: afecte, cogniții, reprezentări, practici, atașamente culturale ș.a. În general, se spune că esențialiștii accentuează ideea de suprastructură pe continuitate istorică și culturală, în sensul că identitatea colectivă preexistă actorul, iar acesta fie și-o însușește prin socializare, fie se naște cu ea, în vreme ce constructiviștii subliniază ideea de proces istoric și cultural, în sensul că identitățile sunt obiectul manipulării umane. Analiza noastră a arătat că faliile între cele două
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transcendență, în cazul acesta, unul dependent în mod absolut de judicativul constitutiv; totuși, pentru a nu rămâne cu gustul amar al nevederii clare a unor "locuri" ce se anunță, reiau un enunț al lui Maurice Merleau-Ponty: Dar singurul Logos care preexistă este lumea însăși...209 Mai devreme am afirmat că timpul ia parte la jocul în-ființării, că jocul acesta presupune, alături de timp (care are sensul de întru ființare), ființa; că, așadar, aceasta nu rămâne singurul termen răspunzător pentru în-ființare. De fapt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
1257 b; p. 61. 2 Cf. Aristotel, Metafizica, VI (E), 1, 1025 b 1026 a. Idem, Topica, VI, 6, 145 a; VIII, 2, 157 a. 3 "Mais le seul Logos qui préexiste est le monde même ..." / "Dar singurul Logos care preexistă este lumea însăși ..." Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, p. XV. A se vedea și: Francis E. Peters, Termenii filosofiei grecești (art. logos). Gheorghe Vlăduțescu, O enciclopedie a filosofiei grecești (art. logos). Alexandru Surdu, Teoria formelor judicative, I.1.a) "Omonime
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
creat (In. 23, 4). Pe Veseleel, zice, l-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință (Ieș. 31, 3). Deci, acestea sunt numele Duhului, mari și suprafirești și nu cuprind nici o exagerare ... A existat, a preexistat și a coexistat cu Tatăl și cu Fiul mai înainte de veci, încât, chiar dacă vei concepe ceva (ca existând dincolo de timp, vei găsi că este posterior Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 19, în PSB, vol. 12, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la burghezimea orașelor, care vor vedea în noua lor prosperitate semnul unui succes demn de a fi onorat. Astfel se explică faptul că în această parte a Europei o societate legitim organizată prin fragmentarea feudală în interstiții urbane sau ecleziastice preexistă dezvoltării statelor monarhice centralizatoare. Aceasta este și baza prealabilă pe care Biserica are inițiativa de a crea instituțiile medievale reprezentative nu-mite în funcție de zonă state generale, dietă, Cortis, casa comunelor sau a seniorilor, în care puterii regale i se opun mandatarii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o știință, o deprindere) (pp. 81-83). Aceeași lucrare conține și o teorie convingătoare cu privire la metaforă, pe care ne vom baza în analiza numelor divine metaforice. În capitolul intitulat „Metaforă și semantismul vag”37 se face de la inceput precizarea: „Metaforă nu preexista definiției ce i se dă, ci se naște dintr-o construcție a lingvistului. Deci nu trebuie spus ce e metaforă, ci trebuie precizat ce se numeste metaforă înlăuntrul unei concepții anume despre limba”. Sunt citate expresii ale diferiților autori, lingviști
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Doar referentul - ideea pe care și-o fac diverși oameni din diferite locuri și epoci despre veșnicie - poate să difere. Se spune de mai multe ori despre Dumnezeu, mai ales in rugăciune, că este me ‘Äl"m - din veșnicie, dintotdeauna, preexistând tuturor ființelor și lucrurilor, dar și ‘a: ‘Äl"m - până în vecie, fără sfârșit. Un exemplu care îmbină ambele expresii este Ps 90/89,2: =e-”erem h"rm yoll":u wa-t-tehÄlQl ’ereț we-ÖQ>Ql ó-mQ-‘Äl"m ‘a: ‘Äl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
transfera peisajului atributele unei umanități sensibile și prin acest proces de antropomorfizare se simte împlinită atît în etic cît și în estetic. Altfel spus, întîlnirea fastă cu realul nu este altceva decît privirea răsfrîntă în oglinda ființei interioare. Ceea ce vede preexistă în zestrea ei de imagini memorabile și amintirea le restituie cu generozitate. Exercițiul de admirație invocat are ca finalitate o sporire sensibilă a conotațiilor și sugestiilor lirice. În fapt, acuarela are capacitatea de a da un sens realității ca secvență
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
fi redusă la text, deși are în mod obligatoriu un suport textual, ea este și „întrebuințare”, adică lectură. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de operă este rezultatul acestui act partenerial. Literatura se înființează prin lectură, literatura nu preexistă lecturii. Exegeza, interpretarea, critica latentă sunt incluse în actul lecturii, iar acestea devin preocupări ale scriitorului din această perioadă ajuns la o mare conștiință a artei sale (M. Proust, A. Gide, P. Valéry). Prima teorie a lecturii-creație aparține fenomenologiei, R.
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
particular pe corelarea reciprocă între suflet și trup, ambele părți ale omului și, întrucât părți, orientate, πρòσ τί, și care formează o specie (εîδοσ) completă în uniunea lor, de aceea este de neconceput ca una din cele două părți să preexiste, deoarece în acest mod s-ar dizolva specia care este întregul. Distincția între cele două părți este posibilă doar în reflecție, în vederea discernământului.” Se subliniază că Maxim face uz frecvent și de alte tipuri de distincții trihotomice, fără pretenția de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
din ele mai mulți scriitori și jurnaliști decât au intrat! Ce vreau să spun? Că pregătirea aceasta de specialitate are sens doar în cazurile în care talentul și pasiunea pentru această profesie, de fapt foarte dificilă și plină de capcane, preexistă. Ce oferă în plus facultatea? Competențe tehnice și, în cazul unor secții bine construite, o anume cultură generală, care-l ajută pe jurnalist să sesizeze contextele faptelor, să le situeze în ansamblul unui mediu social mai larg. Deci, oferă partea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu deus ex machina, dacă nu este altceva decât un artificiu comod la care recurge autorul dramatic pentru sfârșitul piesei pe care altfel nu ar fi în stare s-o termine. El acceptă totuși, ca și Aristotel, intruziunea miraculosului, când preexistă în legendă. De aceea își apără prima tragedie, Medeea, aspru criticată de docți, care se încheie prin plecarea eroinei în zbor, dusă de carul său tras de un dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie el în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și hesiodiană rămâne un produs specific și original al culturii și civilizației grecești. 3. Forme divine și ordine cosmicătc "3. Forme divine și ordine cosmică" Odată Îndepărtată generația Titanilor În adâncimile Tartarului care, Împreună cu Haosul, Gheeaxe "Gheea" și Erosxe "Eros", preexista formării universului, ordinea se poate cuprind Întreaga lume. Haosul și Tartarul nu sunt zeități și poate că nici Eros nu este Încă fiul Afroditei, nici zeul venerat Într-un mic templu dezgropat de arheologi pe povârnișul Acropolei din Atenaxe "Atena
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi păzirea ordinii naturale și divine, apărarea sevei haoma și garantarea distribuirii echitabile a apelor. În zoroastrism, Fravași constituie partea nemuritoare a individului, care nu numai că Îi supraviețuiește, ca suflet (urvan), de care e strâns legat, ci, mai mult, preexistă nașterii sale. Sub unele aspecte, amintesc de manesxe "manes" de la romani sau de pitaras, „părinți” sau strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul Nou. Tocmai această natură a lor, de spirite ale morților care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sunt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că alegem și că ne propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate suntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele sau răsfățații - unui elan care ne-a alcătuit și care, trecând prin noi, ne depășește hărăzindu-ne acestei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul caz, autorul textului (operei) este acea structură. Structura nu preexistă în sens propriu textului, ci se constituie pe măsura făuririi acestuia, dar prefigurează textul în mod virtual, în sensul că îl exprimă pe autor în esențialitatea lui ontologică, în ceea ce are comun cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]