7,320 matches
-
Teorie și documente, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2003. 254 pag. Dan Lungu, Construcția identității într-o societate totalitară - o cercetare sociologică asupra scriitorilor, Ed. Junimea, Iași, 2003. 282 p. Dan Lungu, Nuntă la parter, piesă în nouă tablouri, Prefață de Alina Nelega, Ed. Versus, Iași, 2003. 84 p. Dan Lungu, Proză cu amănuntul, Ed. Cronica, Iași, 2003. 150 p., 45.000 lei
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
se afla pe nici o listă de interdicții, așa încât cartea nu a întâmpinat nici o rezistență și a apărut în 1982 surprinzător de ușor, față de ceea ce ne imaginam. Nici biografia, nici opera lui Teodor Scorțescu nu erau afectate de complicații politice. În prefață am făcut referințe suficient de ample la activitatea poetică și dramaturgică a scriitorului ieșean: debutează cu sonete în 1914 în „Viața românească” și tot aici publică în 1921 o piesă de teatru, tradusă din limba franceză, după cum se menționează. Dramaturgul
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
80. Adaug că în 1991 am primit de la doamna Delia Verdeș Pe culmile disperării, cam pe-atunci retipărită în românește, după 57 de ani, de către Editura Humanitas, și pe care imediat am tradus-o în polonă, adăugându-i o largă prefață. Aceasta a fost prima încercare de a-l prezenta cititorului polonez ca om și gânditor. De atunci am tradus alte cinci opere din creația lui. Cea din urmă, Lacrimi și sfinți, - abia a ieșit de sub tipar. Pot afirma că, acum
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
însoțindu-le pe cele fictive, comentarii politice, analize teoretice („Mizerabilii”, roman modern?) Ea însăși o talentată traducătoare, cum precizam la începutul acestor însemnări, Cornelia Ștefănescu examinează atent versurile franceze a comediilor lui Caragiale, realizată de Monica Lovinescu și cu o prefață de Eugen Ionescu. Ea apreciază faptul că s-a păstrat forța expresivității primordiale, eroii fiind „personaje-vorbe, cuprinse într-un vârtej a cărui echivalență formală e greu de atins”. „Citită detașat de original, traducerea Monicăi Lovinescu, fără obsesia apropierilor și a
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
ci și de răsfrîngere a unui destin nedrept, căci „amînarea” unei activități create a făcut ca zorii săi să se reverse de-a dreptul într-un crepuscul elegiac. Începutul a devenit, prin intervenția hiatului dramatic impus de istorie, doar o prefață a sfîrșitului. „Mijlocul” creator a fost grav prejudiciat, dacă nu anulat. Ceea ce face să apreciem cercetarea în cauză ca pe o operă cu precădere cvasimemorialistică, posedînd îndreptățirea unei pledoarii pro domo, dar în plus ea înfățișează și o substanță bogat
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a întors la franceză: istorii, prefață de Liviu Antonesei, Iași, Editura T, 2003. 118 pag., f.p.
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
începând cu cea a lui G. Călinescu, Mihail Sebastian a fost repus în discuție o dată cu publicarea Jurnalului, în 1996, confirmând supoziția lui Ov. S. Crohmălniceanu cum că partea cea mai incitantă a operei autorului ar fi chiar documentul intim. În prefața cărții noastre, Cornelia Ștefănescu vorbește de pericolul supralicitării jurnalului lui Sebastian din ultima vreme în defavoarea operei propriu-zise sau a publicisticii: „A vorbi de valoarea sa șa Jurnaluluiț la modul absolut înseamnă a minimaliza o întreagă viață dedicată scrisului”. Astfel, Jurnal
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
două volume de Corespondență de dragoste, Nae Ionescu și Elena-Margareta Fotino, deopotrivă, Biografia lui Nae Ionescu. „Nota asupra ediției” la romanul Buga îi aparține și aduce fluiditate în înțelegerea priveliștii lingvistive a diferitelor timpuri care formează scenografia fabuloasă a romanului. Prefața, semnată de Liviu Franga, intervine cu o anvergură poetică în ambianța de date, de obsedante lumini de care au nevoie oamenii, locurile, timpul în schimbare și peisajele, deopotrivă simple și inepuizabil aceleași, pentru a fi înțelese. Tot el răspunde întrebării
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
ca monahul cărturar Vartolomeu Măzăreanu. Dar, iată și scăpărări stilistice: Prea Cuviosul Nectarie, în slujbă la orânduitorul tiparniței de la Rădăuți, „bătu metanie, atinse iarăși din vânt (n. n.), cu buzele mâna stăpânului și plecă.” Alexandru Lascarov-Moldovanu. Buga. Roman istoric. Cu o prefață de Liviu Franga. Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Editura Muzeul Literaturii Române, 2002.
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
să încerce mai mult(e). Să fii modest, undeva la mijloc, în afara provocărilor, asta n-are nici un rost! Cornel Mihai Ungureanu - Un fluture albastru, Prefață de Bogdan Suceavă, Editura Ramuri, Craiova, 2003. 110 p. Cornel Mihai Ungureanu - Pașii șarpelui, roman, Prefață de Liviu Antonesei, Editura T, Iași, 2003. 160 p.
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
acestea cu un singur termen ne-am gîndit la cuvîntul “șăgălnicie”, care adună în el ceva din umor, ironie, glumă, dar și din ștrengărie, joacă și voie bună, fără să se identifice însă cu vreuna din ele. De altfel, în prefețele și dedicațiile ce-i însoțesc poveștile, Perrault vorbește, vrînd să le definească și descrie, rînd pe rînd, de “agrement”, “plăcere”, “satiră lipsită de venin și răutate”, “întîmplare hazlie”, “istorie comică”, de “scorneli plăcute”, “de fabulă nebunatică și ingenioasă”, care, toate
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
reflexive. Ficțiunea în sine este, așadar, pretextuală. De aici și senzația unei atmosfere oarecum misterioase; decupajele poetice lasă impresia că ar putea înfățișa mai multe, că sfârșesc mai mult aleatoriu. Sorin Catarig ar putea scrie roman, însă, contrar opiniei din prefață a lui O. Nimigean, are nevoie exact de niște strategii de seducție. Eventual o poveste centrală suficient de incitantă să suscite interesul cititorului și nevoia acestuia de mai mult dinamism. Acestor proze scurte cărora, cum am spus, nu li se
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
arăta insuficient. Or, talentul lui Sorin Catarig merită mai mult decât o aventură literară temporară, lipsită de orgoliul autorului adevărat, mulțumindu-se doar cu întâmplarea unui nume adunat odată pe-o carte. Sorin Catarig - Unele considerații asupra tehnicii salvării aparențelor, Prefață de O. Nimigean, Editura Versus, Iași, 2003, 166 p.
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
a suferit o modificare după moartea scriitorului: „Textul din acest volum s-a tipărit sub supravegherea lui G. Pienescu, conform indicațiilor autorului și normelor ortografice stabilite pentru seria Opere.” Volumul 13, Vremuri și oameni, apare în 1988, însoțit de o prefață semnată de Dumitru Micu, sub îngrijirea lui Victor Iova. Enumerarea publicării lor înregistrează următoarele date. Volumul 14, Vremuri și oameni, Lumea Nouă (1989). Acesta este singurul lipsit de „nota asupra ediției”, fiind parte din trilogia Vremuri și oameni. Dacă volumul
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
de o biografie asumată, biografia unui căutător de lumină, regăsită Într-o țară a libertății necesare. Iau urmat volumele Țara Hyperboreenilor, În ediție bilingvă - română/franceză (2003, 2005) și excelentul excurs prozaistic, Străin În America (2007, Editura Junimea, Iași, cu prefațe de Cezar Ivănescu și Doru Moțoc). În 2009, Alex Cetățeanu a debutat cu o ingenioasă carte gen mozaic venețian - poezii, poeme, identificări biografice, microsioane lirice, pasteluri, fabule, caligrafii ale unui homo ludens, surprins În perioade diferite ale vieții (copilărie, adolescență
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
publică și au apărut asasinatele politice mușamalizate.” 2 Dar această unilateralizare a culpabilizărilor nu e singurul reproș de care e pasibilă cartea d-lui Pomogáts Béla. Unele aserțiuni discutabile ale d-sale sunt citate și de dl Gabriel Andreescu în prefața sa. Nu insist însă, pentru că nu aceasta e calea „reconstruirii podurilor”. De fapt, nici nu e vorba de a reconstrui, ci de a construi. Fiindcă până acum, de secole, nu circulăm într-un sens și în altul decât prin vaduri
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
nici eleganța stilistică a lui Lucian Dan Teodorovici. Cititorul comun nu va citi romanul, doar se va delecta stupid cu înjurăturile și vadimismele personajelor și va zice că „Așa e!”, iar cititorul cult va găsi cartea de un kitsch înduioșător. (Prefața lui Bogdan Ghiu este, de altfel, memorabilă!) Și cum toate acestea trebuiau să poarte un tâlc, romanul se încheie apoteotic cu un excerpt metafizic motivațional de Ferentari: „Credința a rămas la locul ei. Nimeni n-a mișcat-o niciodată dintre
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
percepe viața la un (mic) inteval istoric, circumscrisă de-o „belepocă” suav-melancolică, proiectată în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
pentru revoltele studențești șaizecioptiste. (În același an apărea și Tratatul despre bunele maniere spre folosința tinerelor generații, sub semnătura celuilalt papă al situaționismului, Raoul Vaneigem.) Ediția română cuprinde și Comentarii la societatea spectacolului, redactate două decenii mai târziu, precum și o prefață (scurtă, dar cu tonul just) a lui Radu Stoenescu. Având în ereditate Mișcarea Lettristă a lui Isidore Isou, fondată în 1946, ori, mai pregnant, Internaționala Lettristă, desprinsă ulterior de Isou, Guy Debord va participa în 1957 la crearea Internaționalei Situaționiste
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
de cea a studiului Constantin Brâncuși. A Summary of Many Conversations, publicat în "The Arts", New York, n. 4, iulie 1923 și atribuit în mod tradițional lui Michael Middleton (despre ipotezele privind identatea autorului, semnat cu inițialele M.M., a se vedea prefață Doinei Lemny la volumul de la Humanitas), a prefeței lui Paul Morand la catalogul expoziției Brâncuși din 1926 de la Brummer Gallery, de reproducerea articolului lui Eugenio Montale, Visita al bisbetico Brâncuși detto "Fidia senza l'aneddoto", apărut în numărul din 1
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
of Many Conversations, publicat în "The Arts", New York, n. 4, iulie 1923 și atribuit în mod tradițional lui Michael Middleton (despre ipotezele privind identatea autorului, semnat cu inițialele M.M., a se vedea prefață Doinei Lemny la volumul de la Humanitas), a prefeței lui Paul Morand la catalogul expoziției Brâncuși din 1926 de la Brummer Gallery, de reproducerea articolului lui Eugenio Montale, Visita al bisbetico Brâncuși detto "Fidia senza l'aneddoto", apărut în numărul din 1 mai 1953 al cotidianului "Corriere della Serra", si
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Brâncuși, semnul grafic sau pictorial și lemnul sculptat aparțineau mediului în care el însuși își ducea existența, considerând că acestea au semnificații mult mai complexe decât efectul ornamental care probabil i-ar fi impresionat pe străini" afirmă Dan Grigorescu, semnatarul Prefeței albumului de fotografii în alb-negru realizate de Ion Miclea. Tocmai de aceea, faimosul artist fotograf a pătruns mai întâi în universul Hobiței și al împrejurimilor sale, gândind, reflectând și surpinzând pe peliculă porți, cruci, acoperișuri de biserici, instantanee din natură
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
care Brâncuși însuși a excelat, noi sensuri și perspective asupra operelor brâncușiene conservate în muzeele din Craiova și București. Lansarea acestuia a avut loc pe 26 noiembrie 2004 la Institutul Cultural Român din Paris. Merită citată o interesantă observație din Prefață semnată de Petre Răileanu și intitulată Oglinzi ale invizibilului/ Miroirs de l'invisible, pentru a aduce în discuție și conotațiile exploatate de marketingul comercial pentru cateva simboluri brîncușiene: "În anii din urmă, formele imaginate de artist s-au Ťreîncarnatť în
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
unui instrumentar, criticul scrie acum fără bibliografia cea mai recentă, cu unicul scop de a-l cunoaște pe Bacovia fără intermediari și fără teorii preconcepute sau adăugate. Nu-l interesează dacă Bacovia e simbolist, expresionist sau postmodernist, cum declară în prefață: "Fug de ceea ce nu-mi place: critica înecăcioasă, în jargon tehnic. Aspir la o âcritică mai omenească>, simplă și fluentă" (p. 7-8). Ceea ce înseamnă că nu a căutat o actualizare a lui Bacovia, cu orice preț, și nici o confruntare cu
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
prin etalarea sentimentelor (în general, pozitive), căci un dicționar inconformist, fără principii și limite, își compromite chiar obiectivele sale de prezentare neutră (pe cât e posibil) și informație utilă. Un "dicționar inconformist", cum îl recomandă Horea Poenar pe al său în prefață, nu mai e un dicționar decât cu numele. Cu atât mai puțin poate aspira să devină "un dicționar oficial", cum crede tânărul critic de la pupitrul său de comandă, fără să-și exercite însă nici un fel de autoritate, din pură generozitate
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]